Pe facebook: Carta neagra a bancilor din Romania

luni, 27 iunie 2016

Carta neagra a bancilor din Romania

Carta neagra a bancilor din Romania – 5 iunie 2016

Dinica Roman

Beatrice Aldea scrie:
"Am furat o idee fugară de pe net și împreună cu domnul Gheorghe Piperea și cu cei din Asociatia Parakletos am dori să o punem în practică.
Este vorba de "Carta neagră a băncilor din România".
Aceasta va fi o bază de date cu rol de a ajuta clientul în decizia de alegere a unei bănci în momentul când va dori să se împrumute. Va conține tot felul de informații utile, pornind de la istoricul în ceea ce privește clauzele suspecte de a fi abuzive până la istorisiri legate de relația cu departamentul de colectare creanțe, acel departament care vă hărțuiește. Vom avea nevoie și de voi clienți ai băncilor, cei care doriți să vă implicați și să împărtășiți povestea voastră în relația cu banca. Toate istorisirile sunt valoroase și ne vor ajuta să creăm o imagine completă a sistemului bancar.
Pe mine una m-a mai străfulgerat aceasta idee în trecut însă
m-am rezumat la Volksbank pe care l-am disecat în detaliu. Toate acele informații adunate au ajutat mii de clienți.
Am tot așteptat ca băncile să vină ele în întâmpinarea clienților cum au tot declarat.
Am tot așteptat să construiască acel pod minunat către sufletul clientului.
Am așteptat să înceapă prin fapte să recâștige încrederea pierdută.
Văd altceva în schimb.
Văd cum nu se respectă o lege a României, vorbesc de legea DIP. Păi eu simplu cetățean al României, nu mi-am permis vreodată cu bună știință să încalc vreo lege. Iar ei nu numai că o încalcă dar se și laudă cu asta. Bună, rea...cum e ea, atât cât există, legea trebuie respectată!
Așadar, am obosit și m-am plictisit să tot aștept.
Vom veni noi acum în întâmpinarea lor și îi vom ajuta să își identifice problemele. Poate așa le va fi mai ușor să purceadă la corectarea lor.
Ce ziceți? It's a deal?"

Beatrice Aldea with Gheorghe Piperea and 3 others.

June 4 at 9:04pm

Am furat o idee fugară de pe net și împreună cu domnul Gheorghe Piperea și cu cei din Asociatia Parakletos am dori să o punem în practică.
Este vorba de "Carta neagră a băncilor din România".
Aceasta va fi o bază de date cu rol de a ajuta clientul în decizia de alegere a unei bănci în momentul când va dori să se împrumute. Va conține tot felul de informații utile, pornind de la istoricul în ceea ce privește clauzele suspecte de a fi abuzive până la istorisiri legate de relația cu departamentul de colectare creanțe, acel departament care vă hărțuiește. Vom avea nevoie și de voi clienți ai băncilor, cei care doriți să vă implicați și să împărtășiți povestea voastră în relația cu banca. Toate istorisirile sunt valoroase și ne vor ajuta să creăm o imagine completă a sistemului bancar.
Pe mine una m-a mai străfulgerat aceasta idee în trecut însă
m-am rezumat la Volksbank pe care l-am disecat în detaliu. Toate acele informații adunate au ajutat mii de clienți.

Am tot așteptat ca băncile să vină ele în întâmpinarea clienților cum au tot declarat.
Am tot așteptat să construiască acel pod minunat către sufletul clientului.
Am așteptat să înceapă prin fapte să recâștige încrederea pierdută.
Văd altceva în schimb.
Văd cum nu se respectă o lege a României, vorbesc de legea DIP. Păi eu simplu cetățean al României, nu mi-am permis vreodată cu bună știință să încalc vreo lege. Iar ei nu numai că o încalcă dar se și laudă cu asta. Bună, rea...cum e ea, atât cât există, legea trebuie respectată!

Așadar, am obosit și m-am plictisit să tot aștept.
Vom veni noi acum în întâmpinarea lor și îi vom ajuta să își identifice problemele. Poate așa le va fi mai ușor să purceadă la corectarea lor.
Ce ziceți? It's a deal?

Mihai Ion Turcu Va felicit ! Succes!!

Draghi Puterity Excelenta initiativa!

Smaranda Dobrescu Nu lipsita de oarece riscuri...

Alexandru Botu Deoarece afisarea imi este indisponibila, desi idea imi place, nu am cum sa ma exprim mai clar.

Smaranda Dobrescu "Vă mai amintiţi ce spunea BNR la primele dezbateri ale legii? Că imediat ce va intra în vigoare legea, o bancă va da faliment şi va mai trage încă trei după ea. Acesta era studiul prezentat de BNR în legătură cu darea în plată. Au dezinformat grosolan în toată această perioadă şi m-am întrebat tot timpul de ce sunt atât de vehemenţi în apărarea intereselor băncilor străine. Iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: sunt prea multe schelete ale băncilor prin seifurile BNR şi sunt interese uriaşe să nu-i vadă lumea. Dar, mai devreme sau mai târziu, mizeriile astea vor ieşi la suprafaţă pentru că specialiştii din domeniul bancar încep să vorbească tot mai mult de putregaiul de acolo..."
http://www.cotidianul.ro/catalin-zamfir-sunt-prea-multe.../

Cătălin Zamfir: Sunt prea multe schelete ale băncilor prin seifurile BNR

COTIDIANUL.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 27 iunie 2016

Carta neagra a bancilor din Romania

Dinica Roman

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv