De frică

Dinica Roman shared Claude Karnoouh's post.

June 14 at 8:50pm

"De ce, fără câteva rare şi foarte scurte excepţii pe Facebook, stânga românească sau micile grupuri care se reclamă de la ea şi care sunt esenţialmente grupuri culturale manifestă o tăcere atât de zgomotoasă? Răspunsul meu va fi dur, ba chiar foarte dur. De frică. De frică de a fi reperat de serviciile culturale occidentale şi a-şi vedea astfel refuzată care o bursă, care o invitaţie la un târg de carte, care o conferinţă într-o oarecare casă de poezie, care o reşedinţă de vară ca traducător, scriitor sau artist (şi da, unde sunt artiştii noştri revoluţionari care gesticulează ca paiaţele cu ocazia Gay Pride sau care etalează câteva desene umoristice, câteva ruine sau rahaturi de câine ca opere de artă contestatar-„radicală” a ordinii existente?).

"Ceea ce am citit în România în cursul ultimei luni, sunt glume bune şi excelente jocuri de cuvinte despre grotescul alegerilor locale româneşti. Nimic care să poată mobiliza poporul şi să conducă la un optimism chiar foarte temperat."

Claude Karnoouh

June 14 at 1:25pm

Cum se desfasoarà miscare muncitoreascà la Paris... e bine de citit acest mic eseu...

Tacerea e de aur, de Claude Karnoouh / ArgumentesiFapte.ro

Stânga românească (sau cei care pretind că-i aparţin) face să răsune o tăcere asurzitoare în privinţa grevelor şi manifestaţiilor sindicale care agită Franţa şi…

argumentesifapte.ro

Comments

Dinica Roman Lucian Sârbu comenteaza:
Istoria se repetă pe sine, și câteodată pare o continuă repetiție. Pentru că, din păcate, filmul acesta a mai rulat sub ochii noștri și în anii ’70-’80, cu alte nume pe generic și în alt context. Post-factum filmul de care vorbesc a căpătat denumirea de „rezistența prin cultură”. Aceasta a fost sintagma auto-persuasivă sub care, după 1989, s-au ascuns toți cei care au stat atunci cu fundul în două luntri: și în regimul comunist, dar și în permanenta cârcoteală împotriva regimului. Nu au făcut niciodată nimic periculos pentru regim sau pentru ei înșiși, dar nici nu au aderat fără bombăneli la regim, așa cum au făcut-o alții. Cum astăzi „rezistenții” sunt persoane de elită, s-ar putea spune că atitudinea lor duplicitară a fost validată istoric, dovedindu-se profitabilă.

Dezamăgirea majoră e că-n perioada 2012-2015 a existat o fereastră de oportunitate unică în istoria stângii românești de după 1990, în care actualul PSR (fostul PAS) putea fi deviat cu ușurință spre o poziție ceva mai consistentă pentru scena politică din România. Întâlniri și discuții între conducerea PSR/PAS și diversele grupuscule de stânga au existat permanent. Din păcate intelectualitatea stângistă a ratat ocazia, tratând în general cu dispreț și suficiență invitația la dialog primită dinspre PSR/PAS. Marele reproș a fost acela că PAS e prea „comunist” și stângiștii noștri au o frică maladivă de a nu fi socotiți „comuniști”, pentru că și-ar pierde imediat poziția socială, care e bine înfiptă în realitatea socială anti-comunistă. Ca să înțeleagă toată lumea cum e cu „comunismul” PSR/PAS: dacă la București ar fi venit 30 de non-comuniști, organizația ar fi devenit a lor. La fel și la Cluj. Numai că stângiștii noștri nu au venit niciodată, preferând să stea pe bară, la cârcoteală. Acum această oportunitate nu mai există. Ea s-a închis, nu are rost să intru în detalii. Acum este infinit mai greu să faci un partid socialist „pur și dur”, să-i faci structuri, decât să fi pornit pe o structură deja existentă, făcând câteva compromisuri în schimbul unor pași înainte. S-a ratat o oportunitate uriașă de a căpăta experiență politică, de a vedea din interior cum funcționează mecanismele politice. Ceea ce se vede la televizor e doar vârful aisbergului, important e să vezi și să înțelegi ce e dedesubt. Pe listele PAS/PSR de la europarlamentare au fost doar câțiva tineri intelectuali de stânga. Ei sunt cam singurii care au acumulat ceva și, de altfel, au și intrat rapid în siajul PSD. De aceea nu există nici un fel de speranță pentru ca în viitorul apropiat un partid de stânga veritabil și relevant să apară la stânga PSD. N-ai cu cine: cei care trăncănesc nu au experiență politică și habar n-au ce înseamnă organizarea unui partid de la București până în cătunurile din Apuseni, iar cei care au experiență politică nu sunt pe placul celor care trăncănesc.

Claude Karnoouh raspunde:
Lucian Sârbu mi se pare foarte bine spus… cei de la stânga de operetà, adica si ei de anticomunism de posturà, sunt un element din sistem general al anti-comunismului de Stat.. Ei stiu bine de unde vine banutu, ei de fapt au un rol de justificare a putere anticomunist… cel mai bun exemplu este conferinta seminat de marxism la NEC, adinca la centru unde se fabricà elità anticomunistà, elita care e direct sau indirect angajatà de diverses servici US, germani, francezi, inglezi, de diverse ONG care sunt deloc NG, dar foarte guvernementale…
Experienta pe care o descrieti demonstreazà incà o datà, cât de perifericà e România, care de la fanarioti incolo se supunà la sultanul cel mai puternic al momentului… (in afàrà de câteva exceptii, Ilegalisti din periodà intebelicà, sau preoti grec-catolici din perioda comunistà). E de ajuns de citit jurnalul lui Sebastian (un mediocru scriitor) dar un memorialist al epocii foarte interesant, chiar esential pentru a intelege cum inteligentia e supusà Zeitgeist-ului… deci No Future…. numai bisnit…

 

 

Luminita Branco Costi Rogozanu comenteaza:" O notă pentru Claude Karnouuh. Tot strigă văd împotriva unei relaxate stîngi marxiste care ar freca mentolul în România. Nu scrie, destul, nu se duce după muncitori în fabrici, nu pomeneşte de lupta franţuzească. Da, nu se scrie destul, nu se face destul (deşi aş putea da contraexemple, dar nu am chef de apărare pur şi simplu). E extrem de deranjantă atitudinea asta de patronaj de la înălţime. Din ce văd, pînă să ajungem la România, tocmai în Franţa există blocadă mediatică împotriva străzii. Ce-ar fi să scrie despre asta în loc să frece la melodie cîteva zeci de tipi oricum epuizaţi de o agendă imensă. Eu văd că în Franţa stîngi marxiste sînt din ce în ce mai rozbonbon în loc să descopere măcar formulări noi ale unor lupte vechi. Deci să ne facem dracului util şi să terminăm cu confruntări dîmboviţene, abia alea cu adevărat conservatoare şi idioate, de “cine e cel mai radical”. Şi încă ceva: dacă nu facem distincţie între ce e conspiraţionism ieftin de internet şi ce e problemă reală, atunci ne numim victime ale tabloidului, nu “radicali”."

 

 

Smaranda Dobrescu "Sindicatele, intr-un mod poate discutabil dar tot cu urme de obiectivitate, dispersate, recalificate in altfel de organizari de intreprinderi, amenintate cu somajul, excluse din dialogul social si vaduvite de principalul atu-contractul colectiv de munca sunt lipsite realmente de forta. Pe mana cui ramane atunci opozitia la sistemul acesta inuman si din ce in ce mai putin suportiv pentru viata?"
http://blog.prospectiv.org/.../stanga-constrangeri-si...

Grupul Prospectiv™ : Stanga, constrangeri si prognoze

blog.prospectiv.org|By Smaranda Dobrescu

 

 

Preda Mihailescu Amanunt interesant: in discursul inaugural pentru fondarea DIEM, Varoufakis mentioneaza o scena, in care il intreba sincer pe Schäubele ce ar face in locul sau (adica sa semneze colonizarea sau nu). Dupa o lunga tacere, omul din scaunul cu rotile a isbucnit: "Nu intelegi ca eu toate acestea le fac pentru Franta?" ... Mr Karnoouh, a bon entendeur!

 

Prospectiv A-z:
Interesant! De unde stim ca Schäuble a spus adevarul? Care a fost reactia Frantei?

 

 

Mihai Ion Turcu "Sa revenim la oile noastre". Romania nu este Franta.O miscare de stanga trebuie sa aiba o baza sociala, muncitori insudtriali si mica burgezie, si un antecedent de organizare, miscare sindicala, partide socialist si comunist, un regim republican consolidat. Romania a pasit in modernitate ca stat agrar inapoiat, prezent are 4o% din locuitori in rural, stim in ce situatie, industrializarea fortata a fost facuta de regimul comunist sub presiune sovietica, ca indutrie cu capital de stat, avand la comanda un partid unic, orice s-ar spune, muncitoresc, regim abolit urmare a unei mari miscari nationale urbane, muncitoresti. Din 1989 pana in present economia romaneasca a fost ruinata, patrimoniul vandut sau instrainata in mare si in detaliu,unor interesati straini, a crescut somajul si emigratia fortei de munca,ce mai este acuma este salariata unor firme straine sau a statului insusi fara resurse, putere de a intreprinde si dator unor institutii bancare internationale si unor banci private straine. Piata muncii duce lipsa de oferta de locuri de munca si instabilitatea investitiilor. Miscarile sindicale se indreapta de regula impotriva statului. Partidul Social Democrat si Partidul National Liberal se concureaza pentru guvernare a ce ? PNL nu are baza sociala in burgezie nationala, PSD nu are baza in clasa muncitoare iar muncitorii urbani,functionarii si intelectualii voteaza de regula cu PNL. Nucleul dur al PSD este in rural,ruralul sarac, in micile orase deindustrializate, plus pensionari si nevoiti de sprijin social. Ambele trebuie sa aiba atat politici de dreapta cat si de stanga pentru situatia generala este proasta pentru Romania in general si fiecare din catregoriile votantilor celor doua partide. "Intelectualii", multi salariati ai statului,foarte putini oarecum autonomi, foarte multi platiti de stat, altii de multinationale, se ocupa de siua lor de maine. Uneori mai putem avea reactii , considerate de dreapta, eventual extrema sau comuniste ( clamarea interventiei corectoare a statului si control al statului asupra unor domenii de interes public sau patrimopnial). Stnga-dreapta ideologice, in Romania, sunt fictiuni.Toate partidele politice existente sunt decredibilizate, toate au guvernat , toate au esuat in raport cu urgentele si conturarea unor perspective.La ordinea zilei sunt obiective conservatoare, oprirea declinului si conservarea integritatii statului.

 

 

Doina Nicolescu Cred ca trebuie, ca in 1950 la Bad Godersberg o adunare care sa stabileasca orientarea politicii de stanga la conditiile prezente ( a se citi articolul d-nei SD de mai sus). Si sa uitam odata ca a fii de stanga este doar comunism!

 

 

Smaranda Dobrescu Daca acceptam ca ideologiile secolului trecut care adunau grupuri mari de oameni in jurul unor idei au luat o cu totul alta turnura si substanta, devenind din antagonice si conflictuale doar exprimari formale neadaptate pragmatismului salbatic al secolului 21, vom intelege si vom spera mai putin de la ideologii si ne vom pune poate speranta in posibilitatea aparitiei unor lideri carismatici care vor sti sa adapteze politica specificului societatii lor, a propriilor interese nationale.. Nu stiu de ce, dar Ungaria, cu al carui conducator nu am fost nicicand de acord in special din cauza atitudinii sale revansarde si a tendintei de negare a democratiei liberale, reuseste sa faca pentru cetatenii sai mult mai multe fapte care ii satisfac pe acestia. Aceasta idee este evident diferita de ideea solidarizarii transnationale care ramene ideala, dar nu stiu in ce masura si utopica.DE altfel liderii carismatici sfarsesc de regula prin a fi dictatori. Acest tip de solutie poate fi insa o cale spre o fragmentare si mai mare a miscarii de opozitie impotriva plutocratiei. De ce nu ne putem macar solidariza cu Bulgaria? Probabil ca nici noi nici ei nu ne-am propus acest lucru...

 

 

Mihai Ion Turcu Ce face un lider sa fie carismatic? In ce situatii se desprinde din intreg un lider carismatic, urmat, adulat si apoi ades sacrificat? Starile sociale anomice cu risc, fara solutii gata facute in repertoiu social, care genereaza nelinisti generalizate si dispozitie impuliv- combativa, "asa nu se mai poate", "trebuie facut ceva (?)"acum sau niciodata" etc. sunt acut nevoite de lider. O persoana puternica, care preia mesajul, afiseaza potential de actiune, voluntara, care asuma decizii,bune sau rele nu are importanta in conditii de incertitudine obiectiva sau doar subiectiva, ades impreuna,devine matricea de identificare, carismatica, focalizatoare a energiilor disperse, care poate sparge cercul vicios anomic, sau duce la dezatru. La barbari un asemenea duce care n-a dus la victorie, era sacrificat ( la noi este suspendat si prin referendum demis). Daca victoria este dobandita rolul sau in fapt incteaza, altii cu alte calitati, urmand sa ordoneze lucrurile in noua situatie. (Caesar urmat de Augustus). daca nu este demis sau ucis devine dictator. Sistemul roman includea ipostaza legala de "dictator" numit de senat. Modern aveam starea de exceptionalitate in care se suspenda libertatile si uzantele si seful statului, nu intamplator si sef al armatei, poate conduce prin ordine directe si decrete ad hoc, in desfasurari alerte, periculoase, in situatii critice.

 

 

Eugénia Paraschiv ”La sfârșitul secolului al XVIII-lea, bătrânul Häberlin a legat chestiunea legislației ce privește starea de urgență națională (Staatsnotrecht) de chestiunea delimitării ”afacerilor de justiție” de ”afacerile de guvernare”, învățându-ne că în caz de pericol sau prejudiciu important pentru Stat, guvernul are dreptul să declare ”afacere de guvernare” orice chestiune ce ține de justiție. În secolul al XIX-lea, Dufour, unul dintre părinții dreptului administrativ francez, a definit ”actul de guvernare” sustras oricărui control judiciar, în sensul că scopul său era ”apărarea societății”, adică apărarea împotriva inamicilor interiori și exteriori, a inamicilor declarați sau ascunși, a inamicilor actuali sau viitori”.C.S.