Pe facebook: dl. șobo Sima

vineri, 28 octombrie 2016

dl. șobo Sima

Ce mi se pare mie groaznic este această manipulare necontrolată și care oricând poate degenera în Dictatura 2.0 (cunoscută și ca resetarea clasei politice, etc.). Miting spontan- pe naiba. A avut în spate serviciile - care au trimis-o pe Plotilda la înaintare (chiar, ce-o mai face prințesa Briana Caragea ? Măcar ea era autentică) plus PNL-ul care probabil că a pus la dispoziție logistica. Bun, acuma să presupunem că cei 4000 de oameni (cât spune Hotnews-ul- unde dl. șobo Sima a instigat clar la ieșirea în stradă- am văzut cu ochii mei ieri într-un comentariu al șobolozaurului) ar fi avut un pic mai mult sânge în instalație- cam așa ca francezii de sâmbătă- și ar fi dat foc la 1-2 jandarmi (care la noi erau complet nevinovați- ca să nu zicem ne-echipați) și respectivii ar fi murit. Sau ce s-ar fi întâmplat dacă jandarmii noștri ar fi fost oarecum asemănători celor francezi- și ar fi bătut cum au bătut ăia sâmbătă- și ar fi murit 3-4 manifestanți cu vreo 50 răniți și 200 arestați ? Și pentru ce ?
Dacă dorim să avem un Parlament mai bun ar trebui să educăm oamenii să facă alegeri bazate pe interesele proprii și nu pe vorbe mari precum anticorupție. Fac un efort și reamintesc că la ultimele alegeri pe locul 3 sau 4 s-a plasat un partid dezvoltat de un papagal politic de cea mai joasă speță- ăla de promitea câte 20.000 Euro la fiecare român. Asta în anul de grație 2012- când trecuseră 22 de ani de la revoluție. Partidul respectiv- nu m-am chinuit niciodată să-i aflu numele- concura în alegeri cu Noua Republică, parcă și M10, etc.- deci niște partide cu pretenții intelectuale, etc.

Comments

Smaranda Dobrescu Si noi ne intrebam cine il lasa pe fugarul Sobo Sima sa se plimbe liber prin Bucuresti, prin cazinouri, restaurante, sa scrie pe FB ca o face pe eroul neinfricat . Acum am aflat si de ce l-au adus baietii. Il pretuiesc ca pe un maestru combinator al fraierilor... Deal.

Anna Zelinski Fugarul se laudă că are o arhivă electronică, informații prețioase pt. a reduce la tăcere pe unii/de a scoate din joc.

Stefan Kovacs Un șobolan slinos, omul serviciilor. Și probabil că și-a făcut banii furați bara-bara cu cei din servicii.

PAz
O are bine mersi, doar le-a spalat banii. Numai ca erau bani dela Dreptaci, asa ca nu se pune!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 28 octombrie 2016

dl. șobo Sima

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv