sâmbătă, 2 iulie 2016

Efectul nociv al privatizărilor asupra crăițelor, anemonelor și nalbei


Stefan Kovacs
Efectul nociv al privatizărilor asupra crăițelor, anemonelor și nalbei
----------------------------------------------------------------------------------------
Una din cele mai proaste și mai perverse idei sugerate imediat după revoluție este că privatul va merge totdeauna mai bine decât statul și că trebuie să privatizăm tot ca să fim fericiți. Neh. Astăzi suntem fără industrie, cu o agricultură de autoconsum și acolo unde suntem- o colonie de băștinași în fundul gol așteptând mărgelușe pe numele lor Investitori și Fonduri Europene.
Numai că ideea nu e chiar așa. Ce au făcut după revoluție distrugătorii economiei românești a fost să lase întreprinderile de stat de capul lor. Drept urmare s-a triplat numărul posturilor de conducere, s-au făcut angajări inutile- după care respectiva firmă- fie că vorbim despre IMGB sau Șurubul vesel - n-a mai avut bani și a dat faliment.
Și pentru că tot vorbeam despre Șurubul Vesel- respectiva firmă din orășelul X producea- nu brânză, așa cum ar fi vreun banc- ci șuruburi. Șuruburi de toate mărimile. Firma avea un Director General, un Inginer Șef și un Contabil Șef- astea erau funcțiile de conducere- plus 300 de angajați- dădea de lucru la majoritatea populației din orășelul X. Firma nu era nici prea prea și nici foarte foarte- respectiv își scotea cheltuielile de producție, salariile și un mic profit.
Bun, acuma vine măria sa domnul privat. Zice că va cumpăra respectivul Șurub Vesel- profită și de faptul că erau în pană de lichidități. Cumpără respectiva întreprindere și ce face ?
a. Privatul vrea profit. Are o imensă durere în fund de orășelul X și de responsabilitatea socială (cum sună frumos în limba de lemn). Deocamdată nu poate distruge tot, vinde la fier vechi și trage niște blocuri - pentru că nu i-ar oferi respectivul profit. Deci ce face privatul ?
b. Mantra, tantra și prostia ideii de privatizare este că privatul va investi. De ce să investească ? El are o făbricuță care produce- și în sinea lui nu este nici Moș Crăciun, nici Batman sau vreun alt filotim. Deci privatul nu investește nimic.
c. Ca să scoată un profit cât mai mare- așa ca să-l facă milionar în 6 luni- privatul trebuie să mărească productivitatea - altă mantră și tantră. Numai că:
c.1. Productivitatea asta, dacă nu pui la bătaie investiții- se face prin intensificarea muncii propriu-zise. Nici pe vremea comuniștilor nu stăteau muncitorii degeaba- exista un normativ pe care trebuiau să-l respecte.
c.2. Privatul obține 3.51 de șuruburi în plus la fiecare oră prin faptul că le taie oamenilor pauza de prânz. Mai mult nu se poate, chiar dacă nu mai respecți de loc normele de așchiere și chiar dacă le bagi oamenilor un ardei roșu în fund. Aceste 3.51 de șuruburi nu-i ajung - raportat la producția lunară- decât pentru o cafea și un suc la cafeneaua din oraș. Ba chiar, dacă le ceri oamenilor mai mult- dai ocazia la rebuturi, accidente de muncă, suprasolicitare, etc.
c.3. Privatul taie salariile. Muncitorii n-au câștigat nemaipomenit nici pe vremea comuniștilor- dar acuma s-a decis ca să le taie salariile cu 5% de luna asta și cu încă 5% din luna septembrie. Chestia cu tăiatul salariilor e însoțită de cealaltă amenințare- dacă nu vă convine și faceți gât vă dau afară.
c.4. Privatul dă afară. În primul rând muncitorii necalificați și tehnicienii. Atâta doar că Vasilica- care e angajată pe un salariu de mizerie- e fata lui tanti Ana care e cea mai bună muncitoare din fabrică. Iar Ionel e fiul singurului om care știe să regleze mașinile. Nu erau ei nemaipomenit de productivi- dar își aveau rostul lor în schema fostei întreprinderi.
d. Finalmente privatul declară faliment. Dă pe gușă, prin ziarul local, că oamenii au fost puturoși și de aceea a trebuit să închidă fabrica. Cetățenii disperați de nevoia banilor pleacă în San Marino să muncească cu cârca. O nouă victorie a privatizării asupra bunului simț.
Evident că Șurubul Vesel e un caz fericit. În disperarea mare de a scăpa de răspundere- care ar fi presupus menținerea pentru o perioadă a sistemului ca atare- cu închideri treptate și retehnologizări susținute de stat- majoritatea întreprinderilor- cum a fost IPRS-ul luat de Haysam- au fost vândute pentru a fi tăiate direct și făcute nu știu câte mall-uri și cartiere rezidențiale în loc.
Comments

Prospectiv A-z:
Obiectiv vorbind, nu puteau rezista toate surubelele vesele. Tragedia este ca nici macar nu s-a dat o sansa de supravietuire acelor surubele care puteau deveni competitive. Sansa aceea a fost cedata de premianti, romanii de laborator care au condus
pe principiul ca tot ce zboara se mananca.

Acum pare simplu, nu-i asa?, sa spunem ce si cum, la trecut. Mai complicat este sa spunem ce trebuie si ce se poate face de acum incolo. Un tanar, Cristian Siulea, spune intr-o postare preluata aici: "cea mai logică evoluţie ar fi ceva pe urmele Ungariei-Poloniei, ceva cu multă religie, etnie şi proprietate". Ce-o vrea sa spuna autorul?


 

Niciun comentariu: