Pe facebook: Acesta este trumpism!

vineri, 3 noiembrie 2017

Acesta este trumpism!

Acesta este trumpism! – 1 octombrie 2017

Share Share shared a link.

This is Trumpism!
„Trump's willingness to divide, to turn every situation in which he is questioned or criticized into an "us" vs "them" is well documented by now. The 2016 election was an 18-month master class in how to divide the country for your own political gain. Trump's handling of the white supremacist violence in Charlottesville, Virginia, and his deliberate decision to pick a fight with (mostly black) NFL players over the national anthem illustrate that same perpetual need to divide.
That default divisiveness makes Trump different than every person who has held the office before him. For the 43 previous presidents, their ultimate goal was to find ways to remind people in the country of our common humanity, to take the high road, to appeal to our better angels. Many of them missed that mark -- often badly -- but it was always their North Star."

Trump sent 18 tweets on Puerto Rico on Saturday

In an 11-hour period beginning at 7:19 a.m. and ending at 6:46 p.m. Saturday, the President of the United States ripped off 18 -- yes, 18! -- tweets dealing with the dire situation in Puerto Rico following the devastation wrought by Hurricane Maria.

CNN.COM

Preda Mihailescu Cine este acest share share care ne impartaseste lectii atat de valoroase? Meritam oare atata atentie din partea dânsului?

Prospectiv A-z .
Nu am personal o problema cu identitatea persoanei care a postat, doar as dori sa o intreb daca ideea creuzetului universal (cel in care natiile au fost topite) nu este un pic vremelnica. Daca raspunsul este in afirmativ, atunci lumea este bine mersi impartibila intre unii si restul. Daca nu, intampin elaborare...

Prospectiv A-z .
As adauga ca nici macar in SUA, melting pot-ul neo-roman al modernitatii prin definitie, nu prea mai tine chestia asta. Nu era chiar Hillary Clinton aceea care in plina campanie electorala impartea americanii in electoratul ei versus 'despicable'? De fapt, pseudo-Stanga americana este aceea care a decis ca melting potul trebuie transformat intr-o miriada de minoritati--hyphenated minorities, adica African-American, Jewish-American, Gay-Ameircan, Lesbian-American, redneck-American, white-trash etc.

Trump e numai inca un simptom tardiv al unei stari de fapt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 3 noiembrie 2017

Acesta este trumpism!

Share Share shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv