Pe facebook: Criza referendumului catalan

miercuri, 1 noiembrie 2017

Criza referendumului catalan

Criza referendumului catalan – 4 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Le référendum d'autodétermination organisé dimanche 1er octobre en Catalogne a plongé l'Espagne dans une crise sans précédent. Le président de la Généralité de Catalogne, Carles Puigdemont, a annoncé, mardi 3 octobre, son intention de déclarer unilatéralement l'indépendance d'ici à « la fin de cette semaine ou au début de la prochaine ». Il devrait s'exprimer mercredi en fin de journée. C'est au parlement régional de faire cette proclamation dans les deux jours suivant le décompte officiel des résultats – qui n'est pas encore terminé. Que se passera-t-il ensuite ? Le point sur les questions qui se posent :

Une déclaration unilatérale d'indépendance a-t-elle une valeur légale ?
Aura-t-elle des conséquences concrètes ?
Le gouvernement central de Madrid va-t-il l'empêcher ?
L'Union européenne peut-elle servir de médiateur ?
Une Catalogne indépendante pourrait-elle rester dans l'Union européenne ?
Peut-elle garder l'euro comme monnaie ?
La Catalogne est-elle un Etat viable économiquement ?
L'indépendance peut-elle plomber l'économie catalane ?
Une déclaration unilatérale d'indépendance a-t-elle une valeur légale ?

Les huit questions que pose la (future) déclaration d'indépendance de la Catalogne

Que va-t-il se passer après la consultation sur l'indépendance catalane, qui a été jugée illégale par le gouvernement espagnol ? Carles Puigdemont doit s'exprimer…

LEMONDE.FR

Smaranda Dobrescu Si totusi lucrurile apar deosebit de complicate in Spania: Ministrul spaniol al Justitiei a asigurat spaniolii ca statul va face tot ce ii permite legea daca catalanii isi declara independenta. Guvernul lui Mariano Rajoy (Partidul Popular Conservator) a incercat deja cat s-a putut sa impiedice desfasurarea scrutinului.
Ramane arma grea a articolului 155 din Constitutie care autorizeaza guvernul sa preia conducerea unei comunitati autonome daca conducatorii acesteia aduc grave atingeri intereselor Spaniei. Daca insa ezita seful guvernului spaniol sa anclanseze acest dispozitiv, de altfel neutilizat vreodata, acesta poate invoca legea securitatii nationale pentru a prelua controlul fortelor regionale de politie.
Se poate vorbi de un viitor razboi civil in Spania?

Rareș Jianu https://elpais.com/.../03/inenglish/1507025584_438952.html

Opinión | What is really happening in Catalonia?

It is untrue, as the Catalan leaders claim, that this is the…

ELPAIS.COM

Smaranda Dobrescu Si in aceasta chestiune exista o ambiguitate:
Pentru Spania, declaratia unilaterala nu are o baza legala. De fapt, legea care consfintea referendumul a fost suspendata de catre Curtea Constitutionala, caci ea viola principiul fundamental al "unitatii indisolubile a natiunii spaniole" (art. 2 al Constitutiei din 1978).
Pentru comunitatea internationala situatia este ambarasanta. Catalonia se prevaleaza de "dreptul popoarelor de a dispune de ele insele", principiu de drept international care a permis statelor sa se declare independente dupa ce au fost colonizate ( precum Rodezia) sau oprimate (precum Kosovo). Dar acest drept nu a fost aplicat statelor democrate.De altfel, spaniolii considera ca notiunea de popor catalan e greu de definit. Istoria pare totusi sa fie in favoarea independentei catalane.

Rareș Jianu http://www.contributors.ro/.../catalonia-suprarealismul.../

Catalonia: Suprarealismul elitelor europene şi bombele cu ceas din ograda UE

Reacţia faţă de evenimentele din Spania a liderilor…

CONTRIBUTORS.RO

Smaranda Dobrescu Nu pot sa jur ca Catalonia este autonoma administrativ si financiar. Daca ar fi si financiar ce ar deranja-o? Catalonia are firme, anunturi, afise in limba spaniola si in limba catalana, de altfel destul de asemanatoare. Iata ce scrie Wiki:
"Since the Spanish transition to democracy (1975–1982), Catalonia has regained considerable local autonomy in political, educational, environmental, and cultural autonomy and is now one of the most economically dynamic communities of Spain."

Dana Fantu Vine un moment cand, orice ar avea (omul, oricare, de oriunde), ar dori mai mult. Si nici un armistitiu nu-i ofera nimic din ceea ce doreste. Caci ceea ce-si doreste e mult mai pretios.
Poate acesta a fost sa fie momentul, sau poate asa a fost ales.

Preda Mihailescu Spaniolii au lalait-o de fiecare data cand ar fi fost bine sa discute. Acum sa vedem daca EU are vreo relatie cu legea, sau daca tot cu simpatiile si burta vor reactiona.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 1 noiembrie 2017

Criza referendumului catalan

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv