Economia reala romaneasca, in spirala mortii – 20 octombrie 2017
Gheorghe Piperea's post.
Economia romaneasca propriuzisa, nu cea nominala, este in spirala mortii--te si uimesti la cat mai poate sa cada. Intrebarea decadei ar fi: Ce trebuie/poate fi facut pentru a 1) opri caderea, 2) schimba sensul de miscare al economiei romanesti?
Cred ca Puterile statului (Palatele, BNR, liderii de partide...) ar trebui sa vina impreuna si sa gandeasca la ce si cum.
Problema structurala cea mai grava a economiei romanesti este concentrarea extrema a averii si a resurselor.
In Romania sunt cca 600 de mii de srl-uri. Aproape jumatate au fie cifra de afaceri zero, fie pierderi continue care se reverbereaza in ani de zile. Restul reprezinta sub 1% din cifra de afaceri totala a companiilor.
Exista, in schimb, in jur de 6000 de societati pe actiuni care reprezinta mai mult de 99% din cifra totala de afaceri din Romania. Lucrurile sunt si mai grave daca observam ca exista doar 100 de companii cu un export mai mare de 100 de milioane de euro anual.
Problema nu este doar inadmisibila inegalitate, care contrazice orice analiza libertariana sau mit al economiei ultra-liberale de piata si al economiei.
Problema este lipsa de adancime si de distributivitate a economiei. Nu exista decat 5-6 proiecte care ar putea capta mai mult de 500 de milioane de euro sau listari adevarate la bursa (ultimile doua au fost niste farse sinistre). Si, in plus, dificultatea financiara sau disparitia oricareia dintre cele 100 de companii care sustin - mult prea fragil - economia ar insemna fracturi majore ale unor intregi ramuri economice si extinse drame sociale si comunitare determinate de somaj. Aceste entitati nu sunt doar adevarate gauri negre care atrag gravitational toate resursele si toata atentia mediatica si politica, dar sunt, pur si simplu, prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze. In cazul lor, regulile si principiile capitalismului industrial, liberal, si sabloanele economiei de piata sunt inaplicabile. Regula responsabilitatii si a sanctiunii esecului (falimentul) se aplica doar celorlati. Iar acesti ceilalti - si noi toti, de altfel - sunt supusi obligatiei de a salva, chiar cu riscul ruinei proprii, maretele, sfintele entitati care sunt prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze. La aceste sfinte se roaga enoriasii neo-liberali, cei care detesta (pentru ei, incognoscibilul si inextricabilul) comunism, fara sa isi dea seama ca prea-maresc si venereaza niste entitati comuniste. Enoriasi care, in acelasi timp, ii dispretuiesc pe batrani si pelerini. Si ii banneaza, ii raporteaza si ii combat virtual pe cei care nu gandesc la fel ca ei.
In Romania sunt cca 600 de mii de srl-uri. Aproape jumatate au fie cifra de afaceri zero, fie pierderi continue care se reverbereaza in ani de zile. Restul reprezinta sub 1% din cifra de afaceri totala a companiilor.
Exista, in schimb, in jur de 6000 de societati pe actiuni care reprezinta mai mult de 99% din cifra totala de afaceri din Romania. Lucrurile sunt si mai grave daca observam ca exista doar 100 de companii cu un export mai mare de 100 de milioane de euro anual.
Problema nu este doar inadmisibila inegalitate, care contrazice orice analiza libertariana sau mit al economiei ultra-liberale de piata si al economiei.
Problema este lipsa de adancime si de distributivitate a economiei. Nu exista decat 5-6 proiecte care ar putea capta mai mult de 500 de milioane de euro sau listari adevarate la bursa (ultimile doua au fost niste farse sinistre). Si, in plus, dificultatea financiara sau disparitia oricareia dintre cele 100 de companii care sustin - mult prea fragil - economia ar insemna fracturi majore ale unor intregi ramuri economice si extinse drame sociale si comunitare determinate de somaj. Aceste entitati nu sunt doar adevarate gauri negre care atrag gravitational toate resursele si toata atentia mediatica si politica, dar sunt, pur si simplu, prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze. In cazul lor, regulile si principiile capitalismului industrial, liberal, si sabloanele economiei de piata sunt inaplicabile. Regula responsabilitatii si a sanctiunii esecului (falimentul) se aplica doar celorlati. Iar acesti ceilalti - si noi toti, de altfel - sunt supusi obligatiei de a salva, chiar cu riscul ruinei proprii, maretele, sfintele entitati care sunt prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze. La aceste sfinte se roaga enoriasii neo-liberali, cei care detesta (pentru ei, incognoscibilul si inextricabilul) comunism, fara sa isi dea seama ca prea-maresc si venereaza niste entitati comuniste. Enoriasi care, in acelasi timp, ii dispretuiesc pe batrani si pelerini. Si ii banneaza, ii raporteaza si ii combat virtual pe cei care nu gandesc la fel ca ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu