Pe facebook: Incepe asediul, deocamdata fiscal al Chinei..

luni, 6 noiembrie 2017

Incepe asediul, deocamdata fiscal al Chinei..

Incepe asediul, deocamdata fiscal, al Chinei... – 22 septembrie 2017

Draghi Puterity shared a link.

Incepe asediul, deocamdata fiscal, al Chinei...

China's debt downgraded by second ratings agency

Standard & Poor's slashed China's credit rating on Thursday, warning that a prolonged period of debt growth had raised "economic and financial risks".

CHANNELNEWSASIA.COM

Prospectiv A-z .
Chinezii au sa raspunda corespunzator si ei, si tot asa...

Nu-i niciun asediu, Draghi, chinezii au asii, e doar hartuiala. Desi motivele agentiilor de rating par plauzibile, actiunile lor sunt clar directionale.

Prospectiv A-z .

https://youtu.be/jsdOw2_LGsk

The Coming War on China HD

De Verenigde Nazi's willen in 2020 alleen heersers zijn over de hele wereld. De EU en haar corrupte vazallen…

YOUTUBE.COM

Doina Nicolescu Ha, ha. Asemenea manevre au succes cu tari mai mici.

Dana Fantu Exact.

Dana Fantu Îmi imaginez că stau cu sufletul la gură şi ochii mijiţi pe standardele astea.

Draghi Puterity Totusi, au protestat.

Dana Fantu Aia nu-s sclavi, ca altii. Reactioneaza.

Prospectiv A-z .
Si romanii au reactionat, in 2009, in 2012 sau chiar si la cele mai recente alegeri presidentiale. Dupa un timp, fie te resemnezi, fie te radicalizezi.

Dana Fantu Prospectiv:

Ce reacţii?

Prospectiv A-z .
Au reactionat la Basescu si imprumutul lui, vectori ai neocolonializarii. Este primul nivel de reactie.

Preda Mihailescu Da, au protestat - in avion duminica noaptea am citit China today, si isi bateau joc de S&P, "they are behind the curve", ca nu s-au prins ca imprumuturile Chineze sunt pentru crestere, si nu pentru consum, ca in unele tari Europene unde au fost probleme cu imprumuturi. Simplu.

Si aici nu este vorba de reacite populara, neputincioasa, ci de reactie oficiala.

Draghi Puterity Si in "epoca de aur" imprumuturile tot pentru investitii erau gandite. Dar cum baietii care dadeau imprumuturile controlau si accesul la piatza lor nu prea a iesit pasientza. Drept e insa ca China are o piata interna "suficienta" ca sa nu depinda de exporturi.

Mery Sivu Se spune (anumiti politicieni prin Toscana .... ) ca deja imperul cinez construieste la km e km sub pamint in deserturi funivii, bunkere, apartamente... si <magazine>, nu am sursa doar "chiacchiere /de prin coridoare "... au descoperit cum pot Avea apa in desert...

Preda Mihailescu Nu m-ar mira. Pentru ca se stie ca exista apa, sub Sahara, deci nu vad de ce nu ar fi si sub Takla Makan. Si Chinezii au o problema acuta de suprademografie, deci este in natura lucrurilor sa prevada. Si capacitatea lor de a construi este uluitoare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 6 noiembrie 2017

Incepe asediul, deocamdata fiscal al Chinei..

Draghi Puterity shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv