marți, 29 martie 2016

BOR

Cristea februarie 6, 2016 la 10:36 pm
Statul roman cu institutiile lui e format din oameni. Majoritatea lor sunt crestini ortodoxi botezati. Biserica ortodoxa e formata din oameni care sunt crestini ortodoxi botezati . Inseamna ca nu poti separa biserica de stat. Ele sunt institutii diferite numai pe hartie. In realitate sunt unul si acelas lucru : oameni care mananca, care vorbesc, care cred in Dumnezeu mai mult sau mai putin. Dupa ce criterii intentionati sa- i separati, sa-i impartiti ? Chiar daca o sa incercati scoaterea fiilor bisericii din institutiile statului nu veti reusi. Atunci cum veti separa biserica de stat?
maria ioan februarie 3, 2016 la 12:21 pm
Domnul Popa (e in privata mistico-obscurantista) Prostu’
Nici eu nu ma pricep nici la stiinta politica, nici la bizantologie, nici la economie, nici la istorie, dar ma trezesc salariata la statul Observator Cultural lingand pantofii Institutului Cultural Roman!
Cum o fi cu deturnarea asta de fonduri dinspre public spre privat?
Observator Cultural o fi privat sau public? Ca eu vin la el ca la societatea civila, Parlamentul Romaniei! Poate Domnul Idei Constipate stie!
Domnule Laic Secular, nu esti atat de curatel in social, statal, pardon, mistico obscurantism! Poate ca relicva irationala din closetul brancusian, de i se spune ‘proprietatea corpului’ statuar nu are drept economic de legalitate in statul roman condus de privatii Domni Observatori! Poate s-o chema si asta calomnie, cand Dumnezeu sau Satan vor avea drepturi civile, politice, naturale, supernaturale, whatever!
Catre Domnii Observatori Inexistenti: mai furati mult, mai, dementilor! Cata prostie! Nu ati inteles mesajul irational: nu va jucati cu focul ca va ardeti!
Asa ca o politica corecta: in Bizant statul a fost separat de Biserica! De-asta se cheama simfonie, si nu alt fel! Ca nici la muzica nu ma pricep! Poate Domnul Fulg de Nea Original stie mai multe despre Fulgii de Porumb! Dar nu stiu cum e cu chestia asta de Check and Balances!
Si mai corect: Totalitarii striga “Totalitarianism!”
Maria Ioan!
ioana februarie 3, 2016 la 8:43 am
inca un asemeni mare articol scris de un asemeni mare scriitor si ma dezabonez
lucid februarie 1, 2016 la 9:54 pm
Pentru Doru Pop:
http://www.toscanaoggi.it/…/Roma-un-milione-in-piazza-per-d…
Europa se trezeste.
Liviu Cornea februarie 1, 2016 la 3:56 pm
Ce noroc providential am avut ca lucid a servit micul dejun in diverse orase din Israel ( Kyoto din pacate nu poate fi amintit in acest context, dar e bine sa se stie toata lumea), atminteri – antisemitismul , cine l-ar mai fi depistat si infierat ?
klopstock ianuarie 31, 2016 la 6:35 pm
Cer scuze pentru a reveni,dar o fac doar pentru a completa docmentarea autorului,cu texte din alte Constitutii.Astfel,cea a Danemarcei stabileste ca Biserica Evanghelica Luterana este biserica nationala si este sprijinita de stat(art.4),iar cea a Norvegiei(apropo de cazul Botnariu) prevde ca aceiasi religie este cea oficiala a statului,iar cei care o prefeseaza sunt obligati sa-si creasca odraslele in respectul ei(art.2).
klopstock ianuarie 31, 2016 la 3:42 pm
Spre deosebire de autor consider ca textul nostru constitutional este impecabil.El il citeaza,practic nu-l combate dar ar crea sa fie completat cu caracterul laic al statului nostru.Exista insa un spirit public general,ca ii place sau nu acestui domn,de care nu se poate face abstractie.Sunt convins ca o asemenea prevedere ar fi condus la caderera Constitutiei la referendum.Ar fi bine,daca autorul ar prezenta miscarile anti-religioase din Franta,inca de la Revolutie spre a demonstra in ce conditii s-a ajuns acolo la declararea laicitatii.D-le Pop asemenea modificari din temelii,ale unei culturi seculare nu se fac prin texte de legi,fie ele si fundamentale.Ele cer un public receptiv,pregatit pentru interventia lor,care sa le sustina.Cat despre alte tari v-as ruga sa prezentati si cazul Greciei si al Irlandei,care proclama deschis intaietatea unei religii – cea crestina si nimeni nu cuteaza sa combata aceasta credinta dorita si sustinuta de comunitatile nationale din aceste tari.Apreciez opinia dvs. – expresie a unei anumite convinngeri – dar mi se pare excesiv ca ea sa capete valoare obligatorie intr-o tara in care ma tem ca e departe de a fi majoritara.Or,daca suntem un un stat democratic socotesc ca opinia majoritara trebuie sa nu fie ignorata,cat timp orice opinie pe teme religiei este clar exprimata in textul constitutional si nu impune o anume religie sau interdictie a ateismului.
lucid ianuarie 29, 2016 la 10:42 pm
Mistoul antisemit: “Un exemplu poate fi preluarea cu toptanul din Vechiul Testament a regulii separării laptelui de carne – evident, astfel hamburgherii cu brînză şi maioneză ar trebui eliminaţi.”
Ca unul care am servit de multe ori micul-dejun in diverse locatii din Israel te asigur ca toti ne-evreii de acolo respectau regula – daca functiona in acel loc – in semn de respect fatza de cei ai caror oaspeti erau.
Leon ianuarie 29, 2016 la 9:21 pm
O analiza mai partinitoare rar mi-a fost dat sa citesc. A stabili legaturi si asemanari intre religia islamica si cea crestina – si a deduce de aici ca crestinismul constituie o amenintare la adresa statului datorita faptului ca Biserica crestina ar exercita la o influenta la fel “malefica” precum cea a islamului, ale carui efecte devastatoare se fac simtite nu numai in orientul Apropiat, ci si in Europa si pe continetul nord-american, mi se pare echivalent cu a da dovada de o rea-credinta vecina cu orbirea. Daca domnul Pop este sincer interesat de efectele cu adevarat pernicioase si malefice ale laicitatii ca principiu de baza al afirmarii statului modern, il sfatuiesc sa studieze si sa citeasca analize pertinente ale unor ganditori de prima marime din Franta. In plus, a nega radacinile iudeo-crestine ale civilizatiei europene, principiul respectarii vietii si al semenilor nostri, alaturi acela al iubirii aproapelui, asa cum sunt ele redate succint in cele 10 porunci, este totuna cu a nega existenta civilizatiei europene. Daca intentia autoruli a fost strangerea de semnaturi in favoarea schimbarii unor prevederi ale Constitutiei, ar fi fost mai onest sa o faca prin intermediul uneisimple petitii on-line. Este, dupa mine, o chestiune ce tine de ceea ce domnul profesor Vasile Morar ar numi “morala elementara”.
Ontelus DG ianuarie 29, 2016 la 8:47 pm
Este evident că ura și intoleranța denunțate de către adepții laicității îi caracterizează pe aceștia, cu asupra de măsură. Pe de altă parte, limitele umanului, mediocritatea public manifestă îi încurajează în mod obiectiv pe atei și pe unii agnostici să spere că ideologizarea spiritualității religioase le dă apă la moară și conduc la acea masă critică despiritualizată din societate. Într-adevăr, idolatrizarea corpului în dauna sufletului, a materialității în dauna spiritualității, a cantitativului în dauna calitativului este un proces complex, în care teiștii văd semne apocaliptice, iar ateii și unii agnostici se văd confirmați în așteptările lor. Nu doar spiritualitatea instituționalizată este amenințată, ci însăși scânteia de divinitate din om, ființă care a apărut pe această lume din voința unui Creator, iar nu ca rezultat probabilistic al combinației unor molecule. Este un dialog al surzilor acela dintre atei și unii agnostici, pe de o parte și teiști, credincioși, pe de altă parte. Sunt și unii agnostici care, spre cinstea lor, pentru că nu consideră convingătoare argumentele niciuneia dintre părți, preferă prudența, tăcerea, ba chiar indiferența, deși aceasta din urmă poate fi un semn al cedării, fie și involuntare, în fața lumescului. Prin urmare, chiar dacă modernitatea secularistă îi legitimează pe atei și pe unii agnostici, fie și prin sporirea superstițiilor în rândul credincioșilor, motiv pentru care aceștia din urmă sunt adesea în situația de a crede lucruri neconforme cu tradiția spirituală de la care se revendică, putem admite, totuși, complementaritatea armonioasă teologie-știință, întâietatea simbolică a sufletului rațional față de corpul fizic, ascendentul moral al spiritualității în fața materiei, demnitatea viului în fața neviului, superioritatea calității față de cantitate. ,,De ce există mai degrabă ceva decât nimic?”
Pericolul influenţei Bisericii în Statul român contemporan -
observatorcultural.ro

Comments
 https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/10154029333741614
Alexandru Racu
Citesc pe pagina de facebook a unui campion autohton al drepturilor omului:
"Nu am o problemă cu ortodoxia. Dimpotrivă, teologia mistică răsăriteană mi se pare minunată. Dar am - și cred că multă vreme voi avea - probleme cu organizația numită BOR, o instituție pe care nu dau doi bani.
Dar dacă tot a venit vorba de teologie, uite, îi rog pe iubitorii de BOR să-mi explice și mie, ca unui prost și unui rău ce mă aflu, care e temeiul dogmatic al următoarelor afirmații cu care pseudo-pravoslavnicii își umplu gura necontenit:
- homosexualitatea e un păcat;
- femeile nu pot fi hirotonisite preoți sau episcopi;
- doctrina drepturilor omului este incompatibilă cu ortodoxia."
Am să răspund cu trei întrebări:
1. Cunoaște autorul rândurilor de mai sus vreun teolog sau mistic ortodox care să fi spus că întreținerea de relații sexuale între persoane de același sex nu reprezintă un păcat? Pentru că, pe de altă parte, începând cu Pavel cel răpit până la al treilea cer, teologii și misticii care au afirmat explicit că astfel de relații reprezintă un păcat sunt mulți la număr.
2. Câte femei ortodoxe (iar prin femei ortodoxe înțeleg femei botezate, care mărturisesc credința ortodoxă în deplinătatea ei, care participă la viața Bisericii prin Sfintele Taine, care se roagă, postesc și se străduiesc să păzească poruncile lui Hristos) care își doresc să fie preotese sau episcopese cunoaște autorul? Eu, ca ortodox botezat, și practicant de vreo cincisprezece ani, mărturisesc că am auzit doar de o autoare din SUA, trecută la Ortodoxie de la Protestantism, care a solicitat în una din scrierile ei ca femeile să fie hirotonite. Și atunci, despre ce discutăm de fapt?
3. În ceea ce privește legătura dintre Ortodoxie și drepturile omului, avem de-a face cu o discuție filozofică și teologică destul de complexă. Dar din punct de vedere practic, Biserica Ortodoxă nu se opune în principiu garantării și extinderii drepturilor civile, politice și sociale. Dimpotrivă, majoritatea teologilor ortodocși care au discutat subiectul, cel puțin în ultimele decenii, recunosc, implicit sau explicit, că din acest punct de vedere există un progres al societății moderne prin raport cu alte forme de organizare socială din trecut. Însă atunci când discutăm natura subiectului posesor de drepturi, sau când discutăm care drept are prioritate atunci când două drepturi intră în conflict, avem de-a face cu niște conflicte de natură juridică ce trimit la acele fundamente teologice și filozofice despre care vorbeam. Spre exemplu, Biserica Ortodoxă acordă prioritate dreptului la viață pentru orice persoană, începând din momentul concepției, atunci când acest drept intră în conflict cu dreptul femeii de a întrerupe sarcina. Tot așa, Biserica apără dreptul fiecărui copil de a fi crescut într-o familie normală, modelul fiind familia binecuvântată de Dumnezeu în grădina raiului, în fața solicitării cuplurilor homosexuale de a fi recunoscute ca egale prin mijlocirea dreptului de a adopta copii. După cum bine știm, mare parte din susținătorii drepturilor omului susțin atât dreptul la întrerupere de sarcină cât și dreptul cuplurilor homosexuale de a adopta copii. Și atunci ce sens își are de fapt acest rechizitoriu la adresa Bisericii Ortodoxe (dar aici intră și Biserica Catolică și Iudaismul și Islamul și confesiunile protestante care se ghidează mai mult după textul Scripturii decât după textele diverșilor campioni de dată recentă ai drepturilor omului) pe motiv că s-ar opune drepturilor omului?
În fine, în Biserica Ortodoxă noi avem un criteriu pentru a distinge binele de rău și dreptatea de nedreptate, iar acel criteriu este consensul apostolic și patristic. Sigur, e de datoria Bisericii să trateze noile probleme, care apar odată cu transformările istorice, în duhul apostolilor și al părinților, și de asemenea, să răspundă la diversele interpelări ale oamenilor din afara Bisericii. Sper să am timp să scriu mai pe larg despre temele mai sus menționate, dar cu siguranță sunt alții mult mai avizați care o pot face sau au făcut-o deja. Pe de altă parte, nu știu dacă există vreo biserică a drepturilor omului și care este, în cadrul acestei biserici, criteriul de departajare între ceea ce reprezintă un drept al unui individ și ceea ce reprezintă un abuz la adresa altui individ. De fapt, din moment ce temelia drepturilor omului este dreptul individului de a judeca cu propria sa minte, toate aceste chestiuni se reduc la felul în care aleg să le interpreteze diferiții indivizi. Deci de o parte avem o tradiție fundamentată pe revelație, de cealaltă parte avem dreptul fiecărui individ de a revendica noi și noi drepturi și de a-i acuza de "fascism", "fundamentalism", ș.a.m.d. pe cei care nu le recunosc. Așa stând lucrurile, n-ar fi mai bine totuși ca membrii bisericii drepturilor omului să nu ne mai învețe cum să fim buni ortodocși? Apartenența la Biserica Ortodoxă este (astăzi cel puțin) un drept al omului, nu o obligație a sa, de care ar depinde respectarea celorlalte drepturi ale sale. Și este foarte bine că așa stau lucrurile. Iar ortodocșii, deși îi cheamă pe toți la dreapta credință, nu îi învață nici pe musulmani cum să fie buni musulmani, nici pe protestanți cum să fie buni protestanți, și nici pe adepții umanismului secular cum să fie buni umaniști. Numai apostolii drepturilor omului îi învață pe toți și cum să fie buni ortodocși, și cum să fie buni catolici, și cum să fie buni musulmani, ș.a.m.d. Ceea ce, sincer, e ridicol.

Prospectiv A-z:
BOR, ultima redută de apărare a neamului românesc


http://adrianseverin.com/...

Niciun comentariu: