Pe facebook: Cristian Socol: Unul dintre secretele increderii in Ponta

joi, 18 decembrie 2014

Cristian Socol: Unul dintre secretele increderii in Ponta

Cristian Socol: Unul dintre secretele increderii in Ponta – 28 august 2014

Gheorghe Gradinaru

de Cristian Socol Unii au spus ca este vorba de teleguvernare. Altii au numit-o rezultatul propagandei. Numerosi au acuzat slaba capacitate de mobilizare a Opozitiei. Nu, cred ca niciuna nu este corecta. E altceva. Teleguvernare fara masuri economice, sociale, fara actiuni politice nu se poate, ar f…

oranoua.ro

Smaranda Dobrescu Banuiesc ca acest baiat ne-a povestit crampeie din visele sale. Retin redeschiderea celor 12 spitale inchise de Boc. Lucru pozitiv. Intrebarea este daca ele s-au mai supus reautorizarii, caci imi vine greu sa cred ca aparatura a fost conservata, magaziile, sigilate, personalul medical tinut pe tusa timp de peste un an.

Gheorghe Gradinaru Baiatul asta este consilierul economic al prim-ministrului iar multi prezic ca va fi un viitor ministru al economiei.eu personal ma duc sa pun mana pe carte sa deslusesc aceasta noua stiinta nu de alta dar sa fiu in pas cu intelegerea actiunilor guvernului.

S.D Incep sa cred ca Premierul are ceva scuze cu asemenea consilier..

G.G In opinia mea este rezultatul presiunii exercitate de grupuri de interese din exterior care au incercat si au reusit in mare parte sa impuna opinia ca tot ce vine dinainte de 89 este gresit/compromis etc.Solutia gasita apelarea la tineri scoliti afara, care nu pot fi contestati, dar a caror lipsa de experienta practica este evidenta ap[licata in mod exclusivist nu poate da roade daca nu este corelata cu atragerea unor specialisti cu mai multa experienta practica.

S.D Un consilier economic care induce superiorului sau ideea linistitoare ca economia creste si deficitele se mentin in oarece limite impuse, poate avea orice fel de pregatire. Daca el nu trage semnalul de alarma ca firava crestere din 2013 s-a bazat doar pe o crestere infima a consumului datorat bunei recolte comercializate cu preturi usor scazute, banilor obtinuti la negru si la gri, nefiscalizati si contorizati si deloc pe investitii, daca el nu-i spune ca economia este decapitalizata si ocuparea nu are cum sa creasca, atunci poate face rocada cu consilierul pe politica externa, cu aceleasi rezultate de pana acum

G.G De acord dar suntem in campanie electorala.

Alexandru Botu Smaranda Dobrescu zice: "Un consilier economic care induce superiorului sau ideea linistitoare ca economia creste si deficitele se mentin in oarece limite impuse, poate avea orice fel de pregatire...."
Nu este vorba de orice pregatire, cred eu ca este vorba doar de "disponibilitatea" de a subsemna astfel de materiale. Un om cinstit, corect nu minte, nu accepta sa minte si nici nu accepta ca cineva sa minta in locul lui. Oricat de mica ar fi minciuna si oricate adevaruri ar putea sa o preceada ori sa o urmeze. Sa recunoastem ca exista un secret al increderii (prea mari!) in Ponta, lucru real pe care l-a vazut domnul Socol, numai ca explicatia sa este "ca nuca in perete", pentru a ma exprima elegant....
Mi-a placut , insa, gluma Domnului GG cu reciclarea, ceea ce inseamna ca exista umor pentru nebanuite situatii.

S.D Sa speram, doar ca "a fost lasata secului", adica, cum spune amicul GG, asa-i in campanie!

Un.P . "Acesta este unul dintre secretele mentinerii increderii in Ponta." Ca si la cel mai recent articol dela vot.ro, vad ca ordinul pe unitate e sa se iasa in fatza. Cu Ponta.

G.G Un Prospectiv de regula "ordinul pe unitate" se da pentru cei cu sanse de castig dintre cei ce concureaza.Dar daca ma intrebi pe mine foarte multi din membrii grupului ar putea fi outsideri in aceste alegeri dar nu au incaput in "ordinul pe unitate" din cauze mai mult decat subiective.

Un.P GG, comentariul de mai sus ma face sa zambesc. Ne mai asezam in bancile noastre cu zambetul pe buze.

Totusi, e un tip de ordin pe unitate in cazul lui Socol si un alt tip, prin mimetism, la vot.ro. Primul semneaza shtatul si isi ia banii la vedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 18 decembrie 2014

Cristian Socol: Unul dintre secretele increderii in Ponta

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv