Pe facebook: Mesajul psihiatrului Ion Vianu

vineri, 10 noiembrie 2017

Mesajul psihiatrului Ion Vianu

Mesajul psihiatrului Ion Vianu 21 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

" Ca roman sunt deceptionat cum arata Romania postcomunista. In naivitatea mea o anticipam ca pe o comunitate de oameni liberi si creatori; din nefericire este lucrata de egoism, iar frica se manifesta pe cai mai subtile decat in comunism."

Mesaj din inimâ al psihiatrului Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu: „Aș vrea să spun românilor: Nu vă fie frică!"

EVZ.RO

Preda Mihailescu Cred in naivitatea lui Ionel Vianu. Aproape mai mult decat in cea proprie, care este MARE.

Prospectiv A-z .
Nu ti-am inteles comentariul pana n-am citit finalul "Populațiile vor continua să se amestece, cum s-a întâmplat în tot cursul Istoriei. Valului demografic Europa nu trebuie să-i opună armele ci atractivitatea civilizației, dacă o poate dovedi. Astfel, radicalismul religios s-ar putea stinge, cu timpul. România ar putea consimți un sacrificiu, România noastră confruntată cu o emigrație masivă; o anumită forță de muncă străină ar fi de folos. Reușesc mai bine civilizațiile primitoare decât cele defensive". Poate in discutia lui despre religii, Vianu este naiv, aici cred ca-i mai grav.

Iata ca stie despre ce-i vorba in lume: „Vedeți, eu refuz să mai vorbesc de tranziție după 28 de ani. Și comuniștii s-ar fi jenat, prin 1976, să vorbească despre greaua moștenire lăsată de burghezie! Pur și simplu, constat că trăim într-o țară în care mulți indivizi o duc bine: dacă ești indiferent și ai bani poți avea o viață plăcută. Dar statul nu-și face datoria, a devenit sluga oligarhiei. Sănătatea publică, transporturile, educația sunt la pământ. Regresul educației naționale face parte din această indiferență generalizată pentru viața publică"

Ba chiar vine si cu o solutie: „Dacă aș mai avea energia de a duce o luptă politică, aș milita pentru înscrierea unui articol în Constituție care să proclame inteligența drept principala bogăție națională, demnă de atenție și protecție. Nu este admisibil să irosim inteligența și creativitatea copiilor noștri. Aveți dreptate, cu cât tratăm inteligența mai rău cu atât opinia publică devine mai manipulabilă. Iar statul rămâne mașina de muls a oligarhiei. Pentru mine, a fi patriot înseamnă un singur lucru: grija dezinteresată pentru cauza publică, res publica. Găsiți o mână de patrioți și se va întoarce țara".

Insa, repet, finalul parca nu-i scris de acelasi om care incepe atent la boala si gandeste chiar la o solutie locala. Este scris de unul cel putin robit intelectual de aceeasi oligarhie pe care o numeste in diagnostic.

Smaranda Dobrescu Prospectiv A-z, ai dreptate! Nu am citit decat prima pagina, nu am observat ca mai exista o pagina. Totul era perfect la inceput. Imi pare rau ca distinsul domn s-a molipsit de o particica de sorosism. . Destul de importanta.

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Exista faimoasa fraza a lui Nae Steinhardt: "Este o vreme cand a repeta in mod decis ca 2+2=4 este un act cultural mai important decat orice savanta filosofie" (citat ciuntit, din memorie). De asemenea din memorie, retin ca gura lumii atribuia ca adresat la remarcii tocmai pe tatal lui Ion. Astazi 2+2 = 4 inseamna "O colonie ramane o colonie pana cand nu se impune vointa proprie de suveranitate", Analiza din articol priveste Romania ca o tara suspendata in vacuum, un sistem Newtonian izolat. O abordare ..

Smaranda Dobrescu Sa spunem ca aceasta abordare corespunde intentiei autorului. Ce ne facem insa cu ideea" Omul are o componenta sadica atat de accentuata incat chiar si fara aportul doctrinei religioase isi poate exercita actiunea de distrugere"(Nu vorbeste de islamici, ci in general) Cum se poate impaca aceasta stampila cu ideea asimilarii altor religiosi sau mai putin religiosi care vin sa rapeasca din beneficiile unor destructivi ? E posibil ca civilizatia sa fie cea care asterne intelegerea si pacea? Cum egalizezi nivelul de civilizatie daca sentimentul distrugerii persista nefiind reglat de nimic?. Ce faci pana se vor actualiza, adapta, religiile, treaba de decenii, poate?

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu Raspunsul scurt este "Evolutia spirituala pare sa fie aproape perpendiculara atat pe cea tehnologica cat si pe cea social-statala". Restul sunt comentarii, si desigur primul comentariu este ca fixatia pe o falsa asociatie intre religie si inimicitii colective este cea mai simpla scuza pentru a nu privi mai atent asociatia intre marxism si alte mai recente doctrine-cult de tip ateu, si cele mai mari crime din istoria umanitatii. Minciuna crede ca se instaleaza prin repetitie. Fiul lui Ion, numit Tudor ca buicul, a studiat teologie ... cumva inteligenta merge impotriva dogmei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 10 noiembrie 2017

Mesajul psihiatrului Ion Vianu

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv