Pe facebook: Publicatiile straine despre alegerile noastre

miercuri, 25 ianuarie 2017

Publicatiile straine despre alegerile noastre

Publicatiile straine despre alegerile noastre – 12 dcembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared a link.

Ca sa nu-si iasa din mana, HotNews publica luari de pozitie ale unor publicatii straine fata de rezultatul preliminar al alegerilor din Romania. Toate se minuneaza ca un partid dat la o parte de tehnocrati datorita coruptiei a fost reales de un electorat rural, imbatranit si rupt de realitate. Asa vad din avion publicatiile neoliberale ignorand ca accidentul Colectiv a avut loc nu din cauza guvernului si ca in acest an ruralul imbatranit s-a prezentat in mai mica masura la vot decat in anii trecuti. Orice, numai sa nu se recunoasca ca neoliberalismul a fost penalizat de romani

Presa internationala despre alegerile din Romania: Avans imens pentru social-democrati/ PSD, sustinut de un electorat rural si imbatranit

REVISTAPRESEI.HOTNEWS.RO|BY HOTNEWS.RO

Ion Lazia A critica doar electoratul pentru rezultatul votului fără să analizezi critic prestaţia actorilor politici este o mare eroare. Rezultatul de ieri nu se deosebeşte cu mult de cel de la locale, iar varianta unui guvern în afara regulilor, a unui guvern tehnocrat, a avut rezultatul firesc.

Smaranda Dobrescu Contributors, radical de-a-dreptul dupa alegeri s-a hotarat sa o termine cu alegatorii "tantalai", cei care de fapt nu ar trebui lasati sa voteze..
http://www.contributors.ro/politica.../ba-alegatorule/...

Bă Alegătorule!

Ai grijă cum te porţi cu el! Să nu cumva să-l calci pe bătătură... Că el e Alegătorul! E suveran! Ba îl calc!…

CONTRIBUTORS.RO

Roxana Antohi Sunt de acord ca trebuie analizata si prestatia partidelor Partidul liberal a facut o campanie de "latrat" Nu a facut decat sa atace PSD si sa-l ridice in slavi pe Ciolos Ce nu pot sa inteleg cum Nicusor Dan a luat atatea voturi Acum cabd scriu spunea ca nu face alianta cu PSD si cand merge la consultari la Cotroceni il propune pe Ciolos premier Parca il intreaba pe el cineva Scuze singurii care s
-ar putea atentie ar fi PNL

Draghi Puterity Anonymus (sau ceva similar) are o teorie destul de interesanta despre "accidentul de la Colectiv".

Oricum, mai corect ar fi fost sa scrie "A trebuit sa moara PNL-ul pt. ca Alina Gorghiu sa isi dea demisia." (via Mirel Palada)

Smaranda Dobrescu Am citit o sinteza a votului pe categorii. Mitul - PSD-votanti batrani si analfabeti s-a cam topit: Cei mai multi tineri, cei mai multi din mediul urban, cei mai multi cu studii superioare, cei mai multi varstnici au votat PSD.

Draghi Puterity Ghinion! :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 25 ianuarie 2017

Publicatiile straine despre alegerile noastre

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv