Pe facebook: Cine face calendarul legislativ?

vineri, 19 decembrie 2014

Cine face calendarul legislativ?

Cine face calendarul legislativ? – 09 decembrie 2014

Smaranda Dobrescu

Cum interpretati aceasta stire?
Azi in jurul orei 11 insarcinatul cu afaceri SUA este la guvern sa intrebe ce se intampla cu hotararea Curtii Constitutionale referitoare la controlul judiciar.Poate ca da sfaturi pentru aplicarea unei justitii independente!

Octavian Lupu Eu zic ca e de bine Acest tip de atitudine confirma statutul nostru prezent de care am tot discutat. Cand SUA se indragosteste din interes de o natiune devine foarte, cum sa zic, posesiva.

S.D Un omulet galben care zambeste a paguba ar trebui inventat. Americanii astia au doar stari clare: e de bine, e de rau,...

Gabriela Savitsky Suntem extaziați.

Alexandru Botu Doar intreaba, asa zice stirea. Poate ca din informatiile disponibile "pe surse" nu a inteles prea exact despre ce este vorba si a venit sa se intereseze mai direct si cu explicatii clare.Mie nu mi se pare o stire. Era stire daca nu se mai interesa deloc, din lehamite.

S.D Nu cred, Sandule! Daca esti interesat de o stire te uiti in ziar daca interesul tau este particular. Daca tine de Interesul persoanei reprezentate oficial de tine te duci la guvern si te interesezi cum si cand se va rezolva problema respectiva in sensul discutat. Este o stire, poate banala de acum din sirul acelora care generic se cheama: Sa vina parlamentarii la Ambasada!!

A.B Este clar, nu mi-a reusit gluma. Eu am vrut sa fiu "subtil "doar pentru partile in discutie, nu si pentru observatorii si comentatorii Grupului. Sa ma fi umflat prea tare in pene crezand ca citesc si ei ceea ce se posteaza pe aici?

Draghi Puterity Exact, Smaranda! Nu rezolvarea problemei era pe primul plan, ci a se arata cine e stapanul. Gretzos...

O.L Eu cred ca ne aflam intr-o faza "stalinista" a capitalismului si democratiei. Cand eram mai tanar nu-mi explicam cum este posibil ca americanii sa fie impopulari atat in randul unora dintre aliati cat si in randul altor tari, America Latina de exempu. Acum la batranete am inceput sa inteleg.

S.D Dupa asa o cotitura in perceptiile noastre ai caror parinti stateau cu urechea ciulita sa auda cand vin americanii, ma intreb de ce nu ne este clar ca singura solutie este sa strangem randurile si sa nu mai asteptam minuni de la rasarit sau apus.

Ionel Iani Velciov Sa ne dorim sau sa nu ne dorim un nou ambasador ?!! To be or not to be, do be do be do ! Be-Bu-beeee !!!!

O.L La noi cred ca seful de statie e ambasador. Oricum sunt sanse mari sa ne trimita un papagal. In Ungaria au trimis o producatoare de televiziune. Ceea ce demonstreaza ca si acolo fraiele le detine altcineva. Pentru Romania ar fi bun un etnic german ca sa-i dea ordine lui Klaus direct in germana. Altfel se pot naste neintelegeri din traducere.

O.L Azi se da Ordonanta pentru modificarea Codului de Procedura Penala: Yes we can! http://www.stiripesurse.ro/ponta-s-a-sucit-cum-vrea-sa...

Ponta s-a sucit: Cum vrea să rezolve cea mai recentă problemă din justiţie

Premierul Victor Ponta s-a răzgândit în privinţa...

stiripesurse.ro

D.P Legalizeaza si tortura cu ocazia asta?

Alexandru Botu Draghi Puterity, va rog, sa-l lasam putin in pace....

Fogarassy Paul Cu tot respectul, Domnule Alexandru Botu, daca Ponta (sau oricare politician) vrea sa fie lasat in pace, exista o solutie simpla ...

D.P Intrebarea e daca solutia simpla pentru Ponta e si solutia buna pt. norod...

F.P Exista o vorba care spune ca sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit ...

Desigur, in termeni de mai bine si mai rau, habar n-am daca un alt posibil premier ar fi mai bun sau mai rau (si din ce punct de vedere). Din fericire, nu numai ca nimeni nu ma intraba, dar nici nu as putea face ceva ca sa fie schimbat sau nu Ponta.

Revenind, fisa postului de premier (ca si a oricarui post cu vizibilitate) vine cu dezavantajul de a fi in ochii si in gura celor care fie au exact acest rost, fie nu au nici un rost (si desigur, noi undeva printre ei).

Niculae Malanca Cand iti asumi responsabilitatea functiei de prim-ministru , trebuie sa suporti loviturile adversarilor cu demnitate , nu dand bir cu fugitii....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 19 decembrie 2014

Cine face calendarul legislativ?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv