Pe facebook: Grupul select de pe culoarele statului paralel

marți, 31 octombrie 2017

Grupul select de pe culoarele statului paralel

Andrei Alexandru

Cred că vom mai auzi cât de curând de acest grup "select", care face parte din culoarele politic și media ale "statului paralel".

Iohannis cu Ioan Rus, Vulpea, Rareș Bogdan și Vasile Dâncu la inaugurarea unui resort de golf

GAZETADECLUJ.RO

Smaranda Dobrescu Bravos, aici vin doar papusarii, caci marionetelor li s-a povestit ca azi "vine" Apocalipsa, sa aibe de ce se ingrijora in fata ecranelor si cu storurile trase.

Smaranda Dobrescu Cum ar spune colegul Constantin Gheorghe, "prin fata maretei realizari pulimea nici pe trotuarul de vis-a-vis nu are voie sa treaca.." Ca asa au crescut toti taietorii de panglici, cu terenul de golf langa casa!!

Dana Fantu Vom supravieţui oare acestei traume?
După prezenţa întregului stat român la lansarea unei căruţe, care-i uimirea?

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/alelxandru.badulescu/posts/1008862572587361

Alelxandru Badulescu

October 15 at 11:01am ·

AL DOILEA GAND AL ZILEI

Cand conduci cea mai saraca tara din UE dar inaugurezi un teren privat de golf, ridici doar sfidarea si nesimtirea intr-un top mondial de care toti se feresc.

Dana Fantu Mda. Cum ziceam. La Ford a mers toata floarea statului. De asta a mai comentat cineva ceva? Nu. Că e Ford.

Prospectiv A-z .
Nu cunosc povestea cu Ford, insa simbolismul vizitei si al declaratiei lui KWJ la inaugurarea unui teren de golf mi se pare graitor despre prioritatile prost-plasate ale acestui profesoras basculat intr-un rol ce-l depaseste cu mult.

Smaranda Dobrescu Prospectiv A-z La inaugurarea noului model EcoSport al uzinei Ford la Craiova au participat pe 12 oct. atat presedintele cat si premierul. Fordul creaza locuri de munca pentru romani, aduce venituri la buget sub diverse forme, va face export. El e important atat pentru dezvoltarea economiei Doljului cat si la nivel national. Craiova redevine prin Ford un oras industrial. Sa vedem acum in ce masura va reusi guvernul sa-i faca infrastructura necesara transportului . Asta e partea a doua, mai putin festiva..

Prospectiv A-z .
Fordul este la Craiova din 2009. Cam lunga redevenirea. A merge la inaugurarea unui nou model mi se pare o plecaciune exagerata fara precedent--doar daca nu s-a intamplat la fel cu Duster-ul la Pitesti.

Aha, mergeai sa desfaci o sampanie de Jidvei/Cotnari impreuna cu craiovenii dela Ford cand se exporta automobilul cu numarul una sunta mii/un milion si poate as mai fi inteles... Asa, riscam sa continuam politica de insectar omologata de Basescu.

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/cosma.simionvaler/posts/1700627076637562

Valer Simion Cosma

October 18 at 2:07am · Hamburg, Germany ·

Pe patronul Transavia care și-a tras teren de golf la Ciugud - facilitate publică (sic!) - s-a dus să-l pupe în cur însuși președintele țării, nu doar marile nu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 31 octombrie 2017

Grupul select de pe culoarele statului paralel

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv