Pe facebook: Noi si Visegradul

miercuri, 1 noiembrie 2017

Noi si Visegradul

Noi si Visegradul – 7 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Cum la noi e greu sa se gaseasca solutii convenabile tuturor, la ultimele disensiuni cum ar fi "fiscalizarea oului" si "Mai multe rachete Patriot" se mai adauga o samanta de divizare: A fi sau a nu fi membru Visegrad.
" Premierul ungar Viktor Orban a declarat că se poate găsi „o formă de cooperare în cadrul aranjamentelor din Grupul de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia) plus România, care să ducă în final la creşterea nivelului de trai, a nivelului de securitate şi la îmbunătăţirea perspectivelor şi pentru românii din România", transmite MTI. „Vom lăsa deschisă această uşă", s-a angajat şeful guvernului de la Budapesta, într-un interviu acordat ziarului de limbă maghiară Bihari Naplo din Oradea, citat miercuri de agenţia ungară de presă. Potrivit lui Orban, „polonezii, cehii, ungurii şi slovacii vor înregistra cu siguranţă succese serioase împreună şi pot fi adăugaţi aici şi slovenii". „Va trebui să reglementăm mai întâi unele aspecte cu croaţii. Sârbii vor clar să adere la povestea de succes central-europeană. Este evident că etnicii maghiari din România au un rol în această evoluţie", a menţionat premierul ungar. „Depinde de români să decidă dacă se alătură poveştii de succes central-europene în cooperare cu ungurii, lansând proiecte economice comune şi stabilind obiective", a subliniat Orban."

De mentionat ca titlul articolului din Adevarul nu reprezinta chiar esenta declaratiilor lui Orban.

Viktor Orban îl vrea aliat pe Dragnea în războiul cu UE. Grupul de la Vişegrad, apreciat de PSD, refuzat de Iohannis

ADEVARUL.RO

Smaranda Dobrescu S-ar putea oare conexa cele doua stiri?
Via Gheorghe Gradinaru...See More

Hungary Pulls Away From the Kremlin - Geopolitical Futures

By Antonia Colibasanu As tensions between the U.S.…

GEOPOLITICALFUTURES.COM

Anna Zelinski Am văzut în Budapesta impunătorul sediu al Grupului de la Vișegrad, am văzut autostrada și podurile peste Dunăre și modul în care fiecare cm.pătrat din suprafața țării este valorificat, îngrijit și prețuit. Dragnea și războiul cu UE, 2 noțiuni care nu au loc în aceeași frază (doar dacă este o capcană).

Smaranda Dobrescu Asta remarcasem si eu. Intre o propunere de cooperare economica si un razboi cu UE e o distanta care e in masura sa creeze mare balamuc la noi.

Anna Zelinski Prudență mare, încă 19 membri ai grupului care au venit, au văzut și au tăcut.

Smaranda Dobrescu Anna, la cele doua stiri, eu nu am avut un comentariu personal, dar mi s-a parut ca merita citite si aprobate sau respinse, dupa gandirea fiecaruia. Apoi, postarile noastre au uneori si 50 vizualizari si 3-4 aprecieri si poate doar cateva comentarii. In vremuri tulburi, lumea e discreta. Grupul e deschis oricaror opinii., chiar si la abtineri. :-)

Dana Fantu Unii doar luăm act :)

Smaranda Dobrescu "La finele secolului XX și începutul secolului XXI, Germania și Rusia (întrucâtva cu sprijinul Marii Britanii și îngăduința SUA) au distrus acest sistem de alianțe și această rețea securitară central-europeană având România ca protagonist. Rezultatul a fost prăbușirea României (a suveranității românești, după părerea unora, în schimbul integrității teritoriale), refragmentarea Europei centrale și destabilizarea Europei. Proiectul "UE cu mai multe viteze" nu este remediul crizei, ci apogeul ei.
Confruntată cu această situație America încurajează din nou crearea unui bloc central-european coagulat în jurul Axei Varșovia – București: "inițiativa dintre cele trei mări – Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică". Acest proiect bazat iarăși pe identitatea carpato-danubiano-pontică a României ( o misiune ce pare acum prea mare pentru o Românie atât de mică), va avea aceeași soartă cu cele precedente, dacă se va încerca făurirea lui împotriva Europei Unite iar nu în interiorul ei sau în sinergie cu ea.
România nu poate fi împotriva Europei Mari; o Europă unită în care va renaște și va dura și România Mare. Aceasta înseamnă să lupte alături de Germania europeană împotriva Europei germane cu "mai multe viteze". Dacă opțiunile Germaniei o vor împiedica, înseamnă că vom avea un alt război în Europa pe timpul acestei generații și o altă înfrângere germană (o altă Germanie înfrântă)."
http://adrianseverin.com/de-la-visul-romaniei-mari-la.../...

DE LA VISUL ROMÂNIEI MARI LA VISUL EUROPEI UNITE - Adrian Severin

În anul 2018 România va aniversa 100 ani de la Marea Unire. In anul 2019 România va prelua Președinția rotativă a UE pentru o perioadă de 6 luni. România Mare nu mai există. Cât despre România-putere și Europa-putere în care românii au dorit să se integreze și au crezut că s-au integrat, ele au ră...

ADRIANSEVERIN.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Noi si Visegradul

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv