Pe facebook: Nobelul 2017 pentru literatura

miercuri, 1 noiembrie 2017

Nobelul 2017 pentru literatura

Nobelul 2017 pentru literature – 5 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Inca neconsolata ca Haruki Murakami nu a castigat anul acesta Nobelul pentru literatura, ma bucur ca un alt japonez a reusit.
In 1994, Kenzaburō Ōe un alt japonez dotat cu o mare forta poetica a creat o lume imaginara in care viata si mitul sunt condensate pentru a forma o imagine disconfortanta a conditiei umane de astazi.

Imi pun nadejdea ca noul laureat va fi o revelatie.

Premiul Nobel pentru Literatură în 2017, acordat scriitorului Kazuo Ishiguro

Premiul Nobel pentru Literatură în 2017 i-a fost acordat scriitorului de origine japoneză Kazuo Ishiguro, pentru „romanele sale de mare forță emoțională care…

DIGI24.RO

Gavrila Ch Eat your heart out, Mircea!

Smaranda Dobrescu Poate la anul! Cel mai aproape de Nobel a fost Blaga dintre romani. Merita si el si Nichita si poate multi altii...

Gavrila Ch L-as adauga si pe Marin Sorescu aici!

Smaranda Dobrescu Sorescu a fost printre cei nominalizati. Dar ma gandesc la fizicianul Procopiu, chimistul Nenitescu, Paulescu in cercetare medicala, etc. Palade, care nu e cetatean roman e singurul care a primit premiul Nobel. :-(

Gavrila Ch Da sigur, numai ca aceste personalitati nu au concurat cu Mircea cel livresc!

Claudia Giurca Citind acest articol, m-am gandit sa caut filmul Never Let Me Go. L-am gasit pe un site, la noi, subtitrat in romana. Dupa doua seri in care am cautat sa urmaresc un film la tv si am fost foarte uimita sa descopar ca pe toate posturile de filme erau doar filme despre homosexuali(in prima seara am crezut ca e ziua mondiala a homosexualitatii, in seara urmatoare abia am fost uimita), acum am vazut acest film... Sper sa-mi revin. As vrea mult sa aflu macar o scurta parere a celor care au vazut filmul.

Smaranda Dobrescu Daca nu gasiti cartile japonezului nobelist, avem recomandari suficiente. De exemplu:
https://www.weforum.org/.../11-books-on-the-future-of...

11 books on the future of humanity that everyone should read

Lynn Lobash, manager of the New York Public Library's…

WEFORUM.ORG

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/TrenduriEconomice/posts/519137461771556

Dan Diaconu

October 9 at 9:13pm ·

Întrebare: E adevărat că Cărtărăscu a luat Nobel-ul pentru literatură?
Răspuns: Da, cu două mici diferenţe: nu era Nobelul ci o sticlă de vodcă şi a luat-o ci a dat-o premiu unui marinar beţiv care susţinea că a reuşit să termine Solenoid-ul.

P.S. După ce-a terminat vodca, marinarul a recunoscut că, de fapt, era vorba despre Levantul şi că nu-l terminase ci-l tot citeşte de vreo 15 ani încoace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Nobelul 2017 pentru literatura

Nobelul 2017 pentru literature – 5 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv