Pe facebook: Solutia biodegradabila urgenta

miercuri, 1 noiembrie 2017

Solutia biodegradabila urgenta

Solutia biodegradabila urgenta – 6 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Your water bottle could one day start to biodegrade the moment you finish drinking, if a visionary piece of design becomes reality.

The brainchild of Icelandic product design student Ari Jónsson, the bottle holds its shape until you've drained it. As soon as it's empty, the bottle will start to decompose.

This biodegradable water bottle breaks down when it's empty

A biodegradable water bottle could help tackle the environmental damage caused by plastic.

WEFORUM.ORG

Preda Mihailescu But this still does not address the main problem: why drink water from the bottle? Why can't we trust the tap water any more.

Smaranda Dobrescu Sticla poate fi golita si varsand continutul in pahar. asa imi inchipui, cel putin/

Preda Mihailescu Nu asta era intrebarea -- ci tendinta crescanda de a bea apa in sticle de orice, culeasa undeva la munte si adusa la oras. DE CE trebuie sa devina obiceI? Ca sa castige niste corportatii si pe apa pe care o bem?

Smaranda Dobrescu Inventia nu exclude existenta apei potabile de la canalele casnice. Se adreseaza doar sticlelor E de dorit ca aceasta inventie sa nu devina un argument pentru Nestle de a vinde apa potabila inca si mai scumpa datorita sticlelor -minune celor care au acceptat deja.

Preda Mihailescu Exact!

Claudia Giurca Ce substanta poate degrada atat de rapid un pet, cat de sigura poate fi pentru om , in timp, cat de toxica cand se produce? Petul se degradeaza in ce anume? Cat ramane din el? Ce anume ramane? Ca, altfel si prin compresie(un ciocan puternic) il poti degrada. Descompunerea cred ca implica schimbarea compozitiei chimice. Oare sunt folosite si microorganisme? Am mai vazut articole cu "descoperiri" deosebite, adica viermi care mananca plasticul. Pare grozav, dar ce ne facem cu acea specie de viermi creati in laborator? N-am citit articolul, reactionez la titlu si comentarii. Poate e aiurea ceea ce spun.

Smaranda Dobrescu Acest tip de recipient este alcatuit dintr-o materie organica provenita din alge.

Claudia Giurca Sper sa-l studieze bine. Sa nu ne oblige sa-l verificam noi in cativa ani.

Claudia Giurca Am citit articolul. Am inteles ca e vorba de o biodegradare/ descompunere, deci intervin microorganisme(aici exista pericolul de a nu ramane stabile coloniile de microorganisme pt ca sufera usor mutatii) si ca petul va contine mai mult decat plastic agar. Agarul este folosit ca mediu de cultura in bacteriologie. Pe el cresc foarte usor microorganisme. Plasticul este un compus macromolecular care a reprezentat si reprezinta un castig deosebit pt viata noastra. Se foloseste cuy succes in toate domeniile de interes practic.Pe faptul ca e atat de stabil se si bazeaza importanta si utilizarea lui. Faptul ca umplem "lumea" cu el, ne arata cat gunoi producem. Bineinteles ca trebuie sa se gandeasca bine oamenii de stiinta ce pot pune in loc. Laudabila incercarea acelui tanar. Probabil se va folosi si va merge pe o alta directie aceasta descoperire. Mai mult decat, peturile (curate) folosite la ambalarea apei, gunoaiele noastre contin material plastic folosit in medicina, unde acestea sunt contaminate si trebuiie in plus tratate inainte de a le elibera in natura. Daca stai sa te gandesti cat de multe vacuete cu sange, cu produse biologice patologiece sau nu, dar toate cu potential patologic sunt folosite... O simpla analiza de urina foloseste cel putin doua recipiente de plastic( recipientul colector si eprubeta pt centrifugare. Apoi, trusele de perfuzii, de transfuzii, seringile, trusele de sondaj gastric, urinar, de , proteze si cate si mai cate, toate contaminate. Cum ar putea fi degradate cu un mediu propice dezvoltarii bacteriilor si folosind si culturi selectionate de degradare. Lumea vie este un univers vast, nu pot sa spun daca mai vast ca universul cosmic pt ca n-am habar de acesta, dar...

Băieții de la serviciuLike Page

October 6 at 1:54am ·

Prospectiv A-z .
Fața nevazuta a agriculturii vosganiene...See More

The FBI's Hunt for Two Missing Piglets Reveals the Federal Cover-Up of Barbaric…

THEINTERCEPT.COM

Claudia Giurca N-am citit pana la capat, dar, uite, intr-adevar lucreaza atat de multi oameni in servicii ca sa rezolve toate problemele legale. Ca in vorba aceea, un prost arunca o piatra in balta, si nu stiu cati destepti se chinuie sa o scoata. La asemenea probleme nu vad rezolvarea, vor fi interese care vor sa ne transforme pe toti in vegetarieni si interese care vor sa ne indoape cu toate porcariile, iar ei se lupta pe viata si pe moarte. Iar oameni care iubesc mai mult animalele decat oamenii, activisti doar in drepturile animalelor nu si in cel al oamenilor, al copiilor, sunt foarte multi.

Alexandru Botu Cucurigu boieri mari, vreti punguta cu doi bani? Ignorati povestile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Solutia biodegradabila urgenta

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv