Pe facebook: Mintea mea in gandul ei

marți, 29 martie 2016

Mintea mea in gandul ei

Draghi Puterity

Mintea mea in gandul ei... smile emoticon
Apar tot mai multe indicii ca in anul 2016 vom avea o reeditare a crizei bancare din 2008, insa la un ordin de marime superior. Noul trend din economie "just in time" (*) a facut, in numele cresterii rentabilitatii, ca economiile statelor dezvoltate sa nu mai aiba rezerve care sa le permita sa treaca peste "turbulentze" de genul celor din 2008.
Imigratia necontrolata declansata de "mamica" Merkel va avea probabil ca efect scoaterea din functiune a acordului Schengen de libera circulatie in UE. Se estimeaza deja ca astfel de masuri vor costa peste 100 de miliarde € (imigratia masiva va costa "doar" 50 de miliarde), deoarece nu va mai permite ca economia UE sa functioneze "just in time", obligand astfel producatorii sa produca mai mult "pe stoc".

Punand cap la cap cele doua aspecte, nu putem oare spune ca "tot raul inspre bine"? Va fi oare suficient tamponul realizat prin desfintarea temporara a acordului Schengen pentru a amortiza o eventuala noua mega-criza financiara?
(*) OK, nu mai e un trend chiar atat de nou, acum se lucreaza deja la Industria 4.0 care e continuarea logica a ideii de "just in time".

Smaranda Dobrescu Sunt economisti care iau in considerare si efectul pozitic al imigrarii. Daca se limiteaza miscarea fortei de munca in cadrul doar al unui singur stat si acceptam o miscare browniana in tot spatiul european, atunci ar insemna ca miscarea aceasta ar conduce la maximizarea productiei globale. Migratia, crescand veniturile migrantilor, in general saraci, este cea mai potenta forta de reducere a saraciei globale si a reducerii inegalitatilor globale.
S-ar putea argumenta la fel de bine ca migratia poate reduce salariile nativilor cu care concureaza migrantii. Efectul ar putea fi redus doar daca calificarile celor doua caegorii sunt complementare. Migratiei, dupa parerea lui Lant Pritchett i se pot aplica aceleasi principii ca si comertului. Nu putem fi impotriva comentului liber chiar daca acesta are efecte negative asupra unor producatori autohtoni.Primele efecte ale comertului liber sunt pozitive si noi urmeaza sa ne confruntam doar cu al doilea rand de efecte care sunt negative tinand sema de de compensarea pierderilor (plata beneficiilor de somaj sau pensionarea lucratorilor)
Daca economic totusi s-ar gasi niste avantaje ale migratiei, efectele negative de ordin religios, cultural si al asigurarii ingrijirii sanatatii sunt aproape de calificativul dezastruos.
Toate aceste efecte vor fi vizibile dupa un an de tranzitie si miscare a imigrantilor, asa ca cele bune, daca exista nu vor fi vizibile in 2016 dupa parerea mea.

Prospectiv A-z: Nu e loc de bajbaiala, efectul imigratiei este stiut, incurajat si exploatat in tarile anglo-saxone cel putin de cand s-a inventat... pasaportul smile emoticon

Majoritatea localnicilor in general au de pierdut, cred/observ eu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 29 martie 2016

Mintea mea in gandul ei

Draghi Puterity

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv