Pe facebook: minoritatile reale si imaginate sunt cel mai eficient vector al imperiului

luni, 5 februarie 2018

minoritatile reale si imaginate sunt cel mai eficient vector al imperiului

Published · January 30 at 10:32am

Recent au fost doua schimburi de opinii, lungi si cateodata emotionale, prilejuite ambele de acelasi interviu acordat de d-na Magda Matache ziarului Adevarul.

Am initiat primul schimb avertizand ca *emanciparea* tiganilor din Romania risca sa o copie pe aceea a afro-americanilor in SUA--putini salvati/emancipati, majoritatea covarsitoare plateste inca un cost enorm. As adauga si costul social al neincrederii/suspiciunii dintre albi si negri...

La al doilea schimb, am intervenit cu cateva linkuri dela pagina d-nei Matache pentru a ilustra preocuparile dumneaei si felul in care-si reprezinta lumea dincolo de problemele tiganilor din Romania. Am adugat si urmatorul citat din interviul dumneaei:

"Mulţi tineri români sunt beneficiarii sclaviei instituţionalizate care a durat aproape 500 de ani pe teritoriile României, strămoşii lor beneficiind economic din exploatarea străbunicilor tinerilor romi ai zilelor noastre." (Magda Matache)

N-am apucat sa si comentez acest extras, insa mie imi suna ca o calchiere a unui trop nord-american in scopul de a pregati romanilor inca un dosar de despagubiri. Din pacate, din ce face public d-na Matache nu disting un efort al cercetatorului obiectiv care sa informeze parcursul COMUN al tiganilor si romanilor in Romania spre un viitor mai bun, ci mai degraba cautari ale unor *cioburi de evidenta* cu care sa 'suporte' concluzia PRESTABILITA a vinovatiei colective a romanilor.

Cum am mai scris, minoritatile reale si imaginate sunt cel mai eficient vector al imperiului. Adica, din pespectiva cealalta, cea mai fragila veriga a sa. Sa ne preocupam de un trecut mai corect si viitor mai bun impreuna cu minoritatile noastre, altfel o vor face altii!

Comments

Paul Ro Pertinent !

Virgil Costea Sunt cetateni romani .Sa -si
exprime public problemele care le au cu majoritarii .Incercarea asta tiganeasca de a fi victima noi o stim.Cei care isi vad de treaba lor sunt respectati

Alexandru Stanescu Am avut candva în subordine un țigan . Compresorist !!! Era la locul lui și respectat ca atare ! Am o vârstă . E singura experiență de acest gen . Concluzia ? Dacă se respectă ei ,pe ei însâși nu cu românii au probleme .
Cum spuneam , am o vârstă . Și o părere pe care nu o cer împărtășită și de alții !!! Țiganii au o singură lege : fărădelegea !

Lucian Sarbu Decât țăranul român nu a fost nimeni mai oropsit înainte de (aproximativ) 1900. A existat și robia țiganilor, însă ea a avut alte caracteristici și alte fundamente decât sclavia de peste ocean. Cele două fenomene sunt complet diferite. Au apărut din cauze diferite, au evoluat diferit, au dispărut de o manieră diferită. Și să nu uităm că, prin lege, țiganul ăsta „oropsit” avea voie să fure nepedepsit până la 3 găini de la „profitorul” de țăran român (de unde și termenul de „găinărie”, adică mică infracțiune care nu necesită cine știe ce pedeapsă... ce să-i faci, etimologia, a naibii, nu se împiedică de ideologie și mai ține minte una și alta...).

Prospectiv A-z .
Vor fi si bani pentru investitii

https://thewire.in/.../the-modi-government-and-rss-are.../Manage

The Modi Government, and RSS, Are Keen to Claim the Roma as Indians, and Hindus

thewire.in

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 5 februarie 2018

minoritatile reale si imaginate sunt cel mai eficient vector al imperiului

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv