In timpul nostru terorizat de individualism, extrasul acesta din Bernea ne-ar mai drege.
Marele Ernest Bernea, personalitate complexa a intelectualitatii romanesti, misticul prigonit de inteligenta comunista a dat dovata de o imensa capacitate intelectuala prin cuvintele sale. Practic putem afirma cu certitudine ca aceasta figura romanesca indeplineste o sursa de adevar si frumos, o bogata traire si o deosebita transpunere a esentialului in concret, in cuvinte. Fragmentele de mai jos atesta o sensibilitate ce tinde spre desarvarsire, atesta o profunzime a sufletului acestui… roman deosebit. Despre Ernest Bernea se pot spune multe. A fost controversat pentru o anumita perioada, insa toate acuzatiile proveneau din mintile comunistilor, toate nefondate.
Activitatea acestui etnolog si sociolog model este personificata in
studiile si materialele deja publicate, unde putem descoperi o imensa
atitudine corecta fata de acest popor, fata de adevar, fata de lucrurile
cu adevarat importante…
Asa cum am mai spus si pe acest blog, stilul acestui autor este de o finete si profunzime desavarsita, deloc intalnita la foarte multi autori. De aceea consider ca este o drama daca opera acestui minunat roman nu este aprofundata. Cuvintele sale raman peste veacuri ca marturie a adevarului trait, ca dovada a sensibilitatii maretului sau suflet…
Iata o marturie, o marturie sincera, fragmente din caietele sale intime:
"Eu, tu si noi
Cand din eu am devenit noi, am fost eu plus tu si n-am mai fost eu. Disparitia lui tu aduce infirmitatea lui eu, care nu mai poate redeveni eu dinainte de a fi noi.
In acest fel se produce disparitia lui noi care exista dincolo de eu si tu dar prin prezenta lor activa si armonioasa.
Despre moarte si creatie
Luptam impotriva mortii din conditie, din destin, pentru ca moartea e implicata in conditia noastra umana.
Traind instabilitatea in toate modurile ei, traind continua trecere a lucrurilor, noi vrem nemurirea; in fiece forma, in fiece relatie, in fiece act, noi cautam sa invingem prezenta mortii.
De aceea actul de creatie vine ca o necesitate si o bucurie.
Despre dragoste si umanitate
Dragostea este a omului şi pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie să iubim toţi oamenii, atitudine ce se impune prin natură, prin destin, prin setea de absolut.
Asa s-a nascut sfintenia.
Uneori suntem surprinsi cum sufletul nostru se inchide si nu mai poate adera la nimeni.
Mergem indiferenti, consumati de tristul nostru destin, pana ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de batran ne deschide ochii si disponibilitatea sufleteasca; atunci
crestem pana la topirea in universul largit al umanitatii noastre.
Despre existenta
Pentru cei mai multi dintre oameni, a exista e o problema de relatie, de raport cu oamenii si lucrurile inconjuratoare. A exista insa cu adevarat e a avea constiinta eului propriu in fata lumii si a vietii, in fata destinului uman.
Constiinta aceasta are spinii ei, nascuti din necorespondenta aspiratiilor noastre cu ceea ce ne este dat.
Vedem mult mai departe decât putem parcurge. Echilibrata pozitie cere o disciplina interioara puternica si un efort de cele mai multe ori depasit in acordul cautat.
Setea de absolut e arcul ce ne arunca dincolo de zonele permise; ea ne pastreaza prospetimea, ne aduce puterea ascensionala, dar ne aduce si drama.
Sa devenim mai buni
Doresc sa redevin bun, tot atat de bun cat a fost luminisul acela din padurea in care am plans pentru tine, pentru suferinta oamenilor.
Ca sa fiu bun trebuie sa fiu curat si ca sa fiu curat trebuie sa alung tot ce apare dincolo de esente.
Despre suferinta
Suferinta face parte din conditia umana; nu o putem inlatura pentru ca vine din natura noastra imperfecta, din prezenta raului.
Suferinta consuma dar si creste fiinta noastra morala pentru ca prin arderea raului din noi ea ne purifica si inalta.
Dar nu toata suferinta este creatoare pentru ca omul ramane deseori la periferia vietii.
Despre caile succesului
Daca vrei sa reusesti in viata respecta legile onoarei. Munca si talentul, dragostea de om si de creatie au fost intotdeauna caile succesului adevarat.
Asa zisul practicism modern manifesta in plin trista conditie umana. Pentru cei mai multi a fi om practic nu inseamna in fond altceva decat a fi om fara suflet, fara tinuta morala, fara demnitate.
In acest fel se manifesta practicismul epocii noastre.
Despre modurile de traire
Daca traiesti numai pentru tine, in tarcul stramt al egosimului, esti privit ca om normal si serios. Daca traiesti pentru copii si te sacrifici familiei esti privit ca om aparte (exagerat).
Daca traiesti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul caruia îi apartii bunaoara, esti vazut ca excentric si nu rareori ti se aplica unele corectii.
Dacă traiesti pentru om si umanitate, daca lupti pentru un ideal superior si pentru salvarea civilizatiei esti vazut ca un om periculos."
Text si foto: Ionut Trandafirescu
Sursa: Blogul lui Trandafirescu trandafirescu.wordpress.com
Asa cum am mai spus si pe acest blog, stilul acestui autor este de o finete si profunzime desavarsita, deloc intalnita la foarte multi autori. De aceea consider ca este o drama daca opera acestui minunat roman nu este aprofundata. Cuvintele sale raman peste veacuri ca marturie a adevarului trait, ca dovada a sensibilitatii maretului sau suflet…
Iata o marturie, o marturie sincera, fragmente din caietele sale intime:
"Eu, tu si noi
Cand din eu am devenit noi, am fost eu plus tu si n-am mai fost eu. Disparitia lui tu aduce infirmitatea lui eu, care nu mai poate redeveni eu dinainte de a fi noi.
In acest fel se produce disparitia lui noi care exista dincolo de eu si tu dar prin prezenta lor activa si armonioasa.
Despre moarte si creatie
Luptam impotriva mortii din conditie, din destin, pentru ca moartea e implicata in conditia noastra umana.
Traind instabilitatea in toate modurile ei, traind continua trecere a lucrurilor, noi vrem nemurirea; in fiece forma, in fiece relatie, in fiece act, noi cautam sa invingem prezenta mortii.
De aceea actul de creatie vine ca o necesitate si o bucurie.
Despre dragoste si umanitate
Dragostea este a omului şi pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie să iubim toţi oamenii, atitudine ce se impune prin natură, prin destin, prin setea de absolut.
Asa s-a nascut sfintenia.
Uneori suntem surprinsi cum sufletul nostru se inchide si nu mai poate adera la nimeni.
Mergem indiferenti, consumati de tristul nostru destin, pana ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de batran ne deschide ochii si disponibilitatea sufleteasca; atunci
crestem pana la topirea in universul largit al umanitatii noastre.
Despre existenta
Pentru cei mai multi dintre oameni, a exista e o problema de relatie, de raport cu oamenii si lucrurile inconjuratoare. A exista insa cu adevarat e a avea constiinta eului propriu in fata lumii si a vietii, in fata destinului uman.
Constiinta aceasta are spinii ei, nascuti din necorespondenta aspiratiilor noastre cu ceea ce ne este dat.
Vedem mult mai departe decât putem parcurge. Echilibrata pozitie cere o disciplina interioara puternica si un efort de cele mai multe ori depasit in acordul cautat.
Setea de absolut e arcul ce ne arunca dincolo de zonele permise; ea ne pastreaza prospetimea, ne aduce puterea ascensionala, dar ne aduce si drama.
Sa devenim mai buni
Doresc sa redevin bun, tot atat de bun cat a fost luminisul acela din padurea in care am plans pentru tine, pentru suferinta oamenilor.
Ca sa fiu bun trebuie sa fiu curat si ca sa fiu curat trebuie sa alung tot ce apare dincolo de esente.
Despre suferinta
Suferinta face parte din conditia umana; nu o putem inlatura pentru ca vine din natura noastra imperfecta, din prezenta raului.
Suferinta consuma dar si creste fiinta noastra morala pentru ca prin arderea raului din noi ea ne purifica si inalta.
Dar nu toata suferinta este creatoare pentru ca omul ramane deseori la periferia vietii.
Despre caile succesului
Daca vrei sa reusesti in viata respecta legile onoarei. Munca si talentul, dragostea de om si de creatie au fost intotdeauna caile succesului adevarat.
Asa zisul practicism modern manifesta in plin trista conditie umana. Pentru cei mai multi a fi om practic nu inseamna in fond altceva decat a fi om fara suflet, fara tinuta morala, fara demnitate.
In acest fel se manifesta practicismul epocii noastre.
Despre modurile de traire
Daca traiesti numai pentru tine, in tarcul stramt al egosimului, esti privit ca om normal si serios. Daca traiesti pentru copii si te sacrifici familiei esti privit ca om aparte (exagerat).
Daca traiesti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul caruia îi apartii bunaoara, esti vazut ca excentric si nu rareori ti se aplica unele corectii.
Dacă traiesti pentru om si umanitate, daca lupti pentru un ideal superior si pentru salvarea civilizatiei esti vazut ca un om periculos."
Text si foto: Ionut Trandafirescu
Sursa: Blogul lui Trandafirescu trandafirescu.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu