Pe facebook: Parerea lui Todd despre Macron

duminică, 5 noiembrie 2017

Parerea lui Todd despre Macron

Parerea lui Todd despre Macron – 30 septembrie 2017

PAz shared Denis Ballini's post.

September 30

Iar KWJ este un profesoras de provincie care se straduie sa-l depaseasca pe Basescu in nocivitate.

Denis Ballini

September 29

I like this explicit name of the little banker sponsored

Macron « n'est qu'un modeste inspecteur des finances » tacle E.Todd

Invité de l'émission « On va plus loin », l'historien Emmanuel Todd est venu parler de son livre « Où en sommes-nous ? » (Seuil), tout en assénant…

PUBLICSENAT.FR

Preda Mihailescu ... il va au fond sans doute plus vite que Hollande, parce que, il faut le reconnaitre, il est beaucoup plus rapide.See Translation

Smaranda Dobrescu In afara de neincrederea manifestata fata de Macron, Emanuel Todd reuseste in cateva cuvinte sa descrie un parcurs al societatii actuale pe care fortati de imprejurari sau liber consimtit il vom urma cu totii:
Traim intr-o perioada in care educatia e fragmentata si mai putin adresata universal; cresc inegalitatile din societate; creste stagnarea economica; apare tendinta tuturor de izolare nu doar fata de grupurile de imigranti ci si fata de alte grupuri sociale; mondializatrea si globalizarea cu partea lor de comunicatie care e internetul este si a fost o minune ce i-a incantat pe toti; concurenta forte intre cei ce progreseaza in domeniul comunicatiilor , IT si AI, pun o presiune uriasa pe salarii si afecteaza coeziunea sociala; liberul schimb nu este un dulce si inofensiv comert ci un tazboi al tuturor impotriva tuturor. Cand oamenii se confrunta cu noutati atat de radicale, nu mai simt nevoia altor noutati, vor dimpotriva sa revina la traditia lor. Astfel socretatile au sansa sa se rationalizeze.
Optimist, Monsieur Todd!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 5 noiembrie 2017

Parerea lui Todd despre Macron

PAz shared Denis Ballini's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv