Pe facebook: Emmanuel Todd, demograful

marți, 31 octombrie 2017

Emmanuel Todd, demograful

Emmanuel Todd, demograful – 19 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu

Occidentul se visa pe drumul progresului. Ultimii ani cu ale lor evenimente ne-au aratat ca istoria e pe cale sa ia o alta turnura. Insecuritatea slujbei si nivelul scazut de trai, confruntarea intre elitism si populism, tineretea sacrificata si cresterea inegalitatilor se generalizeaza in occidentul bantuit de lacomie, resentimente dar si teama, nesiguranta, deziluzie..
"Toate acestea determina ca sentimentele noastre prometeice de start sa se rataceasca si sa se transforme intr-un sentiment de declin" scrie demograful Emmanuel Todd in lucrarea sa mai noua, Où en sommes-nous ? Une esquisse de l'histoire humaine
Astfel, "modernitatea noastra aduce foarte tare cu un mars fortat catre servitude". Caci o mutatie antropologica, comparabila "revolutiei neolitice" este in curs de desfasurare, fara ca noi sa fim constienti sau sa o observam. Pentru ca ea provine din subteranele dezvoltarii umane, din subconstientul civilizatiilor. Todd propune astfel "o viziune antropologica a istoriei care departe de a se focaliza pe cauzalitatea economica, este atasata structurilor familiale si traditiilor religioase profunde in ajutorul intelegerii mersului lumii.

Dar punctele de vedere ideologice transpar adesea sub neutralitatea afisata: aversiunea fata de euro (comparabila "liniei Maginot"), sau asupra Germaniei (care nu ar fi primit refugiati decat din ratiunea deficitului sau demografic.); apararea in fata Rusiei, a lui Vladimir Putin (ale carui operatiuni de anexare a Crimeii denota ajustari legitime si care in ciuda rusofobiei elitelor occidentale, a regasit un fel de pace civila)

In alte cuvinte, familia traditionala si religia parasite ca valori in mare masura de Occident au produs efectul deteriorarii factorului demographic care in acceptiunea clasica confera natiunii putere, glorie, importanta economica. Fara o generatie in special de 35-55 ani numeroasa, trei obiective importante ale statului raman nesatisfacute: progresul tarii oferit de inventivitatea, atasamentul pentru cercetare si buna stare al tinerilor aflati la varsta cea mai prolifica, imputinarea copiilor datorita numarului insuficient de tineri aflati la varsta procrearii si imposibilitatea structurarii populatiei sub forma piramidei lui Maslow capabila sa ofere pensii seniorilor societatii. Efectele secundare, dar la fel de importante decurg din metisarea populatiei, disparitia sau imputinarea perceptelor crestine, intrarea europenilor pe panrta declinului desavarsit de actele de terrorism cu urmarile lor deloc pacifice.

Rizea-manea Marius Exista o teorie care vorbeste de ciclicitate in evolutia sistemelor sociale ...Nu mai stiu acum cine a vorbit despre asta ,dar spunea ca ne indreptam spre o nooua forma sociala ,ce evoolueaza spre ....sclavagismul primitiv ,dar in alte straie ,dictate de evolutia tehnologica si de ambitiile in cucerirea spatiului pentru expansiunea rasei umane ....Europenii incearca sa tina pasul ,dar in disperare de cauza si din pricina decalajului tehnic si social (extrem de eterogen in evolutie dar compact in disolutie )nu recunosc ca sunt tot mai dependenti de alte centre de putere ,de tehnoologie Americana de avangarda si ruseasca (mai ales in partea resurselor ) deopotriva .

Smaranda Dobrescu Da s-a discutat ca starea naturală a fenomenelor sociale este interacţiunea haosului şi a ordinii, a dezechilibrului şi a echilibrului, spontaneitate şi previzibilitate.

Aici am vrut doar sa subliniez importanta factorului demografic al unei natiuni, propunandu-va spre lectura cartea lui Emmanuel Todd, care vede factorul demografic determinant al performantelor economice si sociale.

Rizea-manea Marius Intr-o Europa in plin declin demografic si amestecare haotica si fortata (in ulttimul timp ) a diferitelor rase ,orice discutie este despre un viitor sclavagist ,dar nu stim inca ce rasa va fi coonsiderata "Elita "....Parca este putin fascism in cea ce spun nu?...:)

Smaranda Dobrescu Doar viitorul va decide dupa aceasta lunga perioada de incercare de metisare cum se va numi ea si ce trasaturi ale fascismului sau comunismului va prelua. Poate va fi gazduita doar de neocapitalismul inca neimplodat.

Rizea-manea Marius Problema democrafica a Europei este aceiasi cu a Dinastiilor ei monarhice ,dar transferata la nivelul popoarelor,ce nu maio pot evolua din pricina cosangvinitatii ,scaderea fortata ,artificiala ,a cresterii demografice ,un axperiment ce a dus la imbatr...See More

Smaranda Dobrescu Romaniei i-ar fi prins bine o politica de incurajare a familiei sub diverse aspecte si mai ales manifestarea unei hotarari ferme de a-si cointeresa tineretul sa lucreze in tara. Ddaca nu a facut-o pana acum inca ar putea sa gaseasca ceva idei sa readuca in tara romanii specializati in afara tarii, ca si asa ministerele sunt golite de specialisti. sa nu mai vorbim de onor Guvern.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 31 octombrie 2017

Emmanuel Todd, demograful

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv