Pe facebook: Cum sa ne ferim de Alzheimer

miercuri, 1 noiembrie 2017

Cum sa ne ferim de Alzheimer

Cum sa ne ferim de Alzheimer – 9 octombrie 2017

PAz shared their post.

Stiu, nu-i uichend, dar va recomand sa vedeti toate cele 3 postari dela grupul Prospectiv pe Sanatate urmand linkul de mai jos. Cei care nu imi dati dreptate, ca merita urmarit materialul, va rog sa cereti banii inapoi

:-)

PAz shared a link.

October 9 at 11:01pm

Parcurgeti TOT materialul pentru a afla cum va feriti de Alzheimer, o boala cu 36 de intrari!

Dr. Steven Gundry interviews Dr. Dale Bredesen about "The End of Alzheimer's"

YOUTUBE.COM

Gheorghe Gradinaru https://www.facebook.com/drdalebredesen/

Claudia Giurca Mi-ar placea sa vad scris interviul, discutia dintre cei doi medici. Inteleg prea putin din conversatie, ca sa imi dau seama de ce date noi beneficiaza ca sa poata discuta de un ghid de preventie. Desi exista acum informatii despre intimitatea multor procese si reactii fizicochimice care stau la baza functionarii creierului, desi exista investigatii care inregistreaza modificarile in structurile cerebrale, ca urmare a acxestor suferinte, nu exista un tratament sau tratamente eficiente care, macar sa reduca semnificativ manifestarile bolii. Asta pentru ca este vorba de "uzura", la care participa, din ceea ce se cunoaste, multi factori, in principal sunt predispozanti genetici.(dar, la datul genetic, participa si posibilitatea de a fi mai usor afectat genetic in timpul vietii; deci si asupra materialului genetic exista influente in timpul vietii, anume virale, chimice, fizice nucleare s.a). Ceea ce spun dansii sunt date adunate in timp cunoscute. Dar fiecare incearca sa lupte pe o directie. Daca tot nu exista un tratament medicamentos eficient se incearca sustinerea celor aflati pe acest drum al suferintei si cu terapii psihocomportamentale, ca mereu sa se utilizeze reminiscentele memoriei, a emotiilor s.a. Ca si in cazul diabetului, care se considera a fi o inflamatie generalizata, si in cazul AD, se considera ca tot ceea ce duce la accentuarea inflamatiei organismului sau la extinderea inflamatiei, automat precipita declansarea reactiilor de protejare a organismului si la manifestarile bolii mai precoce. Inflamatia ca si complexele amiloidice care se formeaza pe scoarta cerebrala, sufocand activitatea acesteia,din Alzheimer ar fi reactii de protectie a organismului la factori nocivi. Dintre factorii care pot duce la Ad sau dementa senila sunt si hitertensiunea cerebrala, diabetul s.a. Am spus toate acestea cu cuvintele mele, asa cum am inteles eu sau ca la o sueta cu nespecialisti, in afara unui limbaj de specialitate. Acum mai mult de 30 de ani, s-a spus, ca ionii de aluminiu sunt printre factorii chimici incriminati in Alzheimer, iar tatal meu stiu ca a scos din uz oala de fiert lapte si absolut tot ceea ce era facut din aluminiu. Acum, pentru castig se foloseste larg folia de aluminiu, desi e toxica cand e la temperaturi inalte. Sper sa aflu ce ati mai inteles din interviu.

Prospectiv A-z .
Aici sunt 3 postari, unele cu text ce poate fi relativ usor tradus cu google:https://www.facebook.com/groups/prospectivpesanatate/permalink/177001179543607/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Cum sa ne ferim de Alzheimer

PAz shared their post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv