Pe facebook: Ce face Rusia pentru a deveni independenta de dolarul american?

miercuri, 1 noiembrie 2017

Ce face Rusia pentru a deveni independenta de dolarul american?

Ce face Rusia pentru a deveni independenta de dolarul american – 9 octombrie 2017

Draghi Puterity shared a link.

October 9 at 12:15pm

Ce face Rusia pentru a deveni independenta de dolarul american (nu e vorba doar de aur).

Russia's plan to free itself from the US dollar is working better than anyone ever imagined

Russia has now tripled its gold reserves from around 600 tonnes to 1,800 tonnes.

THEDURAN.COM

Preda Mihailescu Vor sa cumpere Rosia Montana?

Draghi Puterity Au alternative la SWIFT, propria varianta de blockchain, tranzactii direct in youani, s.a.m.d. - scrie in articol :)

Smaranda Dobrescu SUA are datorii de multe trilioane, cam de acelasi ordin de marime precum PIB-ul. Numai ce datorii au la chinezi! In conditiile in care dolarul isi va pierde din valoare datorita miscarilor Rusiei si a altor tari exportatoare de petrol (Venezuela, de exemplu), perspectivele SUA sunt indoielnice dpdv economic si al schimburilor comerciale. Clasamentul puterilor economice va cunoaste modificari

Prospectiv A-z .
Rusii fac valuri deocamdata, nu ei vor rasturna status-qvo, ci chinezii, cand sunt gata si aia.

Cert este ca atunci cand SUA a ales sa joace cartea sanctiunilor, recipientii acestora reactioneaza si pe masura. Rusii cumpara aur din mai multe motive, insa nu neaparat dintr-o pozitie de forta. Daca ar avea de ales, ar cumpara know-how/technology transfer, nu ar tezauriza aur.

Ce este putin discutat, desi acolo ar trebui concentrata conversatia, este masura in care Rusia a reusit sa substituie (surse proprii sau alte importuri) bunurile pe care le primea din occident.

Draghi Puterity Din ce aud eu pe aici, mult din tehnologia germana importata de rusi a fost inlocuita cu succes de cea chineza. La preturi mult mai mici, si la calitate comparabila.

Prospectiv A-z .
Cum am mai spus, SUA i-a aruncat pe rusi in bratele chinezilor. Strategii neocon de 2 lei, se cred buricul universului. Inainte de a pierde pe cineva, Dumnezeu ii ia mintile. Vechii greci mai aveau un nume, pe care americanii *in the know* il folosesc dela Bush II incoace: HUBRIS.

hubris
/ˈhjuːbrɪs/
noun
1.
pride or arrogance
2.
(in Greek tragedy) an excess of ambition, pride, etc, ultimately causing the transgressor's ruin
Derived Forms
hubristic, hybristic, adjective

Word Origin
C19: from Greek

Word Origin and History for hubris Expand
n.
also hybris, 1884, a back-formation from hubristic or else from Greek hybris "wanton violence, insolence, outrage," originally "presumption toward the gods;" the first element probably PIE *ud- "up, out," but the meaning of the second is debated.

Paul Ro Mandria : radacina tuturor pacatelor...

Motto Bettermann Analizati volumul schimburilor economice cu Marea Britanie.

Prospectiv A-z .
Dintre britanici si cine? Daca aveti date si credeti ca ajuta la discutie, poate ni le puteti oferi direct. Multumesc.

Prospectiv A-z .
Victor Cionga: "Victor Cionga
15 hrs ·...See More

Russia, Saudi Arabia cement new friendship with king's visit

Russian President Vladimir Putin hosted Saudi Arabia's…

REUTERS.COM

Fogarassy Paul Ăla-i aur adevărat. Puțini știu că aurul e aproape de două ori mai greu decât plumbul.

Paul Ro Pai , daca au atata aur acum (1800 to) ar avea de unde sa ne returneze cantitatea de aur trimisa de Romania in 1916 , parca 91 tone .

Draghi Puterity Corect, numai daca ne mai inarmam mult, sa nu le vina ideea sa ne trimita la schimb metale si mai grele si mai scumpe...

Paul Ro uraniu , osmiu ...?

Draghi Puterity Plutoniu...

Paul Ro O perspectiva sumbra intr-adevar , dar sa sti ca si o parte din materialul asta este luat de pe la noi . Socru-meu imi povestea ca prin anii 50 plecau in URSS de la mina de uraniu Baita (langa orasul Stei , m-tii Apuseni) , zilnic 4 garnituri de tren cu minereu de uraniu . Si asta , ani de zile . Socru-meu este originar din zona. Déci rusii ne vor da înapoi ceva - ceva...

Smaranda Dobrescu Sub o forma sau alta...

Prospectiv A-z .
Domnule Paul Ro, circula de cativa ani o soapta (caci noi avem treburi mai 'importante' decat sa ne scriem istoria) cum ca acel aur ar fi ajuns din 2 miscari ca reparatii de razboi la invingatorii razboiului. Apoi, cand Putin si-a declarat disponibilitatea pentru discutii, inclusiv despre soarta Rep Moldova, Romania era la apogeul basismului (apropos de Rusia citeste, chiote si alte istericale) si propunerea lui Putin nici macar n-a putut fi testata.

Paul Ro Da , am citit despre acest lucru . Este foarte probabil sa se fi intamplat asa . Aurul nostru sa fi ajuns la Paris si Londra . Dar , noi , tot rusilor trebuie sa-l cerem . Si nu-i tarziu niciodata . Personajele care conduc si trag sforile acum in Romania sunt vremelnici , ca toate pe acest pamant . Asteptam vremuri mai bune.

Preda Mihailescu Paul Ro Nu este poveste. Creo 15 ani mai tarziu, muncitorii care lucrasera la acea mina -- au transportat practic un munte -- umpleu spitalele de oncologie, punand pe medici pe ganduri, pana cand intr-un tarziu au inteles corelatia.

Paul Ro Vorba vine , imi povestea ... Era o discutie despre tineretea lui . Nu avea de ce sa ma minta . Imi spunea ca ar fi vrut sa se angajeze si el la mina dar l-au respins pentru ca era prea mic ( avea 14 ani in 1950 ).

Preda Mihailescu Paul Ro Despagubiri, desbagubiri. Ca si diversele gaselnite arheologice nastrusnice facute la Rosia, la Argedava -- schelete de uriasi si mai te miri ce -- care au luat calea Moscovei urgent.

Paul Ro Aurul nostru (91 tone) nu se poate spune ca sunt despagubiri !

Draghi Puterity Atata doar ca intre timp noi am fost in razboi cu ei. Si l-am pierdut.

Preda Mihailescu Paul Ro @ Nu -- muntele de uran, a trecut la categoria despagubiri. Tot ce furau din tara, tot despagubiri erau.

Paul Ro Despagubirile noastre catre rusi , in urma WW2 , le-am platit dupa . 300 milioane usd la vremea aceea. Si prin sovrom-uri ne-au luat mult mai mult. Imi povestea un unchi din Constanta ca in timpul foametei de dupa razboi `46-`47 in Moldova se murea de foame si din portul Constanta plecau vapoare pline cu grane la sovietici.

Preda Mihailescu Paul Ro @ Si cate si mai cate. Cred ca nici nu aveau voie sa contabilizeze tot ce trimiteau spre Rusia, deci exact nu se va sti.

Paul Ro De aceea am eu un dinte impotriva rusilor. Asta nu inseamna ca ii iubesc pe americani pe care ii consider chiar mai nocivi ( in zilele noastre ) decat rusii. Dar, din pacate , trebuie sa traim si noi pe acest pamant. Cine stie , peste ani si ani , urmasii nostri , vor trebui sa traiasca cu alte " peste ( ciume ) , chinezii , indienii ...

Preda Mihailescu Paul Ro @ Doua imperii care si-au urmarit cu agresivitate interesele. Ce este insa trist, este ca servind pe unii, astazi ratam orice diplomatie fata de ceilalti -- si eu cred ca Putin ar merita aceasta diplomatie.

In sens invers am stiut sa tinem balanta, si sa evadam pe cate se poate din influenta imperiului. Acum insa slugarnicia este de neintrecut.

Paul Ro Sunt de aceeiasi parere , dar cu cine ? Suntem napaditi in suprastructura noastra politica de non valori ( care nu stiu ) , impotenti ( care nu pot ) , alogeni ( care numai binele nostru nu-l vor ) si nu in ultimul rand de oameni care nu le pasa de tara lor ( isi vad numai interesul personal , hoti ) .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Ce face Rusia pentru a deveni independenta de dolarul american?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv