Pe facebook: Industria farmaceutica ... lucreaza dur!

miercuri, 7 februarie 2018

Industria farmaceutica ... lucreaza dur!

Preda Mihailescu shared a link.

December 21, 2016

Industria farmaceutica ... lucreaza dur!

Cine a orchestrat dosarul Burnei - SECRETE care ies la lumină - Bugetul.ro

În ancheta de mai jos vă voi prezenta cum poate lua naștere un dosar plin de controverse, parcă scos dintr-un film de groază, cu implicații directe care du

bugetul.ro

Comments

Preda Mihailescu Raspanditi, sa stie lumea - caci multi pica la propaganda de speriat impotriva acestui medic, si trec cu vederea faptul ca ea se bazeaza pe jurnalisti si nu pe lege si drept.

Doina Nicolescu Au incercat in 2012 sa privatizeze sistemul de sanatate si nu au reusit. Dar fiind vorba de multi bani continua. Se aplica o politica murdara si unii pun botul, fara sa gandeasca ca ei nu vor avea banii necesari rechinilor straini!

Preda Mihailescu Singura resursa este difuzarea avertismentelor, a experientelor devastatoare din strainatate, etc.

Florentin Miron Pai sint toti nebuni aia mutilati de el ????

Preda Mihailescu Florentin Miron @ Deocamdata, domnul Miron - ati vorbit dumneavoastra cu vreun "mutilat de el"? Sau tot ca toata lumea, prin persoana interpusa, jurnalista romanca. Si cate am mai citit noi in ziare romanesti, ca te-apuca sila! Tot jurnalistii romani se bateau acum cateva luni cu pumnul in piept ca acei sugari morti in Arges au murit din cauza lipsei de higiene, vezi doamne, romanii nehigienici chiar si in spitale. Dar sindromul lor a ucis oameni si in Germania, daca era acel sindrom de care se vorbeste - deci minteau minteau intr-o harnicie, si medicii si tovarasii jurnalisti. Pentru ca intr-un tarziu sa recunoasca ca s-ar putea sa fie totusi vreo conectiune cu veccinele pe care le-au incercat pe aceiasi bebelusi! Doar ca prin intamplare, au uitat sa faca autopsie.

La asemenea antecedente, dl Miron, este loc de anumita prudenta si circumspectie. Iata, intamplarea face sa fie acelas sistem de interese in joc. Acolo sa camufla faptul ca ministerul acceptase sa se faca teste clinice de vaccine inca neomologate, pe copii romani (contra ce spaga?) - aici se distruge un om care avea in egala masura reputatie puternica si lupta pentru farmacia romaneasca si impotriva pseudo-ministrilor porniti pe serevicii globaliste. Nu credeti ca unde sunt asemenea interese, in Romania, se gasesc si victime? Eu nu stiu si nu vreau sa vorbesc cu pacat - nu este exclus sa fii facut greseli de malpractica dl Brunei. Nu despre asta vorbim. Problema este insa ca avem de-a face cu o campanie ostentativa si neprofesionista de denigrare. Altfel ar fi actionat legea mai intai, si nu maidanul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 7 februarie 2018

Industria farmaceutica ... lucreaza dur!

Preda Mihailescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv