Nu vreau să comentez îngerii

Smaranda Dobrescu

April 9

De uichend:
"Nu vreau să comentez îngerii. Eu vorbesc despre oameni pentru că fiecare dintre noi, atunci când ne naştem, primim aripi. Unii dintre noi ne uităm la ele ca la nişte minuni, pe alţii îi deranjează şi le aruncă, iar unii nici nu-şi dau seama că au aripi şi stau legaţi de pământ şi nici nu fac vreun efort să zboare. Deci sunt aripile noastre pe care le folosim fiecare cât suntem în stare."
Stefan Caltia

INTELect si ARTa: “Fantasticul este realitatea văzută cu ochii unui copil”

pentru cap si pentru inima, peromaneste sau in original, fara prescriptie peromanesteda click aici pentru cele folositoare mintzii si inimii, deopotriva

intelart.blogspot.ro

Comments

"...în satul tatălui meu, tot în Făgăraş. Matei, fiul meu, a cumpărat o gospodărie destul de bine păstrată ca mod de organizare tradiţional, cu gândul de a face un depozit de artă şi apoi, o galerie. Acolo nu mai locuise nimeni de mai bine de 40 de ani. Soţia mea l-a ajutat să refacă acest spaţiu în aşa fel încât el să-şi păstreze identitatea. Dar lucrurile nu au fost într-o stare destul de bună, aşa cum crezusem noi la început, aşa încât 90% din gospodărie a trebuit dărâmată şi reconstruită în stilul celei vechi. Ne-am gândit că trebuie să creăm un model în acest sat, oamenii, în ultimul timp, în mare grabă îşi modifică locuinţele pentru a fi „în rândul lumii civilizate”, schimbându-le faţada. Aşa încât, încetul cu încetul, au apărut şi alte intenţii decât depozitul şi galeria. Ne-am dat seama că ar putea să devină şi un mic centru cultural, un model pentru sat. În urma expoziţiei pe care am avut-o acolo şi care se numea „Loc”, care readucea în imagini o zonă din sudul Transilvaniei, l-am avut invitat pe Tibor Hartel, din Timişoara, biolog la Fundaţia „Mihai Eminescu”, născută dintr-o iniţiativă britanică, tutelată de Prinţul Charles, şi care a avut nişte proiecte foare interesante legate de peisaj, de păstrarea obiectelor tradiţionale, de ceea ce se cheamă peisajul agricol istoric. Peisajul nu include numai lanurile de grâu sau sălbăticia care ar însemna natura pură, îl include şi pe om şi din punct de vedere al biodiversităţii este mult mai complex. Omul şi natura funcţionează în paralel şi asta este deosebit de vizibil în această parte a Transilvaniei, unde peisajul păstrează încă multe aspecte medievale, cărora li se adaugă alternanţa de culturi cu terenuri de păşune, cu vite care ies la păscut… Aşa că l-am invitat să discute cu oamenii din zonă despre peisajul Transilvaniei din punctul acesta de vedere şi a observat în lucrările mele o privire foarte atentă faţă de toate aceste detalii. Este spaţiul pe care eu îl iubesc, în care a existat o convieţuire foarte firească a omului cu natura. Acum, odată cu schimbarea de optică a lumii europene faţă de natură şi de agricultură, s-a ajuns la concluzia că agricultura de tip tradiţional, ecologică, nu transformă natura într-o uzină productivă. Natura este o prelungire a fiinţei umane, omul face parte din natură. Şi ar trebui ca intelectualitatea să vorbească despre aceste lucruri aşa cum făceau preoţii şi învăţătorii înainte de război. Sper că vom avea o vieţuire acolo atât cu marea Creaţie, cât şi cu oamenii locului. Am început să ne extindem şi mi-am dat seama că trebuie să-i sensibilizăm pe oameni să ocrotească această zonă care, datorită unor articole mai „fanteziste” despre aşa-zisele movile de la Şona, a devenit foarte interesantă. Acestea sunt o creaţie naturală, studiată de marele geolog George Pitulea şi de istoricul Radu Popa, care au zis că nu sunt tumuli creaţi de civilizaţii umane, dar ele sunt aşezate într-un loc extraordinar. De acolo, de pe acest pinten de deal pe care sunt aşezate cele şapte coline, pe care le găsiţi sub semnătura mea de foarte mult timp, pe care ţăranii le numesc „guruieţe”, cred că e singurul loc de unde, de pe partea de sud a Ardealului, poţi privi toată Ţara Oltului. Vezi până la Sebeş, către Sibiu, şi până la Perşani în cealaltă parte. Este un spectacol teribil şi îi înţelegi pe unii oameni cărora, atunci când văd aceşti tumuli, începe să le zburde mintea. Unii au venit şi noaptea să sape ca să găsească comori. Tibor Hartel a descifrat cel mai bine de ce aceste dealuri sunt altfel decât altele, pe care oamenii nici nu le mai observă. Totul s-a întâmplat pentru că aici oamenii au făcut agricultură. Tot arând în jurul colinelor, ei le-au individualizat, au tot modelat la baza lor pământul. Au devenit ca nişte „căciuli din Oaş”. Vara, descoperi că într-o parte sunt albicioase şi maronii şi în alta verzi. Pentru că bate soarele numai dintr-o parte, au plante diferite în partea de sud şi în partea de nord. Câteodată găseşti aceeaşi plantă, dar cu alte proporţii, altfel dezvoltată. Bunica mi-a povestit cum s-au format aceste guruieţe, spunându-mi că de peste munte a trecut într-o zi un om mare şi, când a păşit, a călcat exact în bălţile Oltului. Şi acest uriaş şi-a scuturat odată opincile şi s-au făcut guruieţe. În copilăria mea, noi toţi copiii ştiam că au trecut pe acolo uriaşii."

 

 

Smaranda Dobrescu "M-am dus la Herina, unde am întâlnit o bazilică puţin modificată prin reparaţii de-a lungul timpului. Era ca o casă părăsită, plină de porumbei, de tot felul de alte păsări, invadată de ierburi, cu acoperişul căzut… Şi în toată acea atmosferă din satul transilvănean, dragă sufletului meu, şi cu tot entuziamul care era în anii ’90, am început să spun că trebuie să reparăm tot ce este acolo"

 

 

Mihai Ion Turcu  Rezultatul este meritoriu.Daca ramane un obiect in pustiu are existenta periclitata fie si temeinic si corect restaurat si eventual atent conservat. Toate artefactele umane fara om sunrt reincorporate de natura in sine. Ce poate fi facut ca sa asigure o prezenta umana macar sezoniera ? Expozitii nu asigura, ar asigura daca ar fi intr-un oras. Cred ca ar putea fi incadrata ca sala intr-un complex de tipul "scoala de vara".

 

 

Smaranda Dobrescu Cred ca ar putea fi un muzeu care-si schimba exponatele pastrandu-se in ideea constructiei . Alaturi de crucile pictate s-ar putea adauga si multe alte simboluri sau obiecte aparti nand spiritualitatii romanesti..

 

 

Mihai Ion Turcu Aripi ....

 

 

Smaranda Dobrescu Dureros exemplu de incercare. Daca artistul crede ca " sunt aripile noastre pe care le folosim fiecare cât suntem în stare.". cei curajosi, sensibili, vizionari, talentati vor fi tradati de propriile aripi daca isi supraevalueaza puterile. Orice analogie ne-o putem permite.. :-(

 

 

Mihai Ion Turcu Caltea este un inger adevarat, nu are in minte aripile parlite si cele jumulite. (Ce se vede este o "opera de arta" expusa).

 

 

Smaranda Dobrescu Eu as zice ca uneori pentru a-ti implini destinul si a te dovedi artist dotat cu aripi, trebuie sa accepti si sacrificiul. Nici un drum nu e drept, chiar daca aripile sunt puternice..

 

 

Mihai Ion Turcu Teza ar fi ca prin natura noastra avem "aripi", chiar avem.