Pe facebook: Manifestarile Cartelului Alfa

miercuri, 1 noiembrie 2017

Manifestarile Cartelului Alfa

Manifestarile Cartelului Alfa – 3 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu

Cartel Alfa a inceput sirul manifestarilor. De multe ori sindicatele noastre trec linistite pe langa evenimente cu implicatii grave, alteori ingroasa unele lucruri mai putin importante din motive politice. De data asta au toata dreptatea sa se revolte. Sunt luni de zile de cand semnalez in toate partile ca modelul social al mutualitatii contributiilor sociale este respectat peste tot in lume. De ce a recurs Guvernul la pasarea contributiilor pentru pensii si sanatate doar in sarcina angajatului am inteles, dar nu am fost catusi de putin de acord. Uneori partea de contributii a patronului nu e platita lunar sau chiar deloc. Alteori, contributiile angajatilor retinute din salarii sunt stopate la sursa si folosite de patroni in alte scopuri. Pentru a nu-i fi periclitata pensia, angajatul trebuie sa-l actioneze in instanta pe patron. De multe ori, fosta companie nu mai exista si lucratorul ajuns la varsta pensionarii nici nu a stiut ca banii sai nu au fost predati Casei de pensii. Dar, aceasta masura disperata si pacatoasa a patronilor se putea rezolva la nivel ANAF. Acum bugetele de pensii si sanatate nu vor mai fi afectate dar salariile vor fi mai mici. De ce? Pentru ca la lucratorii angajati se va mari odata salariul corespunzator plusului de contributii in sarcina lor, dar urmatorii angajati intra pe salarii negociate. Ele pot fi salarii minime si legea odata votata ii va obliga sa plateasca cel putin 40% contributii sociale. Asadar, Alfa, da-i inainte!

Dana Fantu Doamna Olguta ne povestea ca, odata cu aceasta masura va fi redus impozitul de la 16 la 10%, pentru diminuarea impactului pe venitul net.
Ca altfel nu-i iesea aritmetica avantajului pentru toata lumea.

Smaranda Dobrescu Ce nu se cunoaste acum din cauza anuntului de reforma a codului fiscal este daca contributiile sunt deductibile la calculul impozitului. Ce observatii/calcule se pot face:
1. programul de guvernare prevedea impozitarea unica la salariile peste 2000 lei (daca nu gresesc) cu 10% fara sa aminteasca de preluarea de catre angajat a sarcinii integrale a contributiilor sociale.
2. Daca legea nu poate obliga patronii privati sa faca majorari de salariu prin lege, atunci doar reducerea impozitului de la 16 la 10% prin Cod fiscal nu
mentine in termeni egali venitul net. Sa luam calculul salariului minim . (Nu am luat in seama contributia la somaj):
Pana acum: Angajatului i se retineau din salariul brut impozit si contributii in valoare de 32% fara deductibilitati, adica 464 lei|
Cu noua reglementare, adica contributii integrale si impozit 10% retinerile sunt: 15,8+ 10,5+ 5,5+ 5,2+10= 47%, adica 681 lei
3. Daca patronii vor fi de acord sa majoreze salariile cu diferenta la salariul minim 47-32=15%, adica 217 lei, lucratorului nu ii va fi diminuat salariul net
4. In cazul favorabil dar putin probabil al pct.3, ramane problema salarizarii din pasul 2, adica a celor nou angajati doar pe lege, si nu pe intelegerea evident temporara.

Dana Fantu 10% e calculat cu restul contributiilor deductibile sau nu?

Smaranda Dobrescu Calculul de sus l-am facut fara deductibilitati, nestiind ce va prevedea noul Cod Fiscal. Daca calculez cu deductibilitati ar reiesi retineri ale angajatului in prezent (cu contributii doar ale lui si impozit de 16%) de 426 lei. In ipoteza preluarii tuturor contributiilor de catre angajat si cu un impozit de 10%, lucratorului i se retin din brut 550 lei.
Cred ca de la un anumit cuantum salarial in sus, pastrand impozitul de 10% pierderile netului vor fi mai mici. Nu fac calcul, ca mi-ar trebui sa fac intai un program. Sa-l mai faca si Olguta..

Dana Fantu Nu m-as baza prea mult... aud ca detine o aritmetica atipica.

Smaranda Dobrescu Ceva e atipic: fie aritmetica, fie engleza, fie meseria..

Smaranda Dobrescu Sindicalistii Alfa mai au o revendicare care tine de painea oricarui sindicat: Contractele colective. E adevarat ca i-a apucat supararea extrem de tarziu dupa reforma pietei muncii si a Codului Muncii facute de Boc la solicitarile Germaniei. Flexibilizarea muncii a rapit lucratorilor speranta la o cariera caci concedierile pot fi facute mult mai lesne si contractele de munca nu se raporteaza la nicio regula superioara stipulata in contractele de ramura sau contractul colectiv pe tara. Au ramas timp de 7 ani complet la buna dispozitie a patronului, in privinta programului de munca si cu negocierea salariului. Inclusiv absolventii cu studii superioare nu mai beneficiau de prevederea din contractul la nivel de tara de a avea un salariu minim obligatoriu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Manifestarile Cartelului Alfa

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv