Alexandru Racu

March 12 at 6:32am

Postez și aici comentariile postate la acest articol de Paul Cătălin Curcă:
Societatea noastră a devenit atât de complexă și de tehnologizată încât mai toate elementele care ne afectează viața de zi cu zi presupun procese complexe, operațiuni și certificări ce necesită un grad ridicat de specializare și de care, inevitabil, se ocupă experții. Or, în ultimă instanță, inclusiv în problema vaccinurilor, totul se reduce la încredere. Oamenii nu au încredere în experți pentru că știu din experiență că totul e pe bază de profit în lumea asta, de unde temerea că la fel e și cu expertiza. Și se pot da exemple concrete unde lucrurile chiar așa stau, fiind nevoie doar de un astfel de caz pentru a se produce o panică generalizată care să afecteze tot sistemul.

Mai mult, oamenii simt că democrația e o mascaradă și că, prin forța lucrurilor sunt condamnați la tehnocrație, pentru că puterea de a decide depinde de accesul la informația pe baza căreia să știi cum să decizi. Or informația este pur și simplu prea multă și prea fragmentată.
Anxietatea asta este accentuată tocmai de faptul că, în bună parte datorită aceleiași evoluții sociale descrise mai sus, relațiile dintre oameni devin tot mai individualiste, mai reci, mai formale. Oamenii nu mai trăiesc într-o comunitate organică care să genereze, în mod organic, încrederea. Sau se refugiază în tot felul de comunități cu caracter sectar, de preferință pe net.
Pe de altă parte, combinația dintre această anxietate și incapacitatea de a înțelege un sistem devenit prea complex duce în mod natural la nașterea teoriilor conspiraționiste, explicații simpliste pentru o realitate devenită prea complexă, și care îi redau subiectului falsul sentiment că deține controlul, cel puțin la nivel de cunoaștere. Dacă mai adaugi la asta și degradarea sistemului de învățământ și tendința către o tot mai mare specializare în educație, iar pe de altă parte decimarea de către piață și politicile educaționale a domeniilor menite să faciliteze o oarecare viziune de ansamblu asupra realității, începi să înțelegi mai clar cam ce se întâmplă de fapt.
Ideea e că înainte, când aveai mai puțină informație dat fiind faptul că aveai mai puțină dezvoltare, cunoașterea era împărtășită prin tradiție și în comunitate. Învățai de la mama cam cu ce se doftorește copilul, chiar dacă pe atunci aveai ditamai mortalitatea infantilă, dar mă rog, unii zic că erau vremuri mai bune, copiii nu erau vaccinați, nu erau îndopați cu e-uri, trăiai organic. Acel organic după care tânjesc ei nu ține doar de mâncare, care da, era organică, dar și mult mai puțină, ci de relațiile sociale. Nu îți afecta tehnica viața dincolo de căruță, și ăsta era un mecanism destul de simplu de înțeles, plus că îl și cunoșteai personal pe meșterul din sat care a făcut-o.
Modernizarea dizolvă tradiția și comunitățile și le înlocuiește cu individualism, piață liberă, diviziunea muncii, specializare (tot mai mare), tehnocrație și multă, multă anxietate dacă nu chiar psihoză, fenomene care vin toate la pachet cu dezvoltarea materială. De altfel, modernizarea nu s-a produs fără rezistențe, determinate de același tip de neîncredere, firească altminteri, și îmi amintesc aici de un pasaj dintr-un roman de Arthur Koestler unde se spune de niște țărani din URSS care au fost trimiși în gulag pentru că au fugit cu copiii când autoritățile au venit să-i vaccineze, ei find ferm convinși că a înțepa copilul e semn că vrei să-l omori.
Ce este interesant în ceea ce privește actuala nevroză cu vaccinurile, lucru semnalat și de Andrei Cornea într-un articol, e că fenomenul nu se mai produce acum în rural, ci la nivelul clasei de mijloc, bine școlarizate, dar nu neapărat bine educate. Țăranii fiind întotdeauna cu un pas înapoi, au rămas încă în modernitate când se păstrează încă o încredere în statul național ca agent al modernizării. Adică, deși și încrederea asta nu s-a dezvoltat de la sine, în timp, mulți au văzut că statul național prin domn doctor, domn profesor, domn inginer le-a făcut viața mai bună (electrificare, școlarizare, urbanizare, asistență medicală). Chiar dacă, da, modernizarea asta nu a fost lipsită de accidente sinistre, sau, în unele cazuri, de demersuri pur și simplu inumane. De altfel, aveam pe stradă o fată care a rămas cu handicap neuro-motor grav, alături de alte câteva sute de copii, ca urmare a unui vaccin făcut prost prin anii 80'.
Ideea e că, în ceea ce privește clasa de mijloc urbană, aceasta e trecută deja în postmodernitate, și ceea ce caracterizează postmodernitatea este faptu că, pe lângă accentuarea disoluției legăturile sociale organice tradiționale, se pierde și încrederea în statul național modernizator, odată cu dizolvarea ideii de comunitate națională. Aceasta nu doar datorită dezvoltării unei sensibilități individualist-democratice accentuate, ce vine o dată cu ascensiunea socială, ci și datorită faptului că statul național și comunitatea națională sunt tot mai șubrezite în raport cu capitalismul corporat transnațional iar reprezentarea democratică, în condițiile astea, devine o farsă.
Așa că, în timp ce un număr mare de perdanți rămân în urmă, individul din middle-class care avansează sau doar se luptă să-și păstreze statutul, rămâne singur pe piața liberă globală și scăpată de orice control statal. Hiperspecializat ca să fie competitiv, rămâne cu internetul ca unică sursă de informație sau chiar, mai nou, de articulare comunitară. Și, cum spuneam, de aici i se trage starea psihologică și nevrozele aferente de care pomenește autorul.

Exercitiul suspiciunii

Oamenii din trecut trăiau mult mai greu decât noi. Trebuiau să facă față năvălirilor barbare, războaielor, molimilor care decimau populația cu regulariate, foametei care revenea odată la câțiva ani, multor viruși pe care nu știau să- i trateze, erau la cheremul forțelor naturii sau al unor tirani ca…

crestinortodox.ro|By Developed by ActiveSoft