Pe facebook: Discursul de la Timisoara al sefului SRI

miercuri, 1 noiembrie 2017

Discursul de la Timisoara al sefului SRI

Discursul de la Timisoara al sefului SRI – 6 octombrie 2017

Ovidiu Stoica shared a link.

O analiza a discursului sefului SRI - Eduard Hellvig, discurs tinut in Timisoara la deschiderea anului universitar....E bine de stiut cum "voteaza" sistemul, ce ideologie au adoptat cei care trag sforile in spatele scenei

Analiza discursului șefului SRI, Eduard Hellvig, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Patria a priori, dar patria cui?

ACTIVENEWS.RO

Smaranda Dobrescu Seful SRI ne-a confirmat faptul ca temerile noastre sunt scopuri ale SRI de fapt. Daca ar fi vorbit un german, de exemplu dornic sa-si stie asigurat coridorul sanitar geostrategic si ar fi fost in plus si un aparator al corectitudinii politice cu tot ce implica direct sau indirect aceasta, ar fi vorbit la fel. Adica Coldea avea misiunea de curatare a terenului iar cei (nu cel, caci a fost numit de cineva) tacuti isi armonizeaza tintele cu ale altora, mereu ale altora, parca niciodata cu ale romanilor de rand...
Sigur, ca speechul ascultat ca atare fara subtext poate fi inofensiv. Dar cine mai traieste azi cu incredere in SRI dupa anii de manifestare a binomului ?

Alexandru Stanescu Desigur e forțat ! Īncet , încet , o ia și ăsta pe urmele lui Maior .
Cam ca mine , în loc să mă fac vidanjor , am luat- pe căi greșite (și-ajunsei ... pensionar)

Alexandru Stanescu Sau să fi înțeles greșit ?

Prospectiv A-z .
Ce ar (mai) fi de facut?

Smaranda Dobrescu Poate o alianta a tarilor care si-au identificat a avea aceleasi interese?
Poate o schimbare a mesajului public in sensul exprimarii lipsite de straturile diplomatico-oportune-inselatoare, in asa fel incat populatia sa aibe incredere ca cei care ii conduc indeplinesc promisiunile?
Poate o revedere a legislatiei in acceptiunea respectarii intocmai a cerintelor unui stat de drept?

Prospectiv A-z .

Israeli Spies Spied Russian Spies Spying on American Spy Plans via Kaspersky Software

No, it actually isn't the plot of a movie. It's a chain of events described in a New York Times article claiming that Israeli intelligence agents caught Russian spies using compromised Kaspersky Lab software to search millions of American computers for U.S. intelligence data.

The report explains that an Israeli team had actually hacked into Kaspersky's systems, and then found that software vulnerabilities were being used by Russian hackers to scour computers for references to American intelligence programs. That was made possible by a flaw that enabled them to see file names of documents that were being scanned by the antivirus system.

The Times says that the Israeli intelligence team provided details of the observations to American officials, and that ultimately led the Department of Homeland Security to ban the Russian software from U.S. government use over security concerns.

The story lends weight to a report from last week that claimed the National Security Agency lost cyberdefense details to Russian hackers after a contractor left documents on a home computer protected by Kaspersky software. What remains to be seen now is just how many other systems may have been tapped in the same way.

https://www.nytimes.com/.../kaspersky-lab-israel-russia...

How Israel Caught Russian Hackers Scouring the World for U.S. Secrets

Exploiting the popular Kaspersky antivirus software,…

NYTIMES.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Discursul de la Timisoara al sefului SRI

Ovidiu Stoica shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv