Pe facebook: Semnificatia liberala a notiunii de echipa

luni, 27 iunie 2016

Semnificatia liberala a notiunii de echipa

Semnificatia liberala a notiunii de echipa – 6 iunie 2016

Smaranda Dobrescu shared Gabriela Ionita's post.

Semnificatia liberala a notiunii de "echipa"

1. Modul în care liderii noului PNL au înțeles să-și asume "la cald" înfrângerea este cea mai evidentă dovadă că nu sunt un partid, nu au principii sau valori morale, ci sunt doar o gașcă de impostori și oportuniști jalnici, animați doar de interese personale sau de grup, și care la primul context nefavorabil se ascund precum șobolanii pentru a-și salva pielea.
Dacă nu sunt capabili să-și gestioneze nici măcar rezultatul propriilor decizii (bune sau proaste), cum să îi creditezi cu gestionarea unei țări ?
2. PSD nu a câștigat prima rundă a alegerilor din acest an, deoarece pentru a câștiga o competiție ar trebui să ai niște competitori. "Democrația" românească are un partid mamut și o serie de găști conjuncturale a căror singură ideologie e propriul profit. Oricât de rablă ar fi o mașină, e oricum de preferat în locul unor mârțoage bezmetice.
Per total, harta țării arată că practic ne-am întors la formula politică de unde plecasem la alegerile din 2012 care au adus la putere guvernul Ponta. Sau, mai degrabă, că dincolo de iluzoriile inginerii de imagine, nici nu s-a schimbat în realitate ceva,

Smaranda Dobrescu Adica, la o cenzura a tehnocratior legitimitatea s-ar recrea de la zero in formula de acum patru ani. Teoretic, caci daca se mentine situatia in toamna, PSD ar putea face un guvern cu ALDE chiar pe aceste rezultate politice de la Consiliile judetene

Mihai Ion Turcu Nu cred ca putem face aproximari pentru toamna. Rezultatul din Bucuresti ,in conditii de slaba prezentare la vot, este un accident.Cele doua partide se afla cam la egalitate, insemnand incerttitudine. Excista o necunoscuta interna Presedintele si una externa.

November Nov Un partid istoric, respectat, distrus de o alianţă mizeră cu PD! După Crin (Antonescu) potopul! Politicianul în care am crezut cel mai mult şi care m-a dezamăgit cel mai mult :( Cred că adevăratul PNL se află acum la Tăriceanu.

Mihai Ion Turcu Adevaratul PNL a fost.S-a incercat reeditarea sa fara a exista baza liberala, continuitate, evolutie sincrona cu lumea occidentala etc.Doar numele este istoric.

Roxana Antohi Adevaratul PNL este ALDE Iar in ceea ce priveste alegerile din toamna ,daca PNL-ul acesta nu vine cu programe solutii pentru alegatori si striga votati impotriva PSD ca este un partid corupt va avea un esec si mai mare la Bucuresti Firea s-a pregatit a studiat problemele Bucurestiului si a reusit concis sa spuna ce vrea sa faca Eu am urmarit toti candidatii dar nu mai la ea s-a observat ca si-a facut lectiile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 27 iunie 2016

Semnificatia liberala a notiunii de echipa

Smaranda Dobrescu shared Gabriela Ionita's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv