Pe facebook: Avertisment de la Washington

miercuri, 28 decembrie 2016

Avertisment de la Washington

Avertisment de la Washington – 21 noiembrie 2016

Dinica Roman shared Romania mea's post.

Aha, americanii se prind ca pot recupera ceva din simpatia risipita prin interventia la ultimul moment. Bun si asa, macar sa ne fi invatat lectia, noi romanii de pretutindeni, si sa strigam hotii in gura mare.

Romania mea

November 20

NU ESTE O GLUMA ! IOHANNIS PRIMEȘTE UN AVERTISMENT DE LA WASHINGTON!!

NU ESTE O GLUMA ! IOHANNIS Primeste un avertisment de la..

NU ESTE O GLUMA ! IOHANNIS Primeste un avertisment de la WASHINGTON !! Nu stiu daca Iohannis asta a nostru face parte din Romania ..?

COLOTINSEBASTIAN.RO

Mihai Ion Turcu Pana la ce trebuie sa faca Iohannis, esential sa pune problema pe agenda CSAT ( a fost pusa) si sa promulge legi, cineva trebuie sa -i puna pe masa legile si guvernul sa puna in aplicare legile existente si altele protectioniste dupa nevoi si situatii . Efectiv nu putem intelege de ce marile concerne ale lemnului active in RO pot zburdea, nu intelegem de ce se taie in rezervatii, sunt distruse paraurile de munte cu stupidele microcentrale, distrugeri irecuperabile, de ce nu se planteaza unde s-a taiat etc. si cine a permis ce nu trebuia permis, presupunem ca nu Iohannis. Nu rezulta de undeva ca presedintele ar legifera si aplica legi. (?)

Anna Zelinski Chiar Iohannis a permis continuarea defrișărilor, nepromulgând legea care prevedea diminuarea exportului de masă lemnoasă.

Mihai Ion Turcu Anna Zelinski @ N-a promulgat-o si trimis-o inapoi Parlamentului pentru ajustari, nu avea alta posibilitate, dar a introdus problema in CSAT.Asteptam o lege ....

Preda Mihailescu Banuiesc ca Washingtonul (care Washington, acela al Ambasadorului, sau alt Washington?) nu se poate rataci in cautarea adresatului in aceasta problema. Este drept ca adresatul putea sa il caute si in Austria...

Smaranda Dobrescu In legislatia initiala facuta prin 2004 se mentiona ca in fiecare an indiferent de contractele incheiate se putea modifica prin HG volumul total de masa lemnoasa ce putea fi taiat. De aici rezulta posibilitatea diminuaiia cifrelor fiecarui contract in derulare.. Nimeni intre 2004 si pana in prezent, adica nici un Guvern nu a modificat intelegerile initiale din contracte.Singura modificare la Codul Silvic inapoiat de Presedinte cu observatii comune cu ale austriecilor s-a operat in urma cu 10 zile prin introducerea de sanctiuni materiale si infiintarea unui fel de DNA al padurilor. Austriecii si IKEA vor fi capabili sa plateasca probabil penalizarile.

In aceeasi ordine de idei reamintesc cu aceeasi revolta de proiectul de lege pregatit de guvernul Ciolos in privinta redeventelor. Acestea nu numai ca nu se prevad a fi modificate in avantajul statului roman, ba, dimpotriva, unele contracte mai serioase vor primi bonificatii. In alte cuvinte, cel mult doar 5% din resursele noastre raman ale noastre. restul apartin celor care le exploateaza. Cu voia noastra. E de inteles de ce Ciolos si ai lui nu mai pot ramane pe pozitii dupa alegeri. Vor da totul.

Preda Mihailescu Asta este ca sanctiunile impotriva bancilor, dupa scandalul Liberi la Londra. Ei au facut timp de ani zeci de miliarde profit, si cand adevarul iese la iveala, platesc acolo un miliard penalizare, si s-a facut justitie. Penalizarea ar trebui sa fie financiar usturatoare, dar mai ales sa ii oblige pe 20 de ani sa ingrijeasca reimpadurirea. Concret.

Mihai Ion Turcu Ciolos s-ar inscrie in cursul guvernelor noastre, n-am observat ca vreunul sa "ia" altceva decat imprumuturi, de "dat" au dat si cu siguranta ar urma sa mai "dea" ca din "dar din dar se face rai" personal au "luat" fiecare cateceva. Prostimea spune ca "nu este indicat sa imprasii apa contra vantului", preocupare constanta a guvernarilor noastre drept care ne aflam "uscati". Intelepciunea in cauza este relativa. Depinde de vant si de presiunea apei, care este functie de musculatura abdominala, intrand in experimentalisme si tehnicalitati.... Cred ca este momentul in care trebuie riscat.

Doina Nicolescu Daca nu vom risca sa spunem nu jafului vom disparea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 28 decembrie 2016

Avertisment de la Washington

Dinica Roman shared Romania mea's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv