Într-o
măsură mai mare decât în trecut, România va trebui să joace un rol
direct în asigurarea condițiilor externe care îi garantează succesul
economic și politic.
Acestea includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea prezenței militare rusești la est de Nipru; menținerea Mării Negre ca spațiu economic deschis; înfrânarea revizionismului din bazinul dunărean; menținerea unei alternative strategice vestice în PSS.
Navigarea în acest nou mediu va necesita cel puțin trei lucruri din partea României, lucruri despre care nu era cazul să discutăm în primele etape ale erei post-Război Rece.
Acestea includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea prezenței militare rusești la est de Nipru; menținerea Mării Negre ca spațiu economic deschis; înfrânarea revizionismului din bazinul dunărean; menținerea unei alternative strategice vestice în PSS.
Navigarea în acest nou mediu va necesita cel puțin trei lucruri din partea României, lucruri despre care nu era cazul să discutăm în primele etape ale erei post-Război Rece.
Mesaj
din SUA pentru România Aş vrea să nu fiu patetic şi nici să vă
panichez. Textul de mai jos este o scurtă conferință – susţinută astăzi
într-unul din…
cersipamantromanesc.wordpress.com
Mihai Ion Turcu Timpul
de care dispunem poate fi scurt.In logica strategica elementara Rusia
poate sa tinda sa recupereze Odesa. Implicit s-ar anexa Buceagul,
Regiunea Autonoma Gagauzia,Transistria, si de ce nu Republica Moldova,
la cererea ei.Aceasta insemneaza Rusia
stat riveran la Dunare.Daca se adauga surpriza bulgara. va fi reluat un
mai vechi proiect, anexarea Dobrogei pentru a fi realizata jonctiunea
Rusiqa Bulgaria pe uscat. Bulgaria la un moment dat, se voia stat
federativ sovietic. Cu acestea Romania ar pirde importanta de tara cu
iesire la mare si importanta in general.Dupa enorma prostie a
dezarmarilor in UE, 1990, la care rapid am aderat, am pierdus
infrastructura militara, capacitati de productie de armament si tehnica,
am pierdut armata de conscriptiune si sistemul militarilor in rezerva,
si mare parte din corpul ofiterilor. "Cand dai n-ai !"....
Doina Nicolescu Domnule
Turcu astazi prea vedeti lucrurile in negru! Cred ca si Rusia a
inteles, ca si germanii sau americanii ca astazi nu mai conteaza cat se
intinde tara ta, dar conteaza puterea si inflenta economica. Noi romanii
le-am dat destul de bunavoie. Nu uitati ca nu mai avem deloc industrie
metalurgica.
Smaranda Dobrescu Un singur detaliu, din multimea de probleme gata sa ne determine sa ne construim cate un adapost in munti, in pamant, unde apucam: Unul din pericolele amintite de conferentiar il constituie militarizarea Marii Negre. Ori, iata ca noi suntem cei care cerem flota NATO permanenta in Marea Neagra, in ciuda oponentei riveranilor, sau a unei parti dintre acestia. Cumpararea unui Mistral, intretinerea flotei si indeplinirea tuturor celorlalte indicatii pretioase ale conferentiarului ne arunca precis la poarta FMI cu caciula in mana si cu propuneri de noi concesiuni celor interesati.. Si asa parca ideea ca am putea fi independenti energetic revine cam des in discurs...
Mihai Ion Turcu Pana una alta inchidem fabrica de apa grea pentru a cumpara necesarul din Canada.Tocmai voiam sa extindem centrala atomoelectrica.
Preda Mihailescu Ce frumos ar fi daca intre opinia perfect realista a dlui Turcu si opinia perfect realista a dnei Dobrescu, am sti sa alegem drumul. Din punct de vedere strategic, este intr-adevar un proiect rusesc care nu va piei decat odata cu Rusia - acela al Panslavismului, care este legat de desmembrarea maximala a Romaniei, de apropierea de Bulgaria, etc. Pe de alta parte, sunt de acord cu dna Dobrescu in ceea ce priveste scepticismul fata de seriozitatea Americana. Cand vorbesc de strategie, ei din pacate se gandesc numai si numai la una: profitul pe termen scurt. Iar pe termen scurt, profitul este in vanzarea de arme. Caci banii ii primesc de la FMI, apre nous le deluge. Cat de adevarata o fi povestea cu resursele din platforma - am indoieli!
DE CE am indoieli? Simplu! Pentru ca inca inainte de criza Greceasca auzeam dela prieteni Greci ca Egeea ar fi plina de petrol, ca Texaco ar fi facut foraje si au gasit, dar au decis sa pastreze ca rezerva, ca in sfarsit din cauza asta Turcia tot ocupa cate o stanca razleata din teritoriul Greciei - si de aceea Grecia trebuie sa se inarmeze pana in dinti. Sa nu uitam ca Grecia NU a trisat cand a intrat in Euro - aveau 2.9% din BIP datorii. Dar mai erau 0.8% din BIP pentru un contract gigantic de armament - care nefiind inca achizitionat, nu intra la contabilitate. Cand armele au fost livrate si contractul platit, un an mai tarziu, socialistii care venisera la putere au manipulat contabilitatea, trecand deficitul de 0.8% retroactiv, in socoteala guvernului precedent! Deci au fost cinstiti de fapt (cel putin atunci), si cumpararea de amarmament este foarte probabil sa fi fost cea care i-a dat peste cap! Alt fapt care nu prea se povesteste!
Deci intre Rusii, ai caror planuri sunt destul de probabil cele de care ne temem - ca sa nu uitam de Unguri, prieteni iarasi buni cu Rusii - si Americanii care promit aparare si productie de energie, dar de fapt se gandesc mai intai la vanzare de arme, ar fi bine sa avem o strategie de Danila Prepeleac!
DE CE am indoieli? Simplu! Pentru ca inca inainte de criza Greceasca auzeam dela prieteni Greci ca Egeea ar fi plina de petrol, ca Texaco ar fi facut foraje si au gasit, dar au decis sa pastreze ca rezerva, ca in sfarsit din cauza asta Turcia tot ocupa cate o stanca razleata din teritoriul Greciei - si de aceea Grecia trebuie sa se inarmeze pana in dinti. Sa nu uitam ca Grecia NU a trisat cand a intrat in Euro - aveau 2.9% din BIP datorii. Dar mai erau 0.8% din BIP pentru un contract gigantic de armament - care nefiind inca achizitionat, nu intra la contabilitate. Cand armele au fost livrate si contractul platit, un an mai tarziu, socialistii care venisera la putere au manipulat contabilitatea, trecand deficitul de 0.8% retroactiv, in socoteala guvernului precedent! Deci au fost cinstiti de fapt (cel putin atunci), si cumpararea de amarmament este foarte probabil sa fi fost cea care i-a dat peste cap! Alt fapt care nu prea se povesteste!
Deci intre Rusii, ai caror planuri sunt destul de probabil cele de care ne temem - ca sa nu uitam de Unguri, prieteni iarasi buni cu Rusii - si Americanii care promit aparare si productie de energie, dar de fapt se gandesc mai intai la vanzare de arme, ar fi bine sa avem o strategie de Danila Prepeleac!
Preda Mihailescu Doina Nicolescu @ Da - dar nu putem compara relatia lor cu Rusia, cu a noastra. Pentru ei presiunea ruseasca poate sa le ofere teritorii romanesti chiar - noua in nici un chip nu ne poate aduce avantaje. Si oricum, ei nu au motive sa aibe probleme cu panslavismul, noi nu avem motive sa ne putem impaca cu panslavismul!
Doina Nicolescu Eu sper ca aderarea la NATO este apararea noastra.
Stefan Kovacs Ucraina este un stat avorton. N-a fost niciodată independentă în epoca modernă- cu excepția câtorva luni din 1918. Ucraina este un stat cu probleme. Naționaliștii ucraineni sunt așa de aproape de fascism- că se confundă cu el. În altă ordine de idei autorul articolului este un cretin. Rusia n-a fost o problemă nici măcar în 1945- atunci când în 3 zile ar fi ajuns pe țărmul Atlanticului. Conducătorii ruși au avut- de la Stalin la Putin- o anumită rațiune și un relativ bun simț pe care ”ațâțătorii la război” (știu că sună a anii 50 dar ăștia sunt) nu îl au...
Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Cred ca ati oferit a patra varianta: sa va credem si sa stam linistiti. O fi asa?
Chestia cu ajunsul la Atlantic nu o crede nimeni. Patton a afirmati contrarul, si poate avea si el dreptate: daca se permitea Polonezilor, Romanilor, Cehilor - sa ii opreasca pe Rusi, atunci Germania era infranta si Rusii la ei acasa. Interpretari, post factum! Este neclar daca relativul bun simt al rusilor se bazeaza pe bun simt real, sau pe slabiciune militara. Istoria noastra ne-a aratat mai mult pe a doua, la 1878, la 1916. Dar ne-a aratat si neistovita manie a expansiunii, rabdatoare, neintemeiata si bizuindu-se mult pe dezinformare. Mai mult decat Americanii, care nu sunt buni la asta!
Sau poate se poate pune problema mai simplu - poate, in unele directii (eventual cele slave), relativul bun simt al rusilor sa existe. Fata de noi, nu ne-a fost dat sa il vedem.
Dl Kovacs, ganditi-va un moment ca nu este atat de mult de cand, in secolul 18, Ecaterina cea Mare si foarte nemtoaica, cerea cu insistenta colonisti din Moldova pentru a popula, cultiva si civiliza teritoriile cucerite dela Tatari, dela Nistru pana hat la Don. Si au mers, poate milioane de Romani, au fondat Odessa chiar, si au ajuns pana catre Don. Cati mai erau Romani dupa 200 de ani? Cateva sute de mii - majoritatea in ceea ce Stalin a numit "Republica Moldoveneasca", cu ganduri razbunatoare. Vi se pare bun - simt? Strict ca roman vorbind - poti sa te increzi in acest bun simt? Au recunoscut vreodata Rusii ca vreo expansiune ar fi fost neindreptatita? Nu mi-este cunoscut. America - este mai complicat. Ea are opozitie, din gura opozitiei macar, s-a auzit cam tot ce ar fi de auzit. Cat de puternic influneteaza asta politica statului, stim ca este discutabil.
Dar nu stiu daca noi ca Romani ne putem increde in "bunul simt" al politicii rusesti, cand este vorba de expansiune. Nu stiu daca ati observat doar in ziare ca "adevarul" (nu stiu cine ii plateste, dar sunt o unealta revelatorie a planurilor anti-romanesti care se pot coace undeva), s-a discutat lipsa de bine fundat in acordarea Dobrogei Romaniei - in articole scrise de romani, care nesocotesc statisticile care aratau clar ca Romanii aveau majoritatea relativa macar. De contributii separatiste din Transilvania sau Banat, nu mai vorbesc - abunda! Totul o intamplare, in timp ce bunul simt al altora ne va apara de mai rau? Doamne - ajuta, pot numai sa spun!
Chestia cu ajunsul la Atlantic nu o crede nimeni. Patton a afirmati contrarul, si poate avea si el dreptate: daca se permitea Polonezilor, Romanilor, Cehilor - sa ii opreasca pe Rusi, atunci Germania era infranta si Rusii la ei acasa. Interpretari, post factum! Este neclar daca relativul bun simt al rusilor se bazeaza pe bun simt real, sau pe slabiciune militara. Istoria noastra ne-a aratat mai mult pe a doua, la 1878, la 1916. Dar ne-a aratat si neistovita manie a expansiunii, rabdatoare, neintemeiata si bizuindu-se mult pe dezinformare. Mai mult decat Americanii, care nu sunt buni la asta!
Sau poate se poate pune problema mai simplu - poate, in unele directii (eventual cele slave), relativul bun simt al rusilor sa existe. Fata de noi, nu ne-a fost dat sa il vedem.
Dl Kovacs, ganditi-va un moment ca nu este atat de mult de cand, in secolul 18, Ecaterina cea Mare si foarte nemtoaica, cerea cu insistenta colonisti din Moldova pentru a popula, cultiva si civiliza teritoriile cucerite dela Tatari, dela Nistru pana hat la Don. Si au mers, poate milioane de Romani, au fondat Odessa chiar, si au ajuns pana catre Don. Cati mai erau Romani dupa 200 de ani? Cateva sute de mii - majoritatea in ceea ce Stalin a numit "Republica Moldoveneasca", cu ganduri razbunatoare. Vi se pare bun - simt? Strict ca roman vorbind - poti sa te increzi in acest bun simt? Au recunoscut vreodata Rusii ca vreo expansiune ar fi fost neindreptatita? Nu mi-este cunoscut. America - este mai complicat. Ea are opozitie, din gura opozitiei macar, s-a auzit cam tot ce ar fi de auzit. Cat de puternic influneteaza asta politica statului, stim ca este discutabil.
Dar nu stiu daca noi ca Romani ne putem increde in "bunul simt" al politicii rusesti, cand este vorba de expansiune. Nu stiu daca ati observat doar in ziare ca "adevarul" (nu stiu cine ii plateste, dar sunt o unealta revelatorie a planurilor anti-romanesti care se pot coace undeva), s-a discutat lipsa de bine fundat in acordarea Dobrogei Romaniei - in articole scrise de romani, care nesocotesc statisticile care aratau clar ca Romanii aveau majoritatea relativa macar. De contributii separatiste din Transilvania sau Banat, nu mai vorbesc - abunda! Totul o intamplare, in timp ce bunul simt al altora ne va apara de mai rau? Doamne - ajuta, pot numai sa spun!
Stefan Kovacs Preda Mihailescu Stimate domnule Mihăilescu, trăim totuși în secolul XXI și anumite lucruri neplăcute din istorie- asta sunt. Din păcate nu le putem întoarce înapoi. Din fericire- cu un pic de judecată- putem opri să fim tărăți într-un război din care nu ne vom alege decât cu distrugere. Bunul meu simț îmi spune că o politică națională adevărată ar fi o politică din care România să profite- într-un mod nerușinat, dacă nu e un cuvânt pe care să-l folosesc prea urât. Eu aș vedea că profităm atunci când obținem ceva concret- cum ar fi energie ieftină, Bucovina și cât am mai avut noi din Galiția și Ucraina subcarpatică sau - de ce nu- un tratat care ar îndepărta total riscul unui război. Asta comparativ cu niște cuvinte aiurea spuse de un ambasador dintr-un stat care-și propune să scoată castane din foc cu mâna altuia. Pentru că Doamne ferește în cazul unui război- America e un pic dincolo de un ocean- și cei care vor fi nimiciți într-o primă fază suntem noi și eventual niște ruși, moldoveni, chestii din astea care pentru americani sunt un pic cam exotice și nu prea contează. Așa cum n-au contat nici câteva milioane de coreeni (apropo, SUA au cam luat bătaie în cel mai jalnic stil de la forțele lui Kim Ir Sen- și au cumva impresia că sunt o forță militară nemaiîntâlnită ?), vietnamezii sau triburile Hmong.
Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ "Bunul meu simț îmi spune că o politică națională adevărată ar fi o politică din care România să profite- într-un mod nerușinat, dacă nu e un cuvânt pe care să-l folosesc prea urât. " - Vedeti, dl Kovacs, ma tem ca nu mai exista de ce sa profiti! Singurele profite le-au facut politrucii care au dat in schimb contravaloare reala: tara!
Europa a avut in anii 1970-80 planurile GRELE de subventie a Sudului, de ridicare reala a nivelului de trai. S-a dus, nu mai este de unde, nu a mai fost inca din 1990! America este si ea falimentara - asta este realitatea economica voalata usor de inertia unor mari puteri industriale. Deci chiar daca am avea conducatori mai patrioti decat vanzatorii de tara pe care i-am avut, mi-e teama ca sub glantzul reclamelor EU etc, nu prea mai este mult miez, mult de profitat. Dar macar cat este - VA DAU 100% dreptate, trebuie profitat.
Cu chestia cu antrenatul in razboi - este o mare problema. Dilema este cum am spus mai sus: Dl Turcu are perfecta dreptate, nu putem sa ne mintim! Dar si dna Dobrescu are perfecta dreptate. Dvoastra sunteti cu un alt subton, totusi mai aproape de punctul de vedere al dnei Dobrescu.
Problema este ca la mijloc nu avem NIMIC. Si aceasta pentru ca un Bratianu sau Titulescu erau produsi ai unei traditii lungi de diplomatie a SPATIULUI Romanesc - etern impartit intre mai multe maxi-puteri. Niciodata nu a fost Bratianu atat de filo-francez pe cat sunt politrucii actuali de "filo-americani". Desi exista cu siguranta mai multa simpatie reala - dar exista precautia si respectul intereselor statale in primul rand.
Acum, cand discutia sare intre cele doua extreme inacceptabile "Sa ne lasam antrenati intr-un razboi" si "Sa nu ne luam dupa Americani, si sa ne incredem in bunul simt rusesc", NU exista alternativa. Aceste doua extreme sunt dracul si beelzebub, nu sunt nici una mai buna. Deci, pe romaneste spus, nu departe de situatia Romaniei in 1939: Rusii deja semnasera tratatul cu Hitler, aliatii erau pusi cu botul pe labe - si nimanui nu ii pasa de faptul ca Romania nu are nici un chef sa se lasa antrenata in razboi.
Spunand aceste lucruri, insa - va marturisesc ferm: eu nu cred in razboi! Nu o sa fie - sunt strigate atavice, pline de ritualuri inca nemodificate, dar se vor sublima atlfel. Din pacate, in aceasta sublimare insasi, nu mai sunt atata de convins ca nu vor continua vechile criterii de dominare, control si in ultima instanta exploatare economica sa joace un rol dominant.
As vrea sa pot spune cu dumneavoastra "Vai, sa nu ne lasam antrenati". Dar ceea ce dumneavoastra evitati sa discutati este intrebarea - ne lasa ceilalti in afara "antrenamentului" lor. Si nu este vorba doar de Americani, sa fim seriosi. In amenintari se potenteaza reciproc!
Europa a avut in anii 1970-80 planurile GRELE de subventie a Sudului, de ridicare reala a nivelului de trai. S-a dus, nu mai este de unde, nu a mai fost inca din 1990! America este si ea falimentara - asta este realitatea economica voalata usor de inertia unor mari puteri industriale. Deci chiar daca am avea conducatori mai patrioti decat vanzatorii de tara pe care i-am avut, mi-e teama ca sub glantzul reclamelor EU etc, nu prea mai este mult miez, mult de profitat. Dar macar cat este - VA DAU 100% dreptate, trebuie profitat.
Cu chestia cu antrenatul in razboi - este o mare problema. Dilema este cum am spus mai sus: Dl Turcu are perfecta dreptate, nu putem sa ne mintim! Dar si dna Dobrescu are perfecta dreptate. Dvoastra sunteti cu un alt subton, totusi mai aproape de punctul de vedere al dnei Dobrescu.
Problema este ca la mijloc nu avem NIMIC. Si aceasta pentru ca un Bratianu sau Titulescu erau produsi ai unei traditii lungi de diplomatie a SPATIULUI Romanesc - etern impartit intre mai multe maxi-puteri. Niciodata nu a fost Bratianu atat de filo-francez pe cat sunt politrucii actuali de "filo-americani". Desi exista cu siguranta mai multa simpatie reala - dar exista precautia si respectul intereselor statale in primul rand.
Acum, cand discutia sare intre cele doua extreme inacceptabile "Sa ne lasam antrenati intr-un razboi" si "Sa nu ne luam dupa Americani, si sa ne incredem in bunul simt rusesc", NU exista alternativa. Aceste doua extreme sunt dracul si beelzebub, nu sunt nici una mai buna. Deci, pe romaneste spus, nu departe de situatia Romaniei in 1939: Rusii deja semnasera tratatul cu Hitler, aliatii erau pusi cu botul pe labe - si nimanui nu ii pasa de faptul ca Romania nu are nici un chef sa se lasa antrenata in razboi.
Spunand aceste lucruri, insa - va marturisesc ferm: eu nu cred in razboi! Nu o sa fie - sunt strigate atavice, pline de ritualuri inca nemodificate, dar se vor sublima atlfel. Din pacate, in aceasta sublimare insasi, nu mai sunt atata de convins ca nu vor continua vechile criterii de dominare, control si in ultima instanta exploatare economica sa joace un rol dominant.
As vrea sa pot spune cu dumneavoastra "Vai, sa nu ne lasam antrenati". Dar ceea ce dumneavoastra evitati sa discutati este intrebarea - ne lasa ceilalti in afara "antrenamentului" lor. Si nu este vorba doar de Americani, sa fim seriosi. In amenintari se potenteaza reciproc!
Stefan Kovacs Preda Mihailescu Eu când ajung la astfel de întrebări îmi aduc aminte de un exemplu foarte clar- exemplul finlandez. Și zic eu că nu ne-ar opri nimeni să devenim un fel de Finlandă a Europei de Est. Acuma dacă tot e să discutăm scenarii hai să reamintim că nu mai suntem în anii 50- și că nici Rusia nu e URSS-ul lui Stalin- și faptul că ocuparea unui teritoriu- așa cum arată și lecțiile celui de-al doilea mondial- nu prea e o afacere nemaipomenită- nici pentru nemți și nici pentru ruși. Rezervele noastre sunt exploatate cam la maximum de străini în acest moment- așa că nu prea văd ce ar mai avea de exploatat rușii. Nu sunt ei în stare să rezolve cu petrolul din Siberia- nu prea văd de ce ne-ar ocupa pe noi sau ce-ar avea de câștigat. Mai îngrijorătoare mi se pare dorința anumitor persoane inconștiente din Vest de a porni un război care va fi evident unul nuclear. Dacă generația anilor 40-50 s-a oprit exact la timp entru că aveau experiența unui război, dacă noi , generația anilor 60 am făcut totuși serviciul militar care ne-a lăsat o imagine fidelă a ceea ce putea să fie acel război ( ni s-a spus foarte clar că unitatea noastră va fi distrusă la prima lovitură nucleară- chiar dacă existau cel puțin 3 scenarii de dispersare- vă dați seama ce ”plăcut” e să auzi la 18 ani că vei fi un pic carbonizat pentru că inamicul știe foarte bine ce faci)- actualele generații de conducători - cel puțin o parte din ei- sunt totalmente inconștienți și-și închipuie că vor scăpa. Cum și Organizația Mondială a Sănătății spune că suntem un pic cam mulți...
Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Stefan Kovacs - da, frumos. Dar, cred, irealist. Ati fost in Finlanda? Patru milioane de locuitori, o data si jumatate suprafata Romaniei, tundra, o Siberie mai rece dar si mai controlata. Rusi au ocupat-o pe deplin 100 de ani, s-au putut apara in WW2. Mi-au spus cum: Eram bine imbracati, bine echipati, pentru iarna finlandeza, mai crunta decat cea ruseasca - rusii si-au trimis soldatii prost echipati, in moarte. Si Finlanda nu a fost niciodata prinsa intre trei mari puteri - cel mult intre doua, dar nici Suedia nu este comparabila cu Habsburgii sau Turcii, mai modesta cumva. Si i-a cam lasat in pace dupa o vreme.
Si daca nu ar ajunge acest amplasament "tentant" intre trei zone de putere de fapt (caci imperiile se schimba, spatiile de putere raman - levantul, stepele nordului si occidentul central germanic) - mai este si o tara totusi mai atragatoare si mai bogata de la Dumnezeu decat Finlanda. Premizele problemei - nu inseamna ca am mai putina admiratie pentru razboiul loi eroic de aparare, sau pentru caracterul lor muncitor. Finlandezii, un popor foarte interesant - in mod surprinzator, pentru mine cel putin, un popor total divers de scandinavi. Un popor sedentar si taran - nu au navigatia inscrisa in gene ca vikingii, nu au un trecut nici de agresori si nici de negustori pe mare. Singurul oras de Hansa, si port important, Turku, a fost cladit sub influenta Suedeza.
Pentru noi ramane un lucru simplu, cel mai greu din toate. Sa fim cine suntem! Cu asta am strabatut cinci milenii, cu asta vom razbate mai departe, egal daca trecem prin momente ce pot parea de perigeu, si poate chiar sunt: nu visand la a fi altcineva iesim din impas. Ah, invatand de PESTE TOT, cat mai mult - PROFITAND, in sensul bun, cat mai mult: asta da, NEAPARAT! Dar pastrand in respectul si atentia cuvenita glasul ancestral care ne spune carora presiuni au fost supusi stramosii de-a lungul mileniilor! Este totusi semnificativ cat se investeste - si nu in primul rand dinauntru - tocmai in acei falsi profeti deghizati in intelectuali, care au o misiune si si-au facut o paine buna din torpedarea tocmai a legaturii cu aceasta cunositnta simpla si sanatoasa a originilor si incercarilor noastre seculare. Dar ele nu se pot sterge, dl Kovacs - sunt inscrise in material de alta vibratie decat barfele falsilor profeti, oricat de sustinuti si subventionati ar fi ei!
Si daca nu ar ajunge acest amplasament "tentant" intre trei zone de putere de fapt (caci imperiile se schimba, spatiile de putere raman - levantul, stepele nordului si occidentul central germanic) - mai este si o tara totusi mai atragatoare si mai bogata de la Dumnezeu decat Finlanda. Premizele problemei - nu inseamna ca am mai putina admiratie pentru razboiul loi eroic de aparare, sau pentru caracterul lor muncitor. Finlandezii, un popor foarte interesant - in mod surprinzator, pentru mine cel putin, un popor total divers de scandinavi. Un popor sedentar si taran - nu au navigatia inscrisa in gene ca vikingii, nu au un trecut nici de agresori si nici de negustori pe mare. Singurul oras de Hansa, si port important, Turku, a fost cladit sub influenta Suedeza.
Pentru noi ramane un lucru simplu, cel mai greu din toate. Sa fim cine suntem! Cu asta am strabatut cinci milenii, cu asta vom razbate mai departe, egal daca trecem prin momente ce pot parea de perigeu, si poate chiar sunt: nu visand la a fi altcineva iesim din impas. Ah, invatand de PESTE TOT, cat mai mult - PROFITAND, in sensul bun, cat mai mult: asta da, NEAPARAT! Dar pastrand in respectul si atentia cuvenita glasul ancestral care ne spune carora presiuni au fost supusi stramosii de-a lungul mileniilor! Este totusi semnificativ cat se investeste - si nu in primul rand dinauntru - tocmai in acei falsi profeti deghizati in intelectuali, care au o misiune si si-au facut o paine buna din torpedarea tocmai a legaturii cu aceasta cunositnta simpla si sanatoasa a originilor si incercarilor noastre seculare. Dar ele nu se pot sterge, dl Kovacs - sunt inscrise in material de alta vibratie decat barfele falsilor profeti, oricat de sustinuti si subventionati ar fi ei!
Induiosatoarea, caracteristica combinatie americana de aparenta (si din pacate, deseori, reala) ignoranta si naivitate, cu cateva puncte pragmatice foarte corect vazute si exprimate - si din pacate, cu banuiala tot mai inradacinata istoric, ca motivul ultim al aliantei este totusi o forma de jaf. Ceea ce este caracteristic pentru vremurile noastre, este faptul ca America este un stat mai falit decat Grecia: daca inca in 1950 si 1970 puteau fi generosi, relativ corecti, s-ar putea ca undeva criza economica care se tot amana, sa ... aiba un impact negativ asupra proiectarii lor in viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu