Pe facebook: Iar si iar despre libertatea presei

miercuri, 28 decembrie 2016

Iar si iar despre libertatea presei

Iar si iar despre libertatea presei – 20 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared a link.

Din nou despre libertatea presei: cea interna si cea externa, controlate de stapani diferiti. Sunt unele amanunte socante despre acestea. De aceea imi e greu sa ma pronunt.
"„Parlamentul european evreiesc" (EJP) a fost înfiinţat în februarie 2012 prin votul online dat de 400.000 de evrei din Europa şi funcţionează în baza unei Constituţii proprii chiar în sediul Parlamentului European!"

Vom sari oare sa o aparam pe Codruta?

Black Cube şi Maximilian Katz, reprezentantul României în Parlamentul European Evreiesc

COTIDIANUL.RO

Mihai Ion Turcu Domnul Katz si Domnul Florian reusesc un lucru foarte important. sa ridice semne de intrebare acolo unde nu erau.

Preda Mihailescu Eli Caufman este sincer si adevarat, cand spune "este un business care merge, si de aceea este nevoie sa se creeze sentimente potrivnice intregii etnii, ca cei obisnuiti sa profite de pe urmele acestor sentimente, sa poata continua". Un rabin adevarat.

Gavrila Ch este ca si cum isi produc proprii anticorpi/antisemiti

Alexandru Cosmin Codreanu Parlamentul European Evreiesc este (deocamdată) un simplu ONG cu numele oficial Uniunea Evreilor din Europa care speră să pună bazele primului parlament european alcătuit pe bază de etnie.

Evident, succesul unui astfel de demers ar însemna o ușă deschisă și pentru alte etnii / diaspore care ocupă teritoriul UE, cei mai îndreptățiți să se înscrie în această cursă fiind etnii non-europene sau apatride (țigani, kurzi, armeni, turci sau arabi).

Influența politică a unui astfel de ONG poziționat strategic la Bruxelles nu ar trebui însă neglijată, iar legăturile lui cu trusturi media influente in UE ar trebui să ne dea de gândit.

Mihai Ion Turcu Domnul Katz et co. crede ca poate face pipi in sufragerie pe motiv ca a fost batut cand era mic....

Alexandru Cosmin Codreanu Cum ar fi un Parlament European al Aromanilor?

Dinica Roman al VLAHILOR ar fi si mai potrivit

Mihai Ion Turcu Dar cum ar fi sa avem un parlament national , o formula demodata dar inca posibil functionala....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 28 decembrie 2016

Iar si iar despre libertatea presei

Iar si iar despre libertatea presei – 20 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv