Smaranda Dobrescu shared Henrieta Szabo's post.
Henrieta Szabo
Depre probleme globale ale oamenirii in opinia unui expert in politica externa
Cat de pro-rus este presedintele SUA? - Adrian Severun
http://crct.ro/nqtW
SUA traiesc in aceste zile experienta fara precedent a unui scandal public, amorsat de dezvaluirea unei posibile interventii rusesti in alegerile prezidentiale americane. Serviciile secrete americane confirma respectiva acuza, lasand sa se inteleaga ca Moscova a manipulat informatiile culese din taberele principalilor candidati in asa fel incat sa il favorizeze pe Donald Trump. Unii se intreaba cu subinteles de ce rusii l-au preferat pe acesta, in timp ce altii reclama diferite contacte de taina ale apropiatilor acestuia cu reprezentantii Presedintelui Putin, urmate probabil de intelegeri secrete. Asemenea intelegeri, se sustine, ar pune in pericol securitatea Americii.
Pentru a obtine rezultatul dorit, Presedintele SUA se departeaza de “doctrina Breszinski” si va accepta probabil ca Rusia sa constituie un imperiu euro-asiatic prin integrarea Ucrainei, Belarusului si eventual a Transcaucaziei in sfera de “securitate si influenta” rusa. Aceasta nu este doar pretul subiectiv cerut de Moscova, ci conditia obiectiva pusa de noua strategie trumpista a Washingtonului. Sustinatorii acestei strategii considera, desigur, ca formula favorizata de ei nu prezinta pericole vitale pentru America, tinand seama de slabiciunile structurale ale Rusiei - declin demografic acut, economie petro si gazo dependenta, retard tehnologic, dinamism specific unei ordini sociale cu traditii autoritare si egalitare, fractura congenitala dintre politic si social – care o condamna la statutul unei superputeri de mana a doua.
Unei asemenea politici I se opun in mod natural cercurile neoconservatoare americane. Ele nu sunt atat de puternice, totusi, incat singure sa explice starea cvasi-revolutionara in care a fost adusa societatea americana si rebeliunea antiprezidentiala nu doar a strazii, ci si a unor institutii publice, altminteri alcatuind sistemul imunitar al statului.
Politica asa zis “pro-rusa” a Presedintelui Trump si a apropiatilor sai este logic sa indispuna, de asemena, Beijingul si Berlinul.
Daca aliantei americano-japoneze, reconfirmata emfatic de catre Presedintele Trump si prezentei americane pe aliniamentul Afganistan – Pakistan – India li s-ar adauga si un parteneriat strategic americano-rus, China ar avea de ce sa se nelinisteasca.
In acelasi timp, insa, Europa germana nu poate decat sa reclame iritare fata de perspectiva “incercuirii” sale, ca altadata Imperiul german, de o antanta americano-rusa, in care SUA ar lua locul fostului tandem anglo-francez. In consecinta, Germania va actiona atat la Washington cat si la Moscova. In primul caz pentru a descuraja deschiderea Casei Albe fata de Kremlin si a alimenta tensiunile dintre ele. In al doilea caz pentru a demonstra ca Rusia are mai mult de castigat dintr-un nou Pact Ribbentrop –Molotov decat din Pactul de neagresiune si cooperare defensiva Trump –Putin.
Sa aiba, oare, respectivele state capacitatea de a mobiliza Congresul American si serviciile americane impotriva Presedintelui SUA, cu aceeasi eficienta cu care acestea reclama ca Rusia i-ar fi determinat alegerea? Nu este exclus, dar este greu de conceput.
Daca dezangajarea anuntata de Donald Trump din controversele cu Rusia si, pe cale de consecinta, din globalizarea NATO ar reusi, este posibil sa asistam la reducerea insecuritatii globale si totodata a cheltuielilor militare ale SUA. Or, asta afecteaza complexul militar-industrial american. Banii acestuia pot explica robustetea opozitiei interne americane fata de noul locatar al Casei Albe, abia instalat acolo.
Presedintele Trump nu este pro-rus, ci pro-american. Intr-adevar, abia a duce un nou razboi rece cu o Rusie care nu reprezinta un pericol strategic real pentru SUA, ar fi o politica anti-americana. Cei care se straduiesc sa il denunte pe Donald Trump ca pe un “om al rusilor” instalat de Rusia, fac o politica anti-americana, indiferent cat de real ar fi sprijinul electoral acordat de Moscova candidatului republican.
Daca securitatea Americii nu este amenintata de Rusia, in schimb securitatea Romaniei ca tara de prima linie este. Cu atat mai mult cu cat reconcilierea ruso-americana se va realiza fara consultarea si implicarea Bucurestiului. Cum s-a ajuns aici? Aceasta este o alta intrebare careia nu avem timpul necesar sa ii raspundem acum. Ma limitez la a reaminti ca am anticipat de mult un atare impas.
Din postura de stat vassal, Romania nu se poate opune optiunilor puterii suzerane si nici eventualei schimbari de suzeranitate printr-o tranzactie intre puterile protagoniste ale ordinii mondiale. Din pacate, ea nu are nici forta si nici abilitatea de a alimenta opozitia americana; iar pe termen lung, nici interesul (singurii romani care o fac sunt papagalii decerebrati care au absolvit cursurile ong-urilor neoconservatoare transatlantice si ingana astazi, sub acoperire de analisti politici, cantece de Cassandre la talk-show-urile televiziunilor miluite).
Preferabil ar fi - si chiar obligatoriu – ca, sub presiunea evolutiilor externe, romanii sa stranga randurile si impreuna, “penali” si “antipenali” sa negocieze la Washington, Berlin, Bruxelles, Moscova si Beijing precum si in alte capitale relevante, o solutie geopolitica apta a le reda si independenta si securitatea.
Romania este interesata de un acord americano –rus numai in masura in care, in calitate de partener strategic al SUA, aceasta ii acorda garantii de securitate din partea Rusiei. Aspect care poate fi facilitat prin normalizarea raporturilor romano-ruse in cadru bilateral. Ceea ce poate fi realizat fara afectarea aliatilor europeni ai Romaniei. Pe de alta parte, chiar si in acest context, Romania nu poate ignora convergenta intereselor sale geo-strategice cu cele ale Chinei. O ordine mondiala antichineza sau care exclude China ca actor global legitim pune sub semnul provizoratului securitatea statului roman. Pentru a rezolva aceasta ecuatie, aproape la fel de imposibila ca obtinerea cvadraturii cercului, avem nevoie de abilitate, intelepciune, character si noroc.
SUA se afla evident la o mare rascruce. Omenirea se afla la rascruce. Negresit si Romania este la rascruce. Orice rascruce inseamna o criza dar si o posibilitate de a opta. In acest sens orice criza este o sansa. Sansa unei noi alegeri. Sa transformam deci, impreuna, criza intr-o provocare si alegand bine sa transformam provocarea intr-o oportunitate: oportunitatea de a redeveni subiect al istoriei si de a dura in istorie.
Cat de pro-rus este presedintele SUA? - Adrian Severun
http://crct.ro/nqtW
SUA traiesc in aceste zile experienta fara precedent a unui scandal public, amorsat de dezvaluirea unei posibile interventii rusesti in alegerile prezidentiale americane. Serviciile secrete americane confirma respectiva acuza, lasand sa se inteleaga ca Moscova a manipulat informatiile culese din taberele principalilor candidati in asa fel incat sa il favorizeze pe Donald Trump. Unii se intreaba cu subinteles de ce rusii l-au preferat pe acesta, in timp ce altii reclama diferite contacte de taina ale apropiatilor acestuia cu reprezentantii Presedintelui Putin, urmate probabil de intelegeri secrete. Asemenea intelegeri, se sustine, ar pune in pericol securitatea Americii.
Pentru a obtine rezultatul dorit, Presedintele SUA se departeaza de “doctrina Breszinski” si va accepta probabil ca Rusia sa constituie un imperiu euro-asiatic prin integrarea Ucrainei, Belarusului si eventual a Transcaucaziei in sfera de “securitate si influenta” rusa. Aceasta nu este doar pretul subiectiv cerut de Moscova, ci conditia obiectiva pusa de noua strategie trumpista a Washingtonului. Sustinatorii acestei strategii considera, desigur, ca formula favorizata de ei nu prezinta pericole vitale pentru America, tinand seama de slabiciunile structurale ale Rusiei - declin demografic acut, economie petro si gazo dependenta, retard tehnologic, dinamism specific unei ordini sociale cu traditii autoritare si egalitare, fractura congenitala dintre politic si social – care o condamna la statutul unei superputeri de mana a doua.
Unei asemenea politici I se opun in mod natural cercurile neoconservatoare americane. Ele nu sunt atat de puternice, totusi, incat singure sa explice starea cvasi-revolutionara in care a fost adusa societatea americana si rebeliunea antiprezidentiala nu doar a strazii, ci si a unor institutii publice, altminteri alcatuind sistemul imunitar al statului.
Politica asa zis “pro-rusa” a Presedintelui Trump si a apropiatilor sai este logic sa indispuna, de asemena, Beijingul si Berlinul.
Daca aliantei americano-japoneze, reconfirmata emfatic de catre Presedintele Trump si prezentei americane pe aliniamentul Afganistan – Pakistan – India li s-ar adauga si un parteneriat strategic americano-rus, China ar avea de ce sa se nelinisteasca.
In acelasi timp, insa, Europa germana nu poate decat sa reclame iritare fata de perspectiva “incercuirii” sale, ca altadata Imperiul german, de o antanta americano-rusa, in care SUA ar lua locul fostului tandem anglo-francez. In consecinta, Germania va actiona atat la Washington cat si la Moscova. In primul caz pentru a descuraja deschiderea Casei Albe fata de Kremlin si a alimenta tensiunile dintre ele. In al doilea caz pentru a demonstra ca Rusia are mai mult de castigat dintr-un nou Pact Ribbentrop –Molotov decat din Pactul de neagresiune si cooperare defensiva Trump –Putin.
Sa aiba, oare, respectivele state capacitatea de a mobiliza Congresul American si serviciile americane impotriva Presedintelui SUA, cu aceeasi eficienta cu care acestea reclama ca Rusia i-ar fi determinat alegerea? Nu este exclus, dar este greu de conceput.
Daca dezangajarea anuntata de Donald Trump din controversele cu Rusia si, pe cale de consecinta, din globalizarea NATO ar reusi, este posibil sa asistam la reducerea insecuritatii globale si totodata a cheltuielilor militare ale SUA. Or, asta afecteaza complexul militar-industrial american. Banii acestuia pot explica robustetea opozitiei interne americane fata de noul locatar al Casei Albe, abia instalat acolo.
Presedintele Trump nu este pro-rus, ci pro-american. Intr-adevar, abia a duce un nou razboi rece cu o Rusie care nu reprezinta un pericol strategic real pentru SUA, ar fi o politica anti-americana. Cei care se straduiesc sa il denunte pe Donald Trump ca pe un “om al rusilor” instalat de Rusia, fac o politica anti-americana, indiferent cat de real ar fi sprijinul electoral acordat de Moscova candidatului republican.
Daca securitatea Americii nu este amenintata de Rusia, in schimb securitatea Romaniei ca tara de prima linie este. Cu atat mai mult cu cat reconcilierea ruso-americana se va realiza fara consultarea si implicarea Bucurestiului. Cum s-a ajuns aici? Aceasta este o alta intrebare careia nu avem timpul necesar sa ii raspundem acum. Ma limitez la a reaminti ca am anticipat de mult un atare impas.
Din postura de stat vassal, Romania nu se poate opune optiunilor puterii suzerane si nici eventualei schimbari de suzeranitate printr-o tranzactie intre puterile protagoniste ale ordinii mondiale. Din pacate, ea nu are nici forta si nici abilitatea de a alimenta opozitia americana; iar pe termen lung, nici interesul (singurii romani care o fac sunt papagalii decerebrati care au absolvit cursurile ong-urilor neoconservatoare transatlantice si ingana astazi, sub acoperire de analisti politici, cantece de Cassandre la talk-show-urile televiziunilor miluite).
Preferabil ar fi - si chiar obligatoriu – ca, sub presiunea evolutiilor externe, romanii sa stranga randurile si impreuna, “penali” si “antipenali” sa negocieze la Washington, Berlin, Bruxelles, Moscova si Beijing precum si in alte capitale relevante, o solutie geopolitica apta a le reda si independenta si securitatea.
Romania este interesata de un acord americano –rus numai in masura in care, in calitate de partener strategic al SUA, aceasta ii acorda garantii de securitate din partea Rusiei. Aspect care poate fi facilitat prin normalizarea raporturilor romano-ruse in cadru bilateral. Ceea ce poate fi realizat fara afectarea aliatilor europeni ai Romaniei. Pe de alta parte, chiar si in acest context, Romania nu poate ignora convergenta intereselor sale geo-strategice cu cele ale Chinei. O ordine mondiala antichineza sau care exclude China ca actor global legitim pune sub semnul provizoratului securitatea statului roman. Pentru a rezolva aceasta ecuatie, aproape la fel de imposibila ca obtinerea cvadraturii cercului, avem nevoie de abilitate, intelepciune, character si noroc.
SUA se afla evident la o mare rascruce. Omenirea se afla la rascruce. Negresit si Romania este la rascruce. Orice rascruce inseamna o criza dar si o posibilitate de a opta. In acest sens orice criza este o sansa. Sansa unei noi alegeri. Sa transformam deci, impreuna, criza intr-o provocare si alegand bine sa transformam provocarea intr-o oportunitate: oportunitatea de a redeveni subiect al istoriei si de a dura in istorie.
Comments
Preda Mihailescu "Sa
aiba, oare, respectivele state capacitatea de a mobiliza Congresul
American si serviciile americane impotriva Presedintelui SUA, cu aceeasi
eficienta cu care acestea reclama ca Rusia i-ar fi determinat alegerea?
Nu este exclus, dar este greu de conceput."
- Nu cred ca Adrian Severin este atat de naiv incat sa neglijeze
alternativa mult mai probabila, ca insusi deep-state American sa fie cel
mai mare inamic al politicii lui Trump, din alte motive. De fapt,
printre randuri o spune ...
Smaranda Dobrescu Parerea lui PAz, exprimata ceva mai jos:
"Fie acest episod este un Bay of Pigs ( https://en.wikipedia.org/wiki/Bay_of_Pigs_Invasion ), fie Trump a fost cooptat de masinarie; in al doilea caz ar trebui sa asteptam sa vedem daca este este conjunctural sau capturat de-a binelea..."
"Fie acest episod este un Bay of Pigs ( https://en.wikipedia.org/wiki/Bay_of_Pigs_Invasion ), fie Trump a fost cooptat de masinarie; in al doilea caz ar trebui sa asteptam sa vedem daca este este conjunctural sau capturat de-a binelea..."
Smaranda Dobrescu "Romania
este interesata de un acord americano –rus numai in masura in care, in
calitate de partener strategic al SUA, aceasta ii acorda garantii de
securitate din partea Rusiei. Aspect care poate fi facilitat prin
normalizarea raporturilor romano-ruse in
cadru bilateral. Ceea ce poate fi realizat fara afectarea aliatilor
europeni ai Romaniei. Pe de alta parte, chiar si in acest context,
Romania nu poate ignora convergenta intereselor sale geo-strategice cu
cele ale Chinei."
Mi se pare o idee demna de prospectivat
Mi se pare o idee demna de prospectivat
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Si eu am remarcat. China era spatele nostru asigurat sub comunisti.
Dupa aceea - am retinut doar gestul simbolic al atasatului militar
Chinez care la retragerea sa din functiune de la Bucuresti, dupa 10 ani
in care invatase si romana, a daruit, in
cadrul unei mari festivitati, omologului sau rus, steagul Romaniei
impaturit. "ca amintire". Mai exista diplomatie directa cu China, sau
doar cat permite EU si America?
Smaranda Dobrescu Am
citit ca Germanii dar si alti europeni au relatii economice
infloritoare cu China. Singurii opozabili ar fi tot romanii
soros-ideologizati.
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu
@ Ah, Germanii se dau in vant pentru afaceri cu China, dela mic la
mare, fara indoiala. Si se aud povesti din cele mai abracadabrante, cum
le vand firme la cheie, cu hale de montaj, pe care le iau in primire, cu
personal si aparatura ... si in ziua dupa semnarea contractului, revin
la acea hala si ... hala este goala. O combinatie stranie de lacomie, cu
frica si tactica ...
Smaranda Dobrescu ? 
:-( ? :-(
:-( ? :-(
Preda Mihailescu Ah
da. Avnatejele financiare ii fac sa isi asume riscuri, si Chinezii
(unii Chinezi) au grija ca riscurile sa fie nenule. De fapt, am auzit
chiar si in Singapore de inselatorii la materiale, la productie - de
genul care mai se stie si prin Italia, dar Romanii inclina sa creada ca
"doar la noi se poate intampla".
PAz:
"Preferabil ar fi - si chiar obligatoriu – ca, sub presiunea evolutiilor externe, romanii sa stranga randurile si impreuna, “penali” si “antipenali” sa negocieze la Washington, Berlin, Bruxelles, Moscova si Beijing precum si in alte capitale relevante, o solutie geopolitica apta a le reda si independenta si securitatea."
Romanilor post-1989 ni s-au incurcat limbile. Chiar si daca s-ar rezolva aceasta situatie (prin recursul la vreun general), Romania de acum a fost adusa intr-o pozitie in care nu are cum sa ceara si apoi sa obtina "independenta si securitate". Pentru a cere ceva in folosul tau trebuie sa ai o baza pe care s-o poti controla. Dimensiunile acestei baze sunt: militara, demografica, economica. Ganditi-va bine la care din aceste dimensiuni are consistenta mai tare decat a nisipului! A se retine, am asumat deja unificarea romanilor dpdv al obiectivului de tara, ceea ce nu-i tocmai facil in cacofonia democratiei.
Pozitiile celor 3 sau 4 protagonisti ai valsului, SUA, Rusia, China si Germania se afla ele insele intr-o dinamica ce ingreuneaza formularea unui plan de actiune a actorului de marimea Romaniei.
Eu as gandi serios la cele spuse acum cativa ani de Calin Georgescu, ca la un plan de rezerva. Intre timp, m-as asigura ca ridic salariile in Romania. Mai intai re/inveti sa mergi, dupa aceea te gandesti sa si alergi.
"Preferabil ar fi - si chiar obligatoriu – ca, sub presiunea evolutiilor externe, romanii sa stranga randurile si impreuna, “penali” si “antipenali” sa negocieze la Washington, Berlin, Bruxelles, Moscova si Beijing precum si in alte capitale relevante, o solutie geopolitica apta a le reda si independenta si securitatea."
Romanilor post-1989 ni s-au incurcat limbile. Chiar si daca s-ar rezolva aceasta situatie (prin recursul la vreun general), Romania de acum a fost adusa intr-o pozitie in care nu are cum sa ceara si apoi sa obtina "independenta si securitate". Pentru a cere ceva in folosul tau trebuie sa ai o baza pe care s-o poti controla. Dimensiunile acestei baze sunt: militara, demografica, economica. Ganditi-va bine la care din aceste dimensiuni are consistenta mai tare decat a nisipului! A se retine, am asumat deja unificarea romanilor dpdv al obiectivului de tara, ceea ce nu-i tocmai facil in cacofonia democratiei.
Pozitiile celor 3 sau 4 protagonisti ai valsului, SUA, Rusia, China si Germania se afla ele insele intr-o dinamica ce ingreuneaza formularea unui plan de actiune a actorului de marimea Romaniei.
Eu as gandi serios la cele spuse acum cativa ani de Calin Georgescu, ca la un plan de rezerva. Intre timp, m-as asigura ca ridic salariile in Romania. Mai intai re/inveti sa mergi, dupa aceea te gandesti sa si alergi.
Smaranda Dobrescu "Mai
intai re/inveti sa mergi, dupa aceea te gandesti sa si alergi." Logic.
Sa spunem ca incercam sa reinvatam mersul. Nimic din ce propunea D-l CG
nu presupunea o educatie in grup. Ideea era de "prin noi insine" .
Probabil ca cu mari eforturi integral
solidare ale tarii am putea sa reinvatam mersul si autonomia. Dar ca sa
reusesti sa alergi, adica dupa cum spune AS sa poti negocia cu cei
mari, acestia oare vor considera ca ai suficiente atuuri de unul singur,
fara apartenenta la vreo asociere monetara-economica?
PAz:
Este adevarat, CG nu presupune educatie in grup, in care oricum nu mai crede nimeni, ca prim pas pentru a repune Romania in ordine. Viziunea lui de 'prin noi insine' are virtutea ca este foarte aproape de starea naturala a lucrurilor, nepresupunand cine stie ce inginerie sociala pentru implementarea careia ai nevoie de 'ajutor' extern--pacat capital al premiantilor anilor 1990. CG a propus un parcurs post-reset, acesta ar fi planul B.
"oare vor considera ca ai suficiente atuuri de unul singur, fara apartenenta la vreo asociere monetara-economica?"
Niciodata Romania nu va avea aceste atuuri in planul obisnuitului. Asa ca nu in felul asta as pune problema, ci in cat de scumpa le-as face victoria IMPOTRIVA romanilor celor care n-ar tine cont si de interesele romanilor. Pentru asta, romanilor trebuie sa li se re/dea motive pentru a se re/centra pe Romania. Cresterea salariului este un foarte bun punct de pornire.
Apartenenta/asocierea la uniuni monetar-economice e o chestiune a mersului pe sfoara. As amana considerarea acesteia, caci sunt atatea de facut si vazut pana atunci. Renationalizarea Leului/finantelor/taxarii, de exemplu...
Este adevarat, CG nu presupune educatie in grup, in care oricum nu mai crede nimeni, ca prim pas pentru a repune Romania in ordine. Viziunea lui de 'prin noi insine' are virtutea ca este foarte aproape de starea naturala a lucrurilor, nepresupunand cine stie ce inginerie sociala pentru implementarea careia ai nevoie de 'ajutor' extern--pacat capital al premiantilor anilor 1990. CG a propus un parcurs post-reset, acesta ar fi planul B.
"oare vor considera ca ai suficiente atuuri de unul singur, fara apartenenta la vreo asociere monetara-economica?"
Niciodata Romania nu va avea aceste atuuri in planul obisnuitului. Asa ca nu in felul asta as pune problema, ci in cat de scumpa le-as face victoria IMPOTRIVA romanilor celor care n-ar tine cont si de interesele romanilor. Pentru asta, romanilor trebuie sa li se re/dea motive pentru a se re/centra pe Romania. Cresterea salariului este un foarte bun punct de pornire.
Apartenenta/asocierea la uniuni monetar-economice e o chestiune a mersului pe sfoara. As amana considerarea acesteia, caci sunt atatea de facut si vazut pana atunci. Renationalizarea Leului/finantelor/taxarii, de exemplu...
Smaranda Dobrescu In
afara de toate acestea as adauga si nevoia noastra de a ne crea niste
atuuri in discutiile viitoare. Sau daca le avem sa le recunoastem si sa
le valorizam. M-as gandi la testarea vechilor piete si o analiza a
revenirii la potenrialul nostru vechi de export.
PAz: Cu concursul premiantilor, romanii nu mai exporta decat materii prime si forta de munca, amandouan la pret de dumping. Acela este un spatiu de manevra foarte ingust. Cei care capacitau respectivele piete sunt parte a unei demografii in declin. Demografia pe val e omul nou, mobil, egoist, hedonist...
Atuul romanesc ar fi tocmai acela al capacitatii de auto/regenerare, cvasi-autonom de capriciile exteriorului. Pentru asta e nevie de cateva capete limpezi care sa o ia pas cu pas catre solutie. De exemplu, interdictia exportului de materii prime si incurajarea consumului din productie interna ar fi masuri care ar trebui sa urmeze pe aceea a cresterii salariilor.
Smaranda Dobrescu Am
protestat in anii trecuti in toate exprimarile scrise si verbale ca
sindicatele incepand cu Boc au fost scoase din rolul lor, aliniindu-se
la cerintele merkeliene de reforma structurala a pietii muncii. Am ajuns
amandoi la concluzia ca e nevoie de un
nou contract social. Cu cine? Intre cine? In acest moment cei mai aprigi
sustinatori ai nesustenabilitatii maririlor salariale sunt liderii de
sindicat. Pe motive diferite, incepand cu scumpirea preturilor si
marirea inflatiei, cu faptul ca media salariilor din privat ramane in
urma celei din sectorul public, ca patronii ar recurge la
disponibilizari masive, ca vor relocaliza afacerea. E drept ca nici eu
nu m-am obisnuit inca ca sindicatele reprezinta patronatele si nu
lucratorii. Suntem de o excentricitate adorabila daca nu ar fi atat de
trista.
De remarcat ca anul trecut productia industriala a fost cea care a sustinut exportul si ca ea insasi a inregistrat o crestere destul de relevanta. Sa urmarim.
De remarcat ca anul trecut productia industriala a fost cea care a sustinut exportul si ca ea insasi a inregistrat o crestere destul de relevanta. Sa urmarim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu