Pe facebook: Tratat de dezarmare nucleara

marți, 7 noiembrie 2017

Tratat de dezarmare nucleara

Tratat de dezarmare nucleara – 21 septembrie 2017

Smaranda Dobrescu

Incepand de ieri, 20 septembrie 2017 Tratatul de interzicere a armelor nucleare este deschis semnaturilor la sediul ONU. Antonio Guterres, secretarul general ONU saluta inceputul acestei etape istorice marcate de Tratatul de dezarmare nucleara pe o perioada de 20 ani.
At fi interesant de stiut daca marile puteri si Coreea de Nord vor semna acum, ca tot sunt la fata locului, sau peste 20 ani..

Smaranda Dobrescu „În cei peste 30 de ani de experiență la ONU, nu am mai auzit un discurs atât de curajos"
„Discursul ignorant și plin de ură al lui Trump își are locul în Evul Mediu, nu în secolul XXI – nu merită replică"
E drept ca cele doua aprecieri ce se bat cap in cap au fost facute de un israelian si de un iranian, persoane importante. Sub aceste auspicii, Trump nu va intruni probabil unanimitate la solicitarile sale.
http://www.cotidianul.ro/trump-la-onu-un-discurs-bun-sau.../

Trump la ONU: un discurs bun sau o nebunie periculoasă?

„Distrugerea totală" a Coreei de Nord, „misiune…

COTIDIANUL.RO

Alexandru Stanescu Douăzeci ???? Ar fi cam devreme .
Da' așa ca o curiozitate personală : ăstea , aromicele astea , odată cu trecerea timpului nu se-mput ? Că cum ar fi să miroasă prin unele locuri ...

Alexandru Stanescu Atomice nu aromice !
Greșeala n-ar fi prea mare că sânt unele aromate care-ți mută nasu' din loc !
Aromicele astea ar urma să te mute cu totu ' ! Și pen--totdeauna !

Smaranda Dobrescu Un adevarat duel extras din discursurile presedintilor Trump si Macron in legatura cu cel putin 4 probleme:
http://www.lemonde.fr/.../trump-et-macron-a-l-onu-le-duel...

Trump et Macron à l'ONU : le duel par discours interposés

Diplomatie, Iran, climat… Lors de leur premier discours…

LEMONDE.FR

Smaranda Dobrescu Aceasta despartire in idei de baza demonstreaza ca americanii imbatati de puterea lor nu reusesc sa vada lumea asa cum este ea, ci asa cum o gandesc ei. Discursul lui Macron rezuma spiritul multilateralismului de interese de aparare impartasit de aproape 3/4 din populatia planetei. Americanii si presa lor (care nu prea a pomenit de oponenta lui Macron) par a fi siderati in fata acestui actor pe care chiar unii dintre americani il vad deja in postura de sclav al sistemului.
Ma intreb daca suveranitatea unui stat, chiar deosebit de puternic se poate pastra in conditiile neacceptarii integrale a conditiilor stipulate in art.1 din Cartea ONU.

Doina Nicolescu " Imbatati de puterea lor" este ceeace ii caracterizeaza! Si se pare ca nu s-au trezit din betie. Daca nu vor sa invete din istorie ar trebui sa invete din propiile greseli. Sa uiti atat de repede experientele recente din Afganistan si Irak si cele putin recente din Coreea si Vietnam este uluitor!

Alexandru Botu Interzicerea nu este mare lucru. Sa zicem ca am pivnita plina cu butoaie continand diverse soiuri de vinuri si sotia imi interzice sa le vizitez. Cat timp vor exista acele butoaie cu tentatii, voi incerca sa ajung la ele.
Dezarmarea si distrugerea controlata a acestora ar fi mai importanta. A armelor atomice, nu a butoaielor. Dar, cred ca armele atomice in acceptiunea actuala sunt deja depasite si impovaratoare, alte arme sunt mult mai periculoase, desi ne facem ca nu le observam sau chiar nu le stim.

Prospectiv A-z .
SUA, Marea Britanie si Franta nu sunt/vor fi cosemnatare, n-au participat nici macar la negociere.

Sunt de acord cu dl. Alexandru Botu, "Dezarmarea si distrugerea controlata a acestora ar fi mai importanta." De fapt, multi si importanti oameni de stat americani, in anii de pensie, au considerat ca acesta ar fi singurul plan rational de actiune.

Alexandru Stanescu Eheee ... mintea de pe urmă ...!

Prospectiv A-z .
Mintea de pe urma sau stergerea urmelor?! Meteahna asta o observ si la romani, din 1989 incoace :-(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 7 noiembrie 2017

Tratat de dezarmare nucleara

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv