sâmbătă, 2 iulie 2016

In caz ca se mai intreaba vreunul de ce politicienii nu pot fi luati in serios

Prospectiv A-z
In caz ca se mai intreaba vreunul de ce politicienii nu pot fi luati in serios...
"Punctul meu de vedere, pe care l-am transmis Alteței sale Regale și pe care îl spun și public și o să-l spun și colegilor mei, este că statutul Casei Regale din România trebuie mult mai bine reglementat. Trebuie ca această instituție fundamentală, importantă pentru societatea românească să aibă un statut foarte clar, să poată să fie ajutată și cred că acest lucru poate fi reglementat prin lege. Astăzi o să vorbesc și cu colegii mei, cu domnul Tăriceanu, cu domnul Steriu și cu domnul Daniel Constantin, să încercăm să găsim o modalitate prin care Casa Regală să aibă funcționarea stabilită prin lege, pentru că acum, din păcate, nu există. Cred că o să am o discuție și cu prim-ministrul Dacian Cioloș și cu celelalte partide parlamentare. Pentru întreaga societate românească rolul Casei Regale trebuie să fie foarte bine definit și vom sprijini lucrul acesta", a spus Liveiu Dragnea.

Comments
Prospectiv A-z:

Valahu
+2

A inebunit ? Care "casa regala" ? O fi inginer dar poate sa puna mana pe istorie . Regele a abdicat in sept. 47 ! Total , ireversibil. Actul a fost recunoscut si de marile puteri invingatoare(Rusia, SUA si Marea Britanie). Mihai a fost decorat de Stalin si i s-a dat un tren cu 5 vagoane plin cu averi cu care s-a dus in Elvetia. Punct ! Romania nu are "casa regala" nefiind regat. Ce sa reglementeze?

Parerea mea
+7
Inteleg ingrijorarea mostenitorilor ex-regelui, care in curand vor trebui sa plateasca niste taxe de succesiune enorme, plus sumele restanta datorate Fiscului. Vor urma probabil si niste procese interminabile intre ei. Generosi cum ii stiu, Margareta si Radu Duda cauta vreo smecherie avocateasca, sa mai reduca din pierdere si -eventual- sa isi traga partea leului.

Kope
+8
3 milioane de euro pe an de la buget pentru Casa Regala? de ce sa ii intretinem noi care avem salarii si pensii de mizerie? Duda si Margareta se bucura la banii nostrii? Ce au facut ei doi pentru Tara? Ce a facut Casa Regala in 2012 la Referendum pentru romani?

Dux
0
sa il intrebam pe Hollande daca casa regala franceza respectiv prinţul Charles-Philippe d’Orléans, duce de Anjou, primeste vreun banut de la statul francez, profund republican!dar cand esti taran prost nascut in romanika zici Casa Regala la orice print Duda sau print Paul!

grig
+2
Draga drac-nea, ti-ai dat foc la valiza!!! De unde pana unde "casa regala" in REPUBLICA Romania??? Nu esti zdravan la cap? Mai vezi asa ceva in alta tara? Daca de-astea imi esti, iti zic de pe acum PA si tie si PSD-ului tau!!!

lili
+1
Pe Dragnea l-a apucat grija Casei Regale tocmai acum in prag de parlamentare, ceva voturi de la simpatizantii casei regale nu ar strica, nu?! Acest indivis uns cu toate alifiile penale stie ce face, dar Principesa cum a putut sa dea mana cu acest individ penal, cum a putut ea sa strice in asemenea hal imaginea Casei Regale, a stricat-o atat in tara cat si in strainatate! L-a legitimat practic pe Dragnea ca partener de discutii, pai, Principesa draga, acest individ e de la comunistii aia care v-au trimis in pribegie, care l-au refuzat pe Rege in anii '90 sa intre in tara, cum ati dat mana cu acest individ penal?! Probabil ca vreun post pentru Pierde-vara Principele Radu, acum in prag de parlamentare merita negociat, in schimbul votuirlor pentru PSD al simpatizantilor Casei regale! Circ regal!

Ratacit in tranzitie
+1
Din ciclul ''Parlamentarii spun lucruri traznite'' Dragnea vrea voturi de la regalisti. Cu cat traznaia spusa este mai mare, cu atat ea va fi mediatizata mai tare, notorietatea creste. Se invata in scolile de partid bolsevice, si mai nou in ANAp Carol I si ANInformatii Mihai Vitezul, ca orice ai spune, minciuna, grosolanie, lucru traznit, se gasesc si oameni care te aproba si contestatari. Absolventi ai academiei Carol I sunt printre altii mitomanul mitocan, taranul de teleorman, fufa din Plescoi, Relu Fenechiu, Generalul Izmana, etc. Cel putin jumatate din absolventi sunt in puscarii, la usa puscariilor, a DNA-ului sau a ICCJ.
 
 
 
Preda Mihailescu
Preda Mihailescu Prospectiv A-z @ Nu sunt regalist convins - mai precis nu vad cum poti fi regalist in absenta unei familii regale reale, dupa generatie Regelui ce a abdicat. DAR - povestea cu cele cinci vagoane, atentie! Cele mai credibile surse pe care le-am auzit, sunt de acord asupra faptului ca a fost trucul comunistilor de a povesti despre Mihai la plecare, ceea ce de fapt se petrecuse cu Carol: acesta da, plecase cu vagoane cu bogatii. Mihai nu prea se pare - ba chiar, pentru a trai a trebuit sa vanda niste vile de familie in Italia si Franta. Casa sa in Elvetia, era o vila, dar mai modesta decat a multor prieteni de-ai mei Elvetieni, din familii burgheze mai instarite. Sunt multe povesti...

Problema pe care o vad eu, dupa ce nepotul sau Andrew a fost eliminat de la succesiune, pe motive intransparente, sa se reinnoade dinastia printr-un print-cosort pregatit inca de pe vremea comunistilor, mi se pare o situatie care nu poate fi digerata pe nemestecatelea, de dragul ideii de monarhiei. Oricat de adevarat ar fi - si este! - ca monarhiile Europene tind in general sa fie mai echilibrate decat republicile. Dar poate fi si coincidenta - e.g. monarhia Norvegiana nu ii impiedica sa devina campul de experimentare al marii lupte impotriva familiilor.
 
 
Prospectiv A-z:
Preda, don't shoot the messenger!


Eu am credinta ca a fost un acord intre Mihai si comunistii romani, nasit de sovietici. Detaliile ne eludeaza inca, ceea ce inseamna ca romanii cel putin isi platesc datoriile.

Despre persoana lui Mihai nu pot decat sa repet ce am mai spus: Din pozitia sa de comandant suprem al ostilor ma asteptam la acelasi 'Pe aici nu se trece!' la care te astepti dela ultimul racan. Despre ceilalti din familia sa, imi aduc aminte cum fiica sa nu stia romaneste, iar sugestia ta despre " print-cosort pregatit" da de gandit in plus.
 
 
 
Prospectiv A-z

Iata inca un punct de vedere, recenzat de coprospectivul Radu Calin Cristea:


Sobrietate, rigoare şi, mai ales, bună cumpănire a adevărului istoric – acestea ar fi primele impresii de lectură a cărţii Dianei Mandache (DM). Expertă în istoria regalităţii româneşti, Diana Mandache este, după socoteala mea, la al nouălea volum dedicat Casei Regale. Exilul Regelui pare să fie, pînă acum, opera de referinţă a unei autoare croite pentru a scrie despre monarhia românească. DM ia o distanţă bine măsurată faţă de faptul istoric şi evacuează din cercetarea sa anecdoticul spumos, dar irelevant într-o panoramare mai degrabă austeră a exilului M.S. Regelui. Sînt multe documente inedite şi valoroase în volumul semnat de DM, dar menţionarea lor nu este prezentată exclamativ, cu aerul descoperirii unor lăzi cu aur. Dimpotrivă, dominante rămîn emoţia rece şi o altitudine a viziunii ce scanează exilul regal în articulaţiile care, într-adevăr, contează.

Deşi ştiută, deşi previzibilă, vibrează în paginile cărţii imaginea tare a Regelui care se comportă ca un Rege în cele mai nenorocite situaţii. Regele spune, curat şi direct, acelaşi lucru: „Eu nu voi impune poporului român monarhia; poporul român trebuie să decidă“ (DM citează din Newsweek, numărul din 8 ianuarie 1968). Monarhul român a trăit, pur şi simplu, în paradigma Constituţiei din 1923. DM găseşte în arhiva Deutsche Welle o mărturie fenomenală din 8 ianuarie 1988, cu Regele Mihai I justificînd, după atîţia ani, motivaţia adîncirii sale în tăcere: „Rolul mi l-am asumat, dar nu în public, fiindcă Constituţia Regatului încredinţează guvernului răspunderea declaraţiilor publice ale Monarhului. În 1986, însă, n-am mai răbdat şi am dat un interviu la Paris, socotind că nu mă mai pot conforma legilor, atunci cînd Naţiunea română se află în pericolul de a fi distrusă“.

Faza dintîi a exilului este tonică, suveranul în exil al României fiind foarte bine primit în Anglia, la început de martie 1948, de Regele George VI, premierul A.R. Atlee şi
W. Churchill şi, în 22 martie, în SUA, de preşedintele H. Truman. În conferinţa de presă comună, Regele Mihai avea să declare că „sperăm cu toţii că mă voi reîntoarce“, apreciere împărtăşită şi de preşedintele american. Diana Mandache face numeroase trimiteri documentare la faza a doua a exilului M.S. Regelui – aceea a estompării speranţelor şi a de­bandadei organizaţiilor din emigraţia românească în urma schimbului de vizite Richard Nixon – Nicolae Ceauşescu din 1969‑1970. BBC începuse să-l cenzureze pe Rege, în timp ce Europa Liberă refuza să difuzeze mesajele monarhului către ţară. În fine, venirea la putere a lui Ronald Reagan în 1981 şi, mai ales, a lui Mihail Gorbaciov în 1985 au repus în drepturi năzuinţa Regelui de a se întoarce într-o Românie eliberată de comunism.

Un merit particular al acestei prime sinteze laborioase a exilului Regelui Mihai I rezidă, în interpretarea mea, în expunerea urmăririi furibunde a acestuia de către fosta Securitate. Tabloul este uluitor. Securitatea mişuna peste tot, muta unde şi cînd voia, avea agenţi infiltraţi care urmăreau orice mişcare a Regelui şi a membrilor familiei regale. Pe 21 februarie 1987, ofiţerul „Dincă“ ia legătura cu agentul „Sergiu“ şi îi solicită unui anume Robert L. Munteanu, angajat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, să-l informeze pe dr. Halfdan Mahler, directorul OMS, că o „angajare, fie şi temporară, a vreunui reprezentant din familia «STRĂINUL» [adică Regele Mihai – n.m.] va fi interpretată ca un gest politic neamical, ceea ce va avea consecinţe asupra bunelor corespondenţe cu uniunea, care există în prezent“ (pag. 152). În iunie 1985, ofiţerii „Mihai“ şi „Robert“ telegrafiază din Italia date despre Villa Sparta, fostă reşedinţă a Reginei‑Mamă Elena, ulterior vîndută unor cetăţeni italieni. O menajeră a vilei (Florica Margata) informează Securitatea că nu sunt indicii că „Rex (Regele Mihai) s-ar fi stabilit în Rodna (Roma)“.

Unul dintre personajele cele mai influente din preajma M.S. Regelui a fost, pentru foarte mulţi ani, jurnalista elveţiană de origine română Nicolette Franck căreia DM îi dedică un capitol special din carte: „Nicolette Franck, un personaj de film“ (pp. 189-194). Numită conspirativ „Franciska“, apoi „Mia“, în fine, „Nimfa“, Franck turna pe rupte, la ambele capete: la poliţia politică românească şi la serviciile de spionaj elveţiene. Ambele servicii secrete ştiau unele de altele. Nimfa Nicolette servea la cererea clientului. Ar fi interesant de menţionat schimbarea de atitudine a Nicolettei Franck faţă de Casa Regală după căderea comunismului. Martori oculari confirmă că, în decembrie 1989, primul draft al comunicatului către ţară al Regelui Mihai I a fost redactat de Ioan Mocsony-Stârcea, fost demnitar al Casei Regale, şi transmis cu toată opoziţia zbuciumată a Nicolettei Franck. Aceeaşi reacţie convulsivă a avut-o Franck la aflarea veştii că Principesa Margareta intenţiona să înfiinţeze o fundaţie umanitară în România, la începutul anilor ’90. În fine, Nicolette Franck s-a dat de ceasul morţii pentru a-l convinge pe Rege să nu admită căsătoria Principesei Margareta cu viitorul Principe Radu, în septembrie 1996. Motivul invocat de Franck a fost că, pe atunci, Radu Duda ar fi fost „un securist infiltrat cu scopul de a compromite Casa Regală“ (Adevărul, 13 octombrie 2006). Franck ar fi dedus această intruziune via Petre Mihai Băcanu căruia i-ar fi fost arătat de către cineva care s-ar fi recomandat ca fiind un ex-general de Securitate un pretins dosar incriminant pentru Radu Duda. Nimeni n-a produs însă nici o probă. Cine ştie în luntrea (luntrile?) cui se va fi aflat atunci N. Franck, într-adevăr, cum scrie DM, un „personaj de film“. De comedie horror, cu securişti idioţi.

Închid capitolul pentru cîteva consideraţii de final. Este nespus de încurajator să descoperi apariţia unor istorici tineri, calificaţi pentru exegeze întemeiate pe studiul unor arhive pretenţioase, mai ales externe. Unul dintre aceştia este, fără îndoieli, Diana Mandache. Nu-mi ascund delectarea în faţa stilului „british“ al exprimării, cu tonul egal şi fluiditatea lipsită de ostentaţie a punerii în pagină a unor episoade istorice tratate, îndeobşte, într-un registru patetic. Exilul Regelui este o examinare în spirit academic a celei mai dureroase acolade din istoria monarhiei româneşti. Laud vrednicia autoarei şi încumetarea ei de a fi cercetat o jumătate de secol (30 decembrie 1947-28 februarie 1997) din istoria suveranului României. Ultima frază a volumului Dianei Mandache lasă deschisă o aporie către anii ce vin: „… şi după 1997, deşi a vizitat periodic România, monarhul a ales să trăiască în Elveţia, înţelegînd că destinul Coroanei nu se terminase, aşa cum, pentru mulţi din vechea emigraţie politică, România de odinioară a rămas doar un vis“ (p. 231).

http://www.observatorcultural.ro/.../regele-un-exil-fara.../
 
 
Prospectiv A-z:

Iata si 2 comentarii la textul d-lui Cristea:


1) lucid

Eu nu am auzit de „istoricul” madam mandache – dar i-am vazut recent inca o cap-de-opera – un volum despre madam Lupescu, deci joaca la toate capetele. Penibil si atacul la Nicolette Frank, o ziarista care a facut multe servicii Romaniei profunde prin articolele de dinainte de 89 iar dupa prin demascarea energica a amaratului turnator actorash duda. Sunt notorii gasirea numelui astuia pe lista colaboratorilor secu aflata in cabinetul primului secretar de la Iasi in 22 decembrie si „povestea” cu deplasarea sa – actor sub-mediocru! – in vest in anii 80 cand practic nimeni in afara „colaboratorilor” nu primea viza. Povestea cu Mocsony-Starcea e si mai penibila – individul a fost abandonat de ex-rege in septembrie 1947. In arest, ca sa-si scape pielea, intai l-a acuzat – mincinos, evident – pe Patrascanu de cooperare cu serviciile americane – a fost si martor la proces, apoi pana in 1964 a scris in inchisoare cateva mii de pagini de „memorii” in care asa-zisa casa regala, mai ales Carol II dar si Mihai – apar mai mult decat jalnici. A fost trimis in 1965 in Elvetia unde exilul l-a boicotat – se aflase cate-ceva din ce scrisese in „memorii” (interesant, NIMENI nu vrea sa i le publice astazi). Nici ex-regele nu l-a prea inghitit – a murit in 1992. Despre cum s-a comportat Mihai in exil exista o marturisire nimicitoare in jurnalul lui Raoul Bossy. Prin 1955-57 ex-diplomatul e primit la Versoix. La finele vizitei ii reproseaza ex-regelui ca nici nevasta-sa, nici fetele nu stiu o boaba romaneste. Mihai se justifica: cand inca mai aveam servitori din tzara, fetele o rupeau pe romaneste, dar acum nu mai au cu cine sa vorbeasca limba romana. Bossy comenteaza sarcastic in jurnal: nu mai au cu cine sa vorbeasca romaneste? Dar cu TATAL LOR?
Bref, asa-zisa casa regala e azi un clan (mai precis trei) de borfashi – vezi nerusinarea de a nu plati impozit pe bunurile din Savarsin, cand acea comuna saraca are nevoie de atatea investitii, pe motiv ca ex-regele ar fi „veteran de razboi”. Singurele acte razboinice ale lui Mihai au fost vizitele pe Frontul de Est pe post de tzutzer al maresalului si parada celebra din 1942 de la Bucuresti pentru armata romana care cucerise Odessa, cand a stat la tribuna langa maresalul Keitel. Noul guvern ales in toamna va trebui sa organizeze un referendum intreband romanii daca vor ca Statul sa redevina proprietar pe bunurile retrocedate celor trei clanuri – madam Duda et co, inclusiv prentzeasa puscariabila in USA pentru lupte de cocosi ilegala, prensul Paul – craca Zizi Lambrino si habsburgii de mana a saptea mostenitori ai printesei Ileana (porcaria cu retrocedarea Branului e pur si simplu super-ticaloasa). E cazul sa ne luam tzara inapoi.

2) raoul georgescu

Nu este o surpriză că regele era ”anturat” de securiști. Păcat că informațiile încep să apară atît de tîrziu. Oare de ce? Nimeni nu știe ce s-o fi șters din arhive sau cîți securiști care l-au urmărit pe rege stau la adăpostul dosarelor de siguranță națională. Ce se mai întîmplă prin CNSAS? E o instituție uitată, chinuită de o lege castrată. A fost nevoie de o cercetătoare curioasă ca să aflăm, după 26 de ani de la revoluție, ce mișunare de securiști era pe lîngă rege. Ce-a păzit CNSAS-ul?
 
 
Preda Mihailescu
Preda Mihailescu " Ce-a păzit CNSAS-ul?" - Auzi intrebare! CINE a pazit CNSAS-ul!
 
Smaranda Dobrescu
Smaranda Dobrescu Daca Casa Regala accepta un fel de institutionalizare a sa in cadrul Republicii, aspiratia actuala sau viitoare de a accede la vreun tron mi se pare iluzorie. Banuiesc ca pentru regalisti acceptarea ar fi un gest de tradare fata de ideea de monarhie.. Cat despre Dragnea, el face gesturi pe care le evalueaza doar in castig de imagine si voturi. Banuiesc ca se inseala asteptandu-se ca electoratul monarhist sa-i surada si sa-l aplaude..
 
 
Mihai Ion Turcu
Mihai Ion Turcu Imediat am suspectata ca este o manevra electorala. Majestatea Sa este Regele Romaniei, nu este suveranul Romaniei. Mai este si Maresal al Romaniei.Are si statrutul de ex sef al statului. Toate acestea-i confera o conditie unica care nu are nevoie de ceva in plus.Nadajduiesc ca detine un pasaport diplomatic , la fel si MS Regina. Liber de constrangeri prin lege, altele decat cele ale oricarui cetatean liber al Romaniei, a facut bune oficii diplomatice in favoarea interesului national potrivit juramantului sau de credinta ca Rege si militar.Romania prin referendum poate redeveni monarhie daca cetatenii Romaniei raspund pozitiv.
 
 
Gheorghe Gradinaru
Gheorghe Gradinaru Este o negociere pe "ciolan" dat fiind situatia de sanatate a regelui si a implicatiilor juridice si patrimoniale ale decesului acestuia. Oricum nu are nimic de a face cu interesul poporului roman.
 
 
Mihai Ion Turcu
Mihai Ion Turcu In masura in care admitem ca Romania ar putea redeveni regat este important de discutata despre dinastia regala. Contrar chestiunea ramane cel mult culturala si privata.

Niciun comentariu: