Pe facebook: Turismul rural

marți, 7 noiembrie 2017

Turismul rural

Turismul rural – 18 octombrie 2017Dana Fantu shared a link.

Şi, pentru că bate vânt de sfârşit de săptămână, să vedem ce ne zice ,,PR manager" despre ,,self catering" -ul în turismul rural eco, bio, etc. Fără tv şi internet se mai poate trăi, dar fără împrumuturi lingvistice, ba.

Locul din România care este la mare căutare de turiștii din întreaga lume! Fără televizor, internet nu există, iar masa se ia prin sat!

STIRI.MAGAZINULDECASE.RO

Anna Zelinski Și la vecinii din vest se practică turismul rural, cred că împrumuturile lingvistice sunt binevenite. Am auzit că particula No are multe înțelesuri în funcție de pronunție, precum ideogramele chinezești.

Dana Fantu Beneficiile globalizării :)

Preda Mihailescu Anna Zelinski "Am auzit că particula No are multe înțelesuri în funcție de pronunție, precum ideogramele chinezești."

Daca o pronunti atat de bine ca se lipeste de dosul masinii, ea poate insemna chiar si Norvegia :-)

Anna Zelinski No, bine cum spuneți!

Alexandru Botu Circula un text pe internet cu cele 10 semnificatii ale lui "No" pentru ardeleni. Daca trecem si la alte rude si neamuri putem multiplica numarul de intelesuri.

Claudia Giurca Faptul ca nu este televizor si internet nu ar trebui taxat in plus. 60 de euro este mult. Pensiunile de la noi, mai ales cele rurale, au preturi cam mari, dupa parerea mea,

Anna Zelinski Exagerat chiar dacă este pt. 2 adulți și 2 copii. Un City break la Roma (avion , cazare cu mic dejun 2 nopți, 2 persoane, 200 euro)

Claudia Giurca Ma gandeam cat costa o camera, adica 60 euro. Nu merg in excursii, dar stiu ca exista camere pt familii cu 35-40 de euro, cu conditii foarte bune in Germania, Franta, Austria ... Dar nu e vorba doar de aceasta pensiune. Pentru majoritatea romanilor, e mai avantajos sa cauti zboruri ieftine in strainatate si pensiuni sau hoteluri cu preturi avantajoase si sa vezi meleaguri noi.

Dana Fantu Din pacate, aveti dreptate.
Poate tarifele se justifica prin aceea ca oaspetii pe care-i vizeaza sunt straini. Si aceia doresc sa vada ceva diferit.
Noi va trebui sa fim mai atenti cu agentiile de turism. Povestea cu Omnia s-a transformat in cosmar.

Claudia Giurca Nu stiu despre povestea cu Omnia... Va referiti la Omnia Sig, la societatea de asigurari?

Anna Zelinski Cred că este vorba de patronul unei agenții care a cheltuit banii turiștilor și s-a sinucis. Și eu am rezerve în legătură cu cei de pe internet.

Dana Fantu Nu, nu. Aceia nu au cum sa dea faliment :(
Omnia Tur cred ca ii zice, operator de turism. Se pare ca toti care si-au cumparat vacantele prin ei le-au pierdut :(
Patronul s-a sinucis, pagube de vreo 10 milioane de euro. Tragic.

Claudia Giurca In Alba Iulia, unde locuiesc, au fost si in urma cu cativa ani asemenea fraude la agentii de turism. De fapt erau tot agentii din Romania, nu neaparat din Alba Iulia. Dar, probabilitatea sa patesti asa ceva este cu mult mai mica decat cea de a te bucura de o minunata vacanta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 7 noiembrie 2017

Turismul rural

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv