Remarc
oarecum contrariat cum domnul Vintila Mihailescu preia NECRITIC o
foalfa a EUro-goarnei Cristian Unteanu care ne anunta deja „'a patra
revoluție industrială' și gradul de pregătire al țărilor lumii pentru a
face față tranziției inevitabile spre această viitoare ,ordine
mondială'”. Textul integral apare la urma.
Domnul Mihailescu isi conditionase cititorul sa caute impreuna sensurile mai putin evidente ale faptelor cotidiene. In primul rand, nu vad ceva INEVITABIL in 2018 despre aceasta a patra revolutie industriala, anuntata intr-un fel dupa criza anilor 1970.
Dupa 27 de ani de fugarit himerele neo-dezvoltarii, cercetatorul roman ar trebuie sa fie deja vaccinat impotriva utopiilor care se succed ca sechelele Hollywood. Da, sunt de acord cu evaluarea calitatii educatiei romanesti post-1989, reflectata mai ales in calitatea fortei de munca, insa n-a fost acesta rezultatul multiplelor reforme ale educatiei, de sorginte comuna cu acest raport despre a 4-a revolutie industriala, reforme ce au culminat cu adoptarea 'indicatiilor pretioase' EUropene cunoscute ca PISA?
Oricum, am citit si comentarii (da, PSD ramane sacul de box al fiecaruia, un fel de a te legitima probabil) si am selectat urmatorul schimb pentru republicare aici:
Interesant, problema suveranitatii scoate capul si in discutiile Dreptacilor dela Contributors. Ce par sa nu observe acesti contributors este faptul ca sistemul mondial se afla la o rascruce existentiala. Ei iau de bune 'previziunile specialistilor', ignora total tensiunile colosale dospite in sistem si pariaza totul pe dublarea mizei in pokerul centrului cu realitatea. Daca pe aia de merg la Davos ii mai inteleg de ce mananca atata rahat, pe astia ai nostri ii vad ca pe expiratii Congresului XIII din 1989.
Cristian Unteanu semnala zilele trecute apariția unui raport al Forumului Economic Mondial referitor la „a patra revoluție industrială” și la gradul de pregătire al țărilor lumii pentru a face față tranziției inevitabile spre această viitoare „ordine mondială”. De o excepțională complexitate și rigoare, raportul poate fi citit și de nespecialiști, în primul rând ca un diagnostic preventiv: iată la ce trebuie să vă așteptați și iată cât de pregătită este fiecare țară pentru a face față acestui „tsunami economic” care nu va ocoli pe nimeni. Mai departe, este treaba fiecărui guvern cum se poziționează față de această provocare și ce politici va urma pentru a încerca să fie pe val și nu sub val.
Desigur, noi am înaintat totdeauna cu spatele spre viitor și suntem preocupați de prezent și de recuperarea „decalajelor” din trecut, dar pieței și omenirii nu prea le pasă de acest lucru și își văd de treaba lor, chiar dacă noi credem că nu este și treaba noastră. Cum stăm deci cu viitorul din perspectiva actualului Raport?
Principalele două axe de analiză ale Raportului le constituie „structura economiei” în prezent (simplă sau complexă) și „motoarele producției” pentru viitor (favorabile sau nefavorabile asumării celei de-a patra revoluții industriale). Din acest punct de vedere, România este plasată în categoria economiilor bazate pe „moștenire” (legacy), cu o structură economică mai complexă, dar cu factori de dezvoltare nefavorabili, adică „țări cu o puternică bază actuală de producție, dar care în viitor se vor afla într-o situație de risc din cauza performanței scăzute a componentei „motoarelor de producție” (drivers of production component). În această privință, avertismentul Raportului este clar: „noile modele economice viitoare ar putea, foarte rapid, să altereze nivelul de atractivitate al unor pieţe de producţie, conducând la o foarte mare concentrare a activităţii manufacturiere internaţionale într-un foarte mic număr de ţări şi de companii, bulversând viaţa acelor ţări în care activitatea manufacturieră va scădea în mod considerabil” (sublinierea mea). Altfel spus, selecția economică va fi mult mai strictă și necruțătoare, iar țările care se vor rezuma la „moștenirea” din prezent vor fi „bulversate” și vor risca să-și rateze viitorul. Iar România se pare că va fi „bulversată” rău de tot: pentru acest gen de țări, s-a inventat expresia „periferie de rangul doi”. Iată deci, spre strictă ilustrare, cum stăm, comparativ cu celelalte țări post-socialiste, la doar câteva capitole:
*) Potențialul de producție (production drivers) este
evaluat prin agregarea a șase factori: tehnologie și inovație, capital
uman, comerț și investiții, cadru instituțional, resurse sustenabile și
structura cererii. Valoarea medie a acestui indice evaluează gradul de
pregătire al țării respective pentru a face față producției viitorului.
**) Abilitatea de a cultiva competențele și talentele potrivite ale forței de muncă viitoare prin produsele educației, atragerea și păstrarea talentelor și incluziune socială.
***) Buyer sophistication. Un grad ridicat de complexitate a consumatorului stimulează inovația, îmbunătățește tehnicile de producție și sporește produsele și serviciile.
****) Cifrele din tabel reprezintă poziția țării respective în ansamblul celor 100 de țări ale lumii luate în calcul.
Câteva implicații ale acestei mici selecții de date se văd cu ochiul liber și de cineva total străin de economie.
O primă reacție, „patriotică”, ar fi că se poate și mai rău: România este departe de a fi în cea mai proastă situație în toate privințele și la fel de departe de a fi singura într-o astfel de situație. Ca potențial de producție, se află pe locul 52 din 100 în lume, dar pe locul 8 din cele 11 țări post-socialiste luate în calcul. Iar aceasta este mai degrabă o veste proastă: dacă vecinii tăi se prăbușesc, șansa ca tu să rămâi insula de prosperitate nu este tocmai realistă. Un alt lucru mai degrabă îngrijorător și el este faptul că „orientarea viitoare a guvernului” în zona post-socialistă virează spre cod roșu, chiar dacă România se află, din acest punct de vedere, doar sub cod portocaliu: Bosnia și Croația (la care se adaugă Grecia) se află, practic, în cele mai riscante poziții din lume, iar țări mult mai puternice economic, precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Slovacia, au cote îngrijorătoare la acest capitol (locuri de la 80 în sus). Nedespărțite ca de obicei, România și Bulgaria vin însă tare din urmă, aflându-se, deocamdată, pe locul 74, respectiv 73: iliberalismul, știm, câștigă teren.
Dincolo de această obsesie a topurilor – în care, iată, nu stăm chiar cel mai prost pretutindeni – există însă câțiva indicatori care ne privesc direct și aproape exclusiv și care sunt cât se poate de alarmanți. Ei ar putea fi traduși astfel: suntem țara în care investițiile guvernamentale în produsele tehnologice avansate sunt cele mai scăzute din lume (loc 99), în care structura de piață a cererii este cea mai puțin sofisticată și diversificată din lume (loc 97) – chiar dacă am ieșit, într-o anumită măsură, din „piața dorinței” din primele două decenii –, țara cu o structură economică actuală destul de complexă, dar cu incapacitate de inovare (loc 89) și, nu în ultimul rând, cu o foarte scăzută „abilitate de a cultiva și păstra competențele și talentele potrivite ale forței de muncă viitoare” – altfel spus, cu o foarte slabă investiție în pregătirea forței de muncă a viitorului. Să adăugăm la acestea și faptul că, pe scala de „creativitate globală” elaborată de Richard Florida și colaboratorii săi, România se află de asemenea pe ultimul loc din UE și că acest indice de creativitate corelează puternic cu indicele global de competitvitate elaborat de Michael Porter pentru World Economic Forum: unde creativitate nu e, nici competivitate nu e – deci nici dezvoltare.
Să ne oprim deci puțin asupra acestui „capital uman”, căci, nu-i așa, omul este măsura tuturor lucrurilor. Doar că în România acesta este măsura catastrofei. Adică românii nu sunt creativi? Ba da, evident, nasc și la România oameni (mari), dar nu cu genii și olimpici de export se dezvoltă o țară. Care este deci nivelul societății în ansamblul său? Iată-l, pe scurt:
Surse: European Commission, Education and Training Monitor 2016; OECD, PISA 2015. Date corespunzătoare anului 2015
*) 72 țări OECD
**) Prima/ultima poziție în UE/OECD
***) Indice de atitudine epistemică (încredere în metodele științifice de cercetare); sursa: OECD, PISA 2015
****) Sursa: European Social Survey, apud Gijsbert Stoeta și David Geary, 2017
Să mai „traduc” oare și acest tabel? Nu cred că este cazul… V-aș atrage totuși atenția asupra unui „detaliu”: cea mai scăzută performanță a elevilor români la testul de științe merge mână în mână cu cea mai scăzută „încredere epistemică” în metodele științifice de cercetare din lume înregistrată în cele 72 de țări OECD – și aceasta comparativ nu doar cu țări precum Albania sau Kosovo, ci și la ani-lumină față de Trinidad Tobago sau Republica Dominicană: Dumnezeu să ne mântuiescă de a patra revoluție industrială, opera evidentă a Diavolului! Mai amintesc apoi doar că în 2008 bugetul pentru educație era de 4,4% din PIB și, prin angajamentul politic de a crește la 6%, a scăzut la 3,1%. PIB-ul a crescut, ce-i drept, dar, din aceeași grijă pentru educarea societății, tot nu sunt bani la buget pentru învățământ. Iar ce se întâmplă zilele acestea cu școlile pare a fi prețul aberant pentru a salva populismul electoral al creșterii salariilor profesorilor – cu condiția să fie mai puțini. Și elevii, educația, viitorul țării? A fost o greșeală de comunicare…
Rezumând, chiar dacă avem o bază actuală de producție (structure of production) sub medie, dar rezonabilă, problema noastră principală este că am „încremenit în proiect”, ca să spun așa, și ne preocupă doar să avem acces la ceea ce avem deja. În privința viitorului, stăm cel mai prost – eventual doar prost de tot – comparativ cu toate celelalte țări, la toți indicii de potențial de dezvoltare amintiți; iar investițiile atât în tehnologie, cât și în oameni sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Oricât de fierbinte ar fi deci prezentul, dacă nu începem să ne preocupăm și de viitor, ne vom frige de tot și definitiv. Fără un proiect de țară, plan cincinal, strategie pe termen mediu, spuneți-i cum vreți, dar să fie o minimă viziune coerentă și consecventă de viitor, ei bine, nu vom mai avea nici un viitor. Or, în lumea consensului neo-liberal (care n-o mai fi el chiar atât de consensual, dar a rămas și va rămâne hegemonic), nimeni nu ne va sări în ajutor: „binomul” Franța-Germania ne-a avertizat deja…
Îmi pare rău să o spun, dar dacă la mineriade au murit oameni, acum moare o țară!
Domnul Mihailescu isi conditionase cititorul sa caute impreuna sensurile mai putin evidente ale faptelor cotidiene. In primul rand, nu vad ceva INEVITABIL in 2018 despre aceasta a patra revolutie industriala, anuntata intr-un fel dupa criza anilor 1970.
Dupa 27 de ani de fugarit himerele neo-dezvoltarii, cercetatorul roman ar trebuie sa fie deja vaccinat impotriva utopiilor care se succed ca sechelele Hollywood. Da, sunt de acord cu evaluarea calitatii educatiei romanesti post-1989, reflectata mai ales in calitatea fortei de munca, insa n-a fost acesta rezultatul multiplelor reforme ale educatiei, de sorginte comuna cu acest raport despre a 4-a revolutie industriala, reforme ce au culminat cu adoptarea 'indicatiilor pretioase' EUropene cunoscute ca PISA?
Oricum, am citit si comentarii (da, PSD ramane sacul de box al fiecaruia, un fel de a te legitima probabil) si am selectat urmatorul schimb pentru republicare aici:
MIHAI 2 spune:
Birocratia de la Bruxelles are vreo responsabilitate in intampinarea celei de-A PATRA REVOLUTII ? Dar Uniunea Europeana ? Sau apartenenta noastra la Uniune se va exprima doar in postura Romaniei de obiect al pocedurilor mai mult sau mai putin politienesti ale UE ? Spun asta pentru ca analiza din articol nu este centrata pe o Romanie europeana integrata ci pe Romania eterna, cea care trebuie sa se descurce exclusiv pe cont propriu , cam cum facea si pe vremea lui Ceausescu sau Cuza. Oice asemanre cu Rrromania verde a lui Vadim nu imi este imputabila. Ca sa nu mai spun ca exista si o a treia Romanie care se conformeaza disciplinat cerintelor trumpiste de alocare a 2% din PIB cheltuielilor militare , in timp ce Franta tocmai a anuntat ca – fiind ocupata probabil cu Revolutia nr. 4 – va atnge obiectivul de 2% abia prin 2025. Procentul de analfabeti functionali de 42% coincide totusi la fix cu cel al votantilor PSD, iar asta ofera un pic de mangaiere si o garantie contra cenzurii.
Klopo_Tare raspunde:
Se pare că poziția dvs. este cam ciudată – România, chiar dacă în Uniunea Europeană, este o țară independentă. UE, ca Dumnezeu, îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Adică îți oferă oportunități, dar nu ți le fructifică. Nu prea v-am înțeles mesajul plin de indignare – ce vreți, în mod concret, să facă UE? Să preia puterea în România, să îi bage în închisoare pe corupți, să facă autostrăzi, să educe pe copiii care stau doar în fața calculatorelor și tabletelor?
Hai, îndrăzniți și fiți mai explicit.
MIHAI 2 raspunde:
OK , multumesc mai intai pentru atentia acordata. Nici gand sa fiu indignat – dar si eu ma asteptatm la un plus de explicatii de la autor. Daca ati adus vorba as zice ca independenta Romaniei este o chestie relativa din momentul in care a acceptat sa fie membra UE – iar renuntarea la o parte a suveranitatii pe care a delegat-o Centrului este o realitate logica. Sigur , respectiva diminuare a suveranitatii e cand mai intensa, cand mai light, bla-bla nu insist , pentru ca nu despre asta vorbim. Nici chiar despre lupta cu coruptia, de infrastructura rutiera ori feroviara subdezvoltate, despre invatamantul schiop etc . Despre astea vorbim tot timpul – dar articolul pune in discutie o alta chestie . Este vorba despre un salt tehnologic care se produce ACUM si care va schimba din temelii, tot ACUM, economia , relatiile sociale, politice si ce o mai fi.
Care ar fi rolul UE față cu acesta REVOLUTIE. Se va tine departe si va pasa responsabilitatile catre statele componente ? Articolul sugereaza indirect ca un asemenea ABANDON este de asteptat si ca granzii Uniunii – Fanta si Germania – isi vor vedea de ale lor , fix cum a facut Marea Britanie – care s-a exprimat isa mai onest prin Brexit.
Ei bine eu nu cred asa ceva. Cred ca Germania cel putin isi va asuma o conducere ferma a Uniunii inclusiv pentru a SURFA peste acest VAL tehnologic si economic.
Nici asa succesul nu e garantat – dar mai mult intuitiv – am putea zstima ca Europa unita ar fi competitiva in arena in care SUA si China vor fi sigur mari jucatori , multi alti mici actori neeuropeni fiind si ei de asteptat sa joce roluri semnificative.
Romania saraca – de una singura – ce sanse ar avea ?
Sper sa va inselati si una dintre sansele etnice romanesti sa fie in acei copii nu prea educati , dar ”care stau doar în fața calculatorelor și tabletelor”. Ei pot fi vectorii revolutiei, daca nu cumva se schimba paradigma si in industria IT atat de mult incat inteligenta artificiala sa ii lase someri.
A nu se intelege ca iimi doresc ca politicienii romani sa fie in continuare autisti dar pur si simplu nu cred ca vor fi vreodata in stare sa perceapa A PATRA REVOLUTIE tdecat drept un nou motiv/pretext pentru harjoana lor inepta bine stiuta. sla domnului ca nu le va reveni lor niciodata vreu rol semnificativ in asta – ca ar ramane umanitatea nerevolutionata.
Klopo_Tare răspunde:________________________________
Cât despre Germania preluând conducerea UE, asta va fi dificil, întrucât Germania va pune interesele naționale înaintea celor comune, are o problemă psihologică în legătură cu WWII (e mai scurt decât Cel De-al Doilea Război Mondial…), trebuie să cadă de acord cu Franța (când era și UK în UE era și mai greu de căzut de acord), are interese comune cu Rusia via gaze.
Independența României este cât se poate de reală, ca și cea a Ungarie, Poloniei…. Altfel nu era posibil să existe derapajele din țările respective… UE este o confederație fără un liant ideologic clar, asta este principala problemă; birocrația nu este un liant eficace.
Iar acest val tehnologic și economic nu este asumat de nici un stat – nici măcar de SUA, care prin Trump s-a întors la o mentalitate învechită, de Al Treilea Val – culmea, viitorul a fost clar descris de Toffler în faimoasa lui trilogie Al Treilea Val, Șocul viitorului, Schimb de putere.
Singurul stat care acționează oarecum în direcția bună nu este nici vreunul din UE, nici SUA, ci China. Investiții în tehnologie avansată, în educație, în energie regenerabilă, robotică+AI+3D Printing.
Exact asta spune și autorul: că în timp ce lumea se schimbă drastic, România, în loc să acționeze adecvat acestui inevitabil viitor, nu doar că bate pasul pe loc, dar o ia înapoi. Cu consecințe grave. Cine este resposabil pentru dezvoltarea în direcția potrivită? Clasa politică. Ce mentalitate are clasa politică, din care PSD constituie majoritatea? Una cu iz STALINIST!
Nu prea mai este loc de discuții…
Interesant, problema suveranitatii scoate capul si in discutiile Dreptacilor dela Contributors. Ce par sa nu observe acesti contributors este faptul ca sistemul mondial se afla la o rascruce existentiala. Ei iau de bune 'previziunile specialistilor', ignora total tensiunile colosale dospite in sistem si pariaza totul pe dublarea mizei in pokerul centrului cu realitatea. Daca pe aia de merg la Davos ii mai inteleg de ce mananca atata rahat, pe astia ai nostri ii vad ca pe expiratii Congresului XIII din 1989.
Ovidiu Stoica E
evident ca mult trambitata "a treia" ameninta sa se incheie intr-un
cosmar, asa ca se grabesc sa o anunte pe a patra, spera sa scape asa 
:)
:)
Valer Simion Cosma
"„Interesant este că, pe măsură ce ne-am adâncit în libertatea economică, românii au inovat tot mai puţin, importul de tehnologie şi mărci din Occident luând locul cercetării tradiţionale.
Aşa am ajuns să importăm mai mult decât producem, să depindem de ce ne oferă străinii şi să exploatăm prea puţin proverbiala inteligenţă românească, brevetele de invenţie şi mărcile fiind considerate un indicator relevant al inteligenţei economice.
Dacă în 1990 erau înregistrate 3081 cereri de brevete de invenţie şi erau aprobate 1428, un deceniu mai târziu, numărul acestora scădea la o treime, iar în 2014 abia dacă depăşeau 1000 de cereri şi puţin peste 300 de brevete acordate.
Potrivit Laurei Leonte, avocat specializat în dreptul proprietății intelectuale și consilier în proprietate industrială, partener în cadrul societății de avocați Postu Leonte & Asociații SCA, una din cauze o reprezintă şi migrarea activității creative înafara României.
“Rezultatele inovative ale românilor sunt transferate companiilor străine, care în mod evident aleg să își protejeze invențiile în teritorii străine, în care urmează să le exploateze efectiv. De altfel, majoritatea companiilor internaționale cu activitate pe piața comunitară aleg să își protejeze invențiile pe calea cererilor de brevet european, cereri examinate de către Oficiul European pentru Brevete și nu de OSIM”, afirmă expertul de la Postu Leonte & Asociații SCA (www.postuleonte.ro).
Astfel s-a ajuns ca în 2014, din totalul de 2981 de brevete aplicabile în România, 2661 erau înregistrate la nivelul UE şi numai 320 la noi în ţară, prin OSIM. În 2002, raportul era invers – 755 inregistrate la OSIM şi numai 497 la Oficiul European.
Nici cu înregistrarea mărcilor nu stăm mai bine. De la an la an, numărul business-urilor cu licenţă protejată a scăzut puternic. Dacă în anul de graţie 2006, erau înregistrate 22.570 de mărci la OSIM, în 2014, numărul lor a scăzut la 10.763.
Potrivit analiştilor de la KeysFin, statistica denotă faptul că cei 25 de ani de capitalism au reuşit să îngroape un sector, cel al cercetării, care în trecut producea soluţii pentru economia românească. “Ne bazăm, în prezent, mai mult pe realizările personale decât pe cele ale unor structuri organizate, cum erau pe vremuri institutele de cercetare”, afirmă experţii.”"
http://www.keysfin.com/...
"„Interesant este că, pe măsură ce ne-am adâncit în libertatea economică, românii au inovat tot mai puţin, importul de tehnologie şi mărci din Occident luând locul cercetării tradiţionale.
Aşa am ajuns să importăm mai mult decât producem, să depindem de ce ne oferă străinii şi să exploatăm prea puţin proverbiala inteligenţă românească, brevetele de invenţie şi mărcile fiind considerate un indicator relevant al inteligenţei economice.
Dacă în 1990 erau înregistrate 3081 cereri de brevete de invenţie şi erau aprobate 1428, un deceniu mai târziu, numărul acestora scădea la o treime, iar în 2014 abia dacă depăşeau 1000 de cereri şi puţin peste 300 de brevete acordate.
Potrivit Laurei Leonte, avocat specializat în dreptul proprietății intelectuale și consilier în proprietate industrială, partener în cadrul societății de avocați Postu Leonte & Asociații SCA, una din cauze o reprezintă şi migrarea activității creative înafara României.
“Rezultatele inovative ale românilor sunt transferate companiilor străine, care în mod evident aleg să își protejeze invențiile în teritorii străine, în care urmează să le exploateze efectiv. De altfel, majoritatea companiilor internaționale cu activitate pe piața comunitară aleg să își protejeze invențiile pe calea cererilor de brevet european, cereri examinate de către Oficiul European pentru Brevete și nu de OSIM”, afirmă expertul de la Postu Leonte & Asociații SCA (www.postuleonte.ro).
Astfel s-a ajuns ca în 2014, din totalul de 2981 de brevete aplicabile în România, 2661 erau înregistrate la nivelul UE şi numai 320 la noi în ţară, prin OSIM. În 2002, raportul era invers – 755 inregistrate la OSIM şi numai 497 la Oficiul European.
Nici cu înregistrarea mărcilor nu stăm mai bine. De la an la an, numărul business-urilor cu licenţă protejată a scăzut puternic. Dacă în anul de graţie 2006, erau înregistrate 22.570 de mărci la OSIM, în 2014, numărul lor a scăzut la 10.763.
Potrivit analiştilor de la KeysFin, statistica denotă faptul că cei 25 de ani de capitalism au reuşit să îngroape un sector, cel al cercetării, care în trecut producea soluţii pentru economia românească. “Ne bazăm, în prezent, mai mult pe realizările personale decât pe cele ale unor structuri organizate, cum erau pe vremuri institutele de cercetare”, afirmă experţii.”"
http://www.keysfin.com/...
Preda Mihailescu "Potrivit
analiştilor de la KeysFin, statistica denotă faptul că cei 25 de ani de
capitalism au reuşit să îngroape un sector, cel al cercetării, care în
trecut producea soluţii pentru economia românească.".
Iarta-ma, dar asta este o analiza descreerata -- parca ar fi nemti. Cum naibii sa ai cercetare concreta, cu rezultate practice, daca nu ai conditii industriale de aplicare si desvoltare. Daca keysfin vor sa stie cum stam cu potentialul inventiv, trebuie sa se uite la performantele adolescentilor nostri la saloane europene de IT si de inventica. Dincolo de varsta aceea incepe impactul economiei falsificate. Deci nu mai reflecta potentialul de inovatie romaneasca.
Deci articol fara doar si poate tendentios! Ca intodeauna, batem victima sa capete curaj ca sa se revendice la calau. Cam complicat!
Iarta-ma, dar asta este o analiza descreerata -- parca ar fi nemti. Cum naibii sa ai cercetare concreta, cu rezultate practice, daca nu ai conditii industriale de aplicare si desvoltare. Daca keysfin vor sa stie cum stam cu potentialul inventiv, trebuie sa se uite la performantele adolescentilor nostri la saloane europene de IT si de inventica. Dincolo de varsta aceea incepe impactul economiei falsificate. Deci nu mai reflecta potentialul de inovatie romaneasca.
Deci articol fara doar si poate tendentios! Ca intodeauna, batem victima sa capete curaj ca sa se revendice la calau. Cam complicat!
Draghi Puterity Prima
data am auzit de asta de la futurologul american Alvin Toffler, pe la
inceputul anilor '80 (Al Treilea Val, Ed. Tehnica - sa traitzi don
Iliescu). El vorbea acolo despre "prosum si prosumatori" dar sunt exact
ideile din spatele Industriei 4.0 de azi.
Prospectiv A-z .
Deci imi dai dreptate ca noutatile lui 2018 se astepata infaptuite din anii 1970? Oare de ce nu in loc sa ajungem acolo, in viitorul previzionat de Toffler, mergem inapoi catre feudalism?
Deci imi dai dreptate ca noutatile lui 2018 se astepata infaptuite din anii 1970? Oare de ce nu in loc sa ajungem acolo, in viitorul previzionat de Toffler, mergem inapoi catre feudalism?
Prospectiv A-z .
Ce ne spune unul care nu s-a omorat cu scoala--ca mai toti cei care au facut averi...
https://www.facebook.com/WEFvideo/videos/10155081404386479/?hc_ref=ARTiXom84UOx10JNHsaeAqBBO3vI4n40lsMeKEUb1A3v1yNSIDQAF-lVAbUcyGY8Yes
Ce ne spune unul care nu s-a omorat cu scoala--ca mai toti cei care au facut averi...
https://www.facebook.com/WEFvideo/videos/10155081404386479/?hc_ref=ARTiXom84UOx10JNHsaeAqBBO3vI4n40lsMeKEUb1A3v1yNSIDQAF-lVAbUcyGY8Yes
!['"Everything we teach should be different from machines". Read more: http://wef.ch/2E6fH2p @[1153603134756262:274:Alibaba Group] Alibaba.com'](https://scontent.fbed1-1.fna.fbcdn.net/v/t15.0-10/s851x315/26705385_10155081402051479_4731313506299674624_n.jpg?oh=ece17d80a59d724de796f4c0db984c07&oe=5AE26161)
"Everything we teach should be different from machines". Read more: http://wef.ch/2E6fH2p Alibaba Group Alibaba.com
Viitorul unui prezent |
Vintila Mihailescu
Cristian Unteanu semnala zilele trecute apariția unui raport al Forumului Economic Mondial referitor la „a patra revoluție industrială” și la gradul de pregătire al țărilor lumii pentru a face față tranziției inevitabile spre această viitoare „ordine mondială”. De o excepțională complexitate și rigoare, raportul poate fi citit și de nespecialiști, în primul rând ca un diagnostic preventiv: iată la ce trebuie să vă așteptați și iată cât de pregătită este fiecare țară pentru a face față acestui „tsunami economic” care nu va ocoli pe nimeni. Mai departe, este treaba fiecărui guvern cum se poziționează față de această provocare și ce politici va urma pentru a încerca să fie pe val și nu sub val.
Desigur, noi am înaintat totdeauna cu spatele spre viitor și suntem preocupați de prezent și de recuperarea „decalajelor” din trecut, dar pieței și omenirii nu prea le pasă de acest lucru și își văd de treaba lor, chiar dacă noi credem că nu este și treaba noastră. Cum stăm deci cu viitorul din perspectiva actualului Raport?
Principalele două axe de analiză ale Raportului le constituie „structura economiei” în prezent (simplă sau complexă) și „motoarele producției” pentru viitor (favorabile sau nefavorabile asumării celei de-a patra revoluții industriale). Din acest punct de vedere, România este plasată în categoria economiilor bazate pe „moștenire” (legacy), cu o structură economică mai complexă, dar cu factori de dezvoltare nefavorabili, adică „țări cu o puternică bază actuală de producție, dar care în viitor se vor afla într-o situație de risc din cauza performanței scăzute a componentei „motoarelor de producție” (drivers of production component). În această privință, avertismentul Raportului este clar: „noile modele economice viitoare ar putea, foarte rapid, să altereze nivelul de atractivitate al unor pieţe de producţie, conducând la o foarte mare concentrare a activităţii manufacturiere internaţionale într-un foarte mic număr de ţări şi de companii, bulversând viaţa acelor ţări în care activitatea manufacturieră va scădea în mod considerabil” (sublinierea mea). Altfel spus, selecția economică va fi mult mai strictă și necruțătoare, iar țările care se vor rezuma la „moștenirea” din prezent vor fi „bulversate” și vor risca să-și rateze viitorul. Iar România se pare că va fi „bulversată” rău de tot: pentru acest gen de țări, s-a inventat expresia „periferie de rangul doi”. Iată deci, spre strictă ilustrare, cum stăm, comparativ cu celelalte țări post-socialiste, la doar câteva capitole:
| Țara | Potențialul de producție (total)* | Forța de muncă viitoare** | Abilitate de inovare | Achiziții guvern. tehn. avansate | Orientarea viitoare a guv. | Complexitatea cererii*** |
| Albania | 78**** | 66 | 93 | 22 | 37 | 67 |
| Bosnia | 79 | 98 | 34 | 93 | 98 | 100 |
| Bulgaria | 48 | 72 | 35 | 50 | 73 | 79 |
| Cehia | 26 | 25 | 36 | 73 | 79 | 87 |
| Croația | 51 | 87 | 56 | 100 | 97 | 94 |
| Moldova | 81 | 94 | 98 | 98 | 87 | 85 |
| Polonia | 31 | 51 | 43 | 66 | 83 | 57 |
| România | 52 | 71 | 89 | 99 | 74 | 97 |
| Serbia | 64 | 73 | 47 | 79 | 63 | 99 |
| Slovacia | 40 | 67 | 51 | 58 | 84 | 83 |
| Slovenia | 32 | 43 | 28 | 91 | 64 | 62 |
| Ungaria | 42 | 49 | 48 | 81 | 85 | 73 |
**) Abilitatea de a cultiva competențele și talentele potrivite ale forței de muncă viitoare prin produsele educației, atragerea și păstrarea talentelor și incluziune socială.
***) Buyer sophistication. Un grad ridicat de complexitate a consumatorului stimulează inovația, îmbunătățește tehnicile de producție și sporește produsele și serviciile.
****) Cifrele din tabel reprezintă poziția țării respective în ansamblul celor 100 de țări ale lumii luate în calcul.
Câteva implicații ale acestei mici selecții de date se văd cu ochiul liber și de cineva total străin de economie.
O primă reacție, „patriotică”, ar fi că se poate și mai rău: România este departe de a fi în cea mai proastă situație în toate privințele și la fel de departe de a fi singura într-o astfel de situație. Ca potențial de producție, se află pe locul 52 din 100 în lume, dar pe locul 8 din cele 11 țări post-socialiste luate în calcul. Iar aceasta este mai degrabă o veste proastă: dacă vecinii tăi se prăbușesc, șansa ca tu să rămâi insula de prosperitate nu este tocmai realistă. Un alt lucru mai degrabă îngrijorător și el este faptul că „orientarea viitoare a guvernului” în zona post-socialistă virează spre cod roșu, chiar dacă România se află, din acest punct de vedere, doar sub cod portocaliu: Bosnia și Croația (la care se adaugă Grecia) se află, practic, în cele mai riscante poziții din lume, iar țări mult mai puternice economic, precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Slovacia, au cote îngrijorătoare la acest capitol (locuri de la 80 în sus). Nedespărțite ca de obicei, România și Bulgaria vin însă tare din urmă, aflându-se, deocamdată, pe locul 74, respectiv 73: iliberalismul, știm, câștigă teren.
Dincolo de această obsesie a topurilor – în care, iată, nu stăm chiar cel mai prost pretutindeni – există însă câțiva indicatori care ne privesc direct și aproape exclusiv și care sunt cât se poate de alarmanți. Ei ar putea fi traduși astfel: suntem țara în care investițiile guvernamentale în produsele tehnologice avansate sunt cele mai scăzute din lume (loc 99), în care structura de piață a cererii este cea mai puțin sofisticată și diversificată din lume (loc 97) – chiar dacă am ieșit, într-o anumită măsură, din „piața dorinței” din primele două decenii –, țara cu o structură economică actuală destul de complexă, dar cu incapacitate de inovare (loc 89) și, nu în ultimul rând, cu o foarte scăzută „abilitate de a cultiva și păstra competențele și talentele potrivite ale forței de muncă viitoare” – altfel spus, cu o foarte slabă investiție în pregătirea forței de muncă a viitorului. Să adăugăm la acestea și faptul că, pe scala de „creativitate globală” elaborată de Richard Florida și colaboratorii săi, România se află de asemenea pe ultimul loc din UE și că acest indice de creativitate corelează puternic cu indicele global de competitvitate elaborat de Michael Porter pentru World Economic Forum: unde creativitate nu e, nici competivitate nu e – deci nici dezvoltare.
Să ne oprim deci puțin asupra acestui „capital uman”, căci, nu-i așa, omul este măsura tuturor lucrurilor. Doar că în România acesta este măsura catastrofei. Adică românii nu sunt creativi? Ba da, evident, nasc și la România oameni (mari), dar nu cu genii și olimpici de export se dezvoltă o țară. Care este deci nivelul societății în ansamblul său? Iată-l, pe scurt:
| România | UE | |
| Buget educație/PIB | 3.0%** | 4.9% |
| Educație terțiară (30-34 ani) | 25,6% | 38.7% |
| Educație timpurie | 86,4%** | 94,3% |
| Abandom scolar timpuriu | 19,1% | 11.0% |
| PISA / citit* | 434 | 493 |
| PISA / matematică* | 444 | 490 |
| PISA / științe* | 435** | 493 |
| PISA / top performeri în măcar un domeniu* | 4.3%** | 15.3% |
| PISA / atitudine epistemică*** | -0.38 | 00 |
| Analfabetism funcțional** | 42%** | 20% |
| Indice de religiozitate**** | 7.5672** | 4.649 |
*) 72 țări OECD
**) Prima/ultima poziție în UE/OECD
***) Indice de atitudine epistemică (încredere în metodele științifice de cercetare); sursa: OECD, PISA 2015
****) Sursa: European Social Survey, apud Gijsbert Stoeta și David Geary, 2017
Să mai „traduc” oare și acest tabel? Nu cred că este cazul… V-aș atrage totuși atenția asupra unui „detaliu”: cea mai scăzută performanță a elevilor români la testul de științe merge mână în mână cu cea mai scăzută „încredere epistemică” în metodele științifice de cercetare din lume înregistrată în cele 72 de țări OECD – și aceasta comparativ nu doar cu țări precum Albania sau Kosovo, ci și la ani-lumină față de Trinidad Tobago sau Republica Dominicană: Dumnezeu să ne mântuiescă de a patra revoluție industrială, opera evidentă a Diavolului! Mai amintesc apoi doar că în 2008 bugetul pentru educație era de 4,4% din PIB și, prin angajamentul politic de a crește la 6%, a scăzut la 3,1%. PIB-ul a crescut, ce-i drept, dar, din aceeași grijă pentru educarea societății, tot nu sunt bani la buget pentru învățământ. Iar ce se întâmplă zilele acestea cu școlile pare a fi prețul aberant pentru a salva populismul electoral al creșterii salariilor profesorilor – cu condiția să fie mai puțini. Și elevii, educația, viitorul țării? A fost o greșeală de comunicare…
Rezumând, chiar dacă avem o bază actuală de producție (structure of production) sub medie, dar rezonabilă, problema noastră principală este că am „încremenit în proiect”, ca să spun așa, și ne preocupă doar să avem acces la ceea ce avem deja. În privința viitorului, stăm cel mai prost – eventual doar prost de tot – comparativ cu toate celelalte țări, la toți indicii de potențial de dezvoltare amintiți; iar investițiile atât în tehnologie, cât și în oameni sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Oricât de fierbinte ar fi deci prezentul, dacă nu începem să ne preocupăm și de viitor, ne vom frige de tot și definitiv. Fără un proiect de țară, plan cincinal, strategie pe termen mediu, spuneți-i cum vreți, dar să fie o minimă viziune coerentă și consecventă de viitor, ei bine, nu vom mai avea nici un viitor. Or, în lumea consensului neo-liberal (care n-o mai fi el chiar atât de consensual, dar a rămas și va rămâne hegemonic), nimeni nu ne va sări în ajutor: „binomul” Franța-Germania ne-a avertizat deja…
Îmi pare rău să o spun, dar dacă la mineriade au murit oameni, acum moare o țară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu