UN ÎNDEMN LA BUNĂTATE. MAI ȘTII, ROMÂNE, CE ESTE ACEEA?
MOTTO: „...Pentru că nici adevărul și nici dreptatea nu au valoare fără bunătate, care trebuie să ne caracterizeze. Și o spun nu pentru că suntem în Săptămâna Patimilor și pentru că vom trece cu ajutorul Domnului în Săptămâna Luminată, când trebuie să fim cu toții buni, dar pentru că fără sentimentul acesta al dialogului întru bunătate nu putem face nici dreptate și nu putem instaura nici adevărul...”( Ioan Aurel Pop, fragment din primul discurs al acestuia ca Președinte al Academiei Române)
................................................................................
Poate că am așteptat , cu răbdare, ani de zile, un astfel de discurs care să reabiliteze, în cuvinte accesibile oricui, BUNĂTATEA. O valoare aproape pierdută... condamnată la uitare, repudiată, disprețuită, vârâtă în sertare închise cu cheia, BUNĂTATEA fost transformată dintr-o virtute într-o noțiune ridicolă și împinsă către mantinelă cu bună știință , nemaifiind trebuitoare noii societăți, născute într-un mediu aseptic, de „corectitudine politică”, aceasta fiind dispusă să șteargă definitiv aplecarea umană firească și plauzibilă ... căci regulile luate din altă parte și acceptate nefiltrat, fără o minimă analiză ( „mi se potrivesc? nu mi se potrivesc?”) vor tinde să înlocuiască mereu, cu scheletul lor grosier, osatura delicată alcătuită din trăsăturile distinctive ale unei nații.
În ultimii ani explozia șocantă a răutății, a intransigenței totale, a lipsei de îndoieli, a făcut din SLOGAN un CREZ și-un PLAN DE ACȚIUNE. Deoarece, instalată, RĂUTATEA nu mai are nevoie de argumente și de ipoteze ... ea știe mai bine... Am văzut RĂUTATEA în stradă, în presă, în școală, în întrebare, în răspuns, în medii de-o sărăcie extremă , dar și lăfăindu-se într-o dezgustătoare opulență... am văzut-o cum s-a întins ca o molimă de neoprit. Căci fără stavilă a fost.
Eu, însă, cred în cuvânt și-n magia lui vindecătoare... poate simpla invocare a BUNĂTĂȚII de către Ioan Aurel Pop, acest om cu o fizionomie atât de armonioasă și de blândă, va putea să panseze rana generalizată și să oprească septicemia socială. De aceea privesc pentru prima oară cu speranță, în ultimii ani, către cel care a rostit, în cel mai înalt for al inteligenței românești, aceste cuvinte :
„...Academia Română are sediul în București, dar este o instituție națională... 90% dintre români trăiesc în afara Capitalei. Ea trebuie să transmită din Capitală mesaje pentru întreg poporul român. Mesaje, sigur, în primul rând de știință, de cercetare, de creație, dar și mesaje care să aducă răbdare, încredere și speranță. Țara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranță, de încredere în creația spirituală, în educație, de programe care să limiteze numărul de analfabeți și de analfabeți funcționali și care să reașeze educația pe un piedestal în care strămoșii mei au crezut (...) Academia trebuie să apere limba, literatura, să facă cunoscută istoria, etnografia acestui popor, adică acele mesaje care sunt greu inteligibile și care nu se pot transmite prin semne matematice și fizice și care sunt doina, dorul, povestirea, Prâslea cel Voinic. Eu îi îndemn pe tineri să caute și jocul pokemonilor și să se inspire și din Stăpânul inelelor și din Harry Potter, dar, în același timp, să nu uite de «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte », de «Făt frumos din lacrimă», de niște valori care nu ne-au legănat numai nouă copilăria, dar care au stat la baza culturii acestui popor. Și dacă le-mbinăm pe toate și știm să fim și clasici și moderni și tradiționaliști români și europeni, atunci mesajul va ajunge cu siguranță la destinatar !”
MOTTO: „...Pentru că nici adevărul și nici dreptatea nu au valoare fără bunătate, care trebuie să ne caracterizeze. Și o spun nu pentru că suntem în Săptămâna Patimilor și pentru că vom trece cu ajutorul Domnului în Săptămâna Luminată, când trebuie să fim cu toții buni, dar pentru că fără sentimentul acesta al dialogului întru bunătate nu putem face nici dreptate și nu putem instaura nici adevărul...”( Ioan Aurel Pop, fragment din primul discurs al acestuia ca Președinte al Academiei Române)
................................................................................
Poate că am așteptat , cu răbdare, ani de zile, un astfel de discurs care să reabiliteze, în cuvinte accesibile oricui, BUNĂTATEA. O valoare aproape pierdută... condamnată la uitare, repudiată, disprețuită, vârâtă în sertare închise cu cheia, BUNĂTATEA fost transformată dintr-o virtute într-o noțiune ridicolă și împinsă către mantinelă cu bună știință , nemaifiind trebuitoare noii societăți, născute într-un mediu aseptic, de „corectitudine politică”, aceasta fiind dispusă să șteargă definitiv aplecarea umană firească și plauzibilă ... căci regulile luate din altă parte și acceptate nefiltrat, fără o minimă analiză ( „mi se potrivesc? nu mi se potrivesc?”) vor tinde să înlocuiască mereu, cu scheletul lor grosier, osatura delicată alcătuită din trăsăturile distinctive ale unei nații.
În ultimii ani explozia șocantă a răutății, a intransigenței totale, a lipsei de îndoieli, a făcut din SLOGAN un CREZ și-un PLAN DE ACȚIUNE. Deoarece, instalată, RĂUTATEA nu mai are nevoie de argumente și de ipoteze ... ea știe mai bine... Am văzut RĂUTATEA în stradă, în presă, în școală, în întrebare, în răspuns, în medii de-o sărăcie extremă , dar și lăfăindu-se într-o dezgustătoare opulență... am văzut-o cum s-a întins ca o molimă de neoprit. Căci fără stavilă a fost.
Eu, însă, cred în cuvânt și-n magia lui vindecătoare... poate simpla invocare a BUNĂTĂȚII de către Ioan Aurel Pop, acest om cu o fizionomie atât de armonioasă și de blândă, va putea să panseze rana generalizată și să oprească septicemia socială. De aceea privesc pentru prima oară cu speranță, în ultimii ani, către cel care a rostit, în cel mai înalt for al inteligenței românești, aceste cuvinte :
„...Academia Română are sediul în București, dar este o instituție națională... 90% dintre români trăiesc în afara Capitalei. Ea trebuie să transmită din Capitală mesaje pentru întreg poporul român. Mesaje, sigur, în primul rând de știință, de cercetare, de creație, dar și mesaje care să aducă răbdare, încredere și speranță. Țara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranță, de încredere în creația spirituală, în educație, de programe care să limiteze numărul de analfabeți și de analfabeți funcționali și care să reașeze educația pe un piedestal în care strămoșii mei au crezut (...) Academia trebuie să apere limba, literatura, să facă cunoscută istoria, etnografia acestui popor, adică acele mesaje care sunt greu inteligibile și care nu se pot transmite prin semne matematice și fizice și care sunt doina, dorul, povestirea, Prâslea cel Voinic. Eu îi îndemn pe tineri să caute și jocul pokemonilor și să se inspire și din Stăpânul inelelor și din Harry Potter, dar, în același timp, să nu uite de «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte », de «Făt frumos din lacrimă», de niște valori care nu ne-au legănat numai nouă copilăria, dar care au stat la baza culturii acestui popor. Și dacă le-mbinăm pe toate și știm să fim și clasici și moderni și tradiționaliști români și europeni, atunci mesajul va ajunge cu siguranță la destinatar !”
Smaranda Dobrescu Am
vazut in ultimii ani Rautatea in deplinatatea ei, in machiavelismul ei,
in cruzimea acesteia in stare pura. O rautate galagioasa, asumata,
insotita adesea de ipocrizie, caci rautatea invoca si ea un articol, o
exceptie necesara, o manifestare in numele unui "mai bine".
Bunatatea daca nu am mai intalnit-o este insa datorita discretiei ei definitorii. Eu nu pot crede ca ea nu exista, nu s-a manifestat. Bunatatea este nativa, se educa intr-o mica masura dupa modele in copilarie, ea nu are nevoie de discursuri, desi orice discurs al Academicianului este uluitor de frumos, coerent si drept. Curaj, Excelenta!
Bunatatea daca nu am mai intalnit-o este insa datorita discretiei ei definitorii. Eu nu pot crede ca ea nu exista, nu s-a manifestat. Bunatatea este nativa, se educa intr-o mica masura dupa modele in copilarie, ea nu are nevoie de discursuri, desi orice discurs al Academicianului este uluitor de frumos, coerent si drept. Curaj, Excelenta!
Prospectiv A-z .
"Bunatatea daca nu am mai intalnit-o este insa datorita discretiei ei definitorii." Asta a fost odata, Smaranda, pana egoismul ne-a sfasiat. Sa trambitam mai des BUNATATEA, asa afla si copiii ca nu-i doar egoism pe lume!
"Bunatatea daca nu am mai intalnit-o este insa datorita discretiei ei definitorii." Asta a fost odata, Smaranda, pana egoismul ne-a sfasiat. Sa trambitam mai des BUNATATEA, asa afla si copiii ca nu-i doar egoism pe lume!
Smaranda Dobrescu E
trist PAz daca nu ai ocazia sa vezi exemple de bunatate in jur.
Bunatatea ia de obicei doua infatisari: Filantropia, compasiunea si tot
ce provine de aici si corectitudinea de comportament a celor vremelnic
chemati sa aplice legea. Desi detest exemplele
personale, iti voi spune ca in urma cu doua-trei luni pe wallul meu FB
am acceptat o cerere de prietenie a unui necunoscut. Acesta nu a
contenit sa-mi multumeasca ca in urma cu ani de zile am facut un lucru
extraordinar pentru el, care i-a salvat viata. Nu-mi aminteam nimic. si
m-am jenat sa-l intreb despre ce e vorba. Aici s-a intamplat un caz
tipic de confuzie a indeplinirii obligatiei de serviciu cu un act de
mare bunatate. Asadar in perceptia oamenilor a dobandi un drept dorit,
si justificat legal a ajuns sa fie un act de bunatate. Per a contrario
ne putem imagina cata rautate e perceputa datorita atator esecuri. Dar
eu nu vorbeam de perceptia eronata despre bunatate ci despre insasi
bunatatea intrinseca care exista in stare discreta: cand ajuti o familie
in lipsuri, fara sa stie nimeni decat tu si ei, cand indrumi un bolnav
pana la poarta medicului care stii ca-l va ajuta, cand cunosti locatiile
caminelor de batrani si ale cantinelor scolare. Sunt insa cazuri
izolate nu o manifestare colectiva de bunatate. In ce fel discursul unui
eminent intelectual despre nevoia de bunatate e utila celui neinzestrat
din nastere cu bunatate?Misiunea profesorului pe care si-o indeplineste
exceptional este sa spuna fara incetare ca fara cunoasterea istoriei si
fara o viziune corecta asupra natiunii, prezentul si viitorul vor fi
afectate.
Aparent, cu aceasta discutie nu facem altceva decat sa dezvoltam teoria chibritului. Putem insa sa tratam discutia si in mod prospectiv, apeland la analogia cu conflictul intre rationalism si empirism, sau mai aproape de noi: recurgem la modele teoretice pe care le-ar putea oferi Academia, o Institutie a cunoasterii si stiintei sau la modele reale? Cum nu exista o statistica a succesului acestor modele, am putea concluziona ca un discurs de succes adresat unui popor teoretic religios "da bine" in cadru apeland la bunatate. Eu, eu raman la modelele mele reale.
:-)
Aparent, cu aceasta discutie nu facem altceva decat sa dezvoltam teoria chibritului. Putem insa sa tratam discutia si in mod prospectiv, apeland la analogia cu conflictul intre rationalism si empirism, sau mai aproape de noi: recurgem la modele teoretice pe care le-ar putea oferi Academia, o Institutie a cunoasterii si stiintei sau la modele reale? Cum nu exista o statistica a succesului acestor modele, am putea concluziona ca un discurs de succes adresat unui popor teoretic religios "da bine" in cadru apeland la bunatate. Eu, eu raman la modelele mele reale.
:-)
Prospectiv A-z .
Cred ca vorbim de doua feluri de bunatate. Si in doua moduri diferite din moment ceu eu sustin ca ar fi nevoie acum de trambitarea bunatatii, nu doar de asumarea discreta a acesteia intr-o perfecta si serena masura.
Bunatatea de care vorbesti, Smaranda, cred ca-i definitorie unui alt timp/generatii. Acum cand egoismul este virtutea de frunte a societatii, nu cred ca promovarea bunatatii procustiene mai este cea mai potrivita. Doar o parere, nu o polemica.
Noi ar trebui sa repunem bunatatea/altruismul la centrul societatii, impreuna cu alte virtuti dintotdeauna, si sa le promovam, recunoastem si incuraja la nivel individual si social pe acestea.
Cred ca vorbim de doua feluri de bunatate. Si in doua moduri diferite din moment ceu eu sustin ca ar fi nevoie acum de trambitarea bunatatii, nu doar de asumarea discreta a acesteia intr-o perfecta si serena masura.
Bunatatea de care vorbesti, Smaranda, cred ca-i definitorie unui alt timp/generatii. Acum cand egoismul este virtutea de frunte a societatii, nu cred ca promovarea bunatatii procustiene mai este cea mai potrivita. Doar o parere, nu o polemica.
Noi ar trebui sa repunem bunatatea/altruismul la centrul societatii, impreuna cu alte virtuti dintotdeauna, si sa le promovam, recunoastem si incuraja la nivel individual si social pe acestea.
Smaranda Dobrescu Prospectiv
A-z, vorbim de doua lucruri diferite: Tu imi spui a doua oara ca
bunatatea de care vorbesc e definitorie pentru alta generatie. Poate. Eu
vorbesc insa de altceva, motiv pentru care m-am introdus intr-o
discutie despre Ion Aurel Pop, unul din
intelectualii de frunte ai tarii pe care il admir nu de ieri, de azi. Eu
contest faptul ca Academia singura sau impreuna cu Biserica are vreun
rol in diseminarea bunatatii. Biserica, da.. Daca vei citi ultimul meu
paragraf vei vedea analogia facuta de mine cu modelele rationalistilor
vs cele ale empiricilor. . Modelele reale, popularizate de media sau
doar constatate pe viu sunt definitorii dupa parerea mea pentru
diseminare fireasca.
Prospectiv A-z .
"vorbim de doua lucruri diferit" Pai asta scriam si eu in primul paragraf, daca il vei reciti.
"vorbim de doua lucruri diferit" Pai asta scriam si eu in primul paragraf, daca il vei reciti.
Smaranda Dobrescu Raspunde-mi
te rog la intrebarea: Academia Romana are rol in diseminarea
bunatatii?. Asta e controversa, nu stiu de ce o ocolesti, Si mai stii ca
statutul Academiei e langa mine si iti citesc imediat care e rolul si
functiile acestei inalte Institutii.
Intr-un discurs liber din saptamana patimilor se poate vorbi de
generozitate, bunatate, in orice institutie, inclusiv la primarie.. Si
daca nu vrei sa prospectivam abordarea empirica vs cea rationalista, nu
am nimic impotriva.
Prospectiv A-z .
"Raspunde-mi te rog la intrebarea: Academia Romana are rol in diseminarea bunatatii?" Rolul Academiei poate fi acela de a INCEPE procesul de restaurare a locului acestei virtuti in societatea romaneasca. Rol impartit cu BOR.
Gasesc amuzant faptul ca sunt somat sa raspund aici la o intrebare, din senin. Adica fara context.
"Raspunde-mi te rog la intrebarea: Academia Romana are rol in diseminarea bunatatii?" Rolul Academiei poate fi acela de a INCEPE procesul de restaurare a locului acestei virtuti in societatea romaneasca. Rol impartit cu BOR.
Gasesc amuzant faptul ca sunt somat sa raspund aici la o intrebare, din senin. Adica fara context.
Smaranda Dobrescu Nu
esti somat, PA-z, a fost o rugaminte. Despre rolul Academiei in acest
domeniu am discutat eu de la prima interventie. Este tot ce contest.
Posibil sa nu fi fost prea clara. Cred ca amandoi ne-am edificat.
Preda Mihailescu Ea se bucura de putina incurajare, si raze de soare primavaratec ...
Preda Mihailescu Umila
mea parere este ca aceasta bunatate despre care se face vorbire, este
ca statuile lui Michelangelo, ea nu trebuie insamantata, cultivata -- ea
trebuie doar liberata, lasata sa traiasca, sa respire. Si da, face
parte din misiunea educatiei -- si deci indirect si a Academiei, de a
... educa. Si in sens moral. Nu discursiv, nu moralizator --
incurajator.
Alex Grossu BRAVO!!!! Foarte bine și frumos exprimat!
Confucius propovăduiește aceeași atitudine de acum 2500 de ani!
Este și azi baza educației în China!
Confucius propovăduiește aceeași atitudine de acum 2500 de ani!
Este și azi baza educației în China!
Prospectiv A-z .
"UN ÎNDEMN LA BUNĂTATE. MAI ȘTII, ROMÂNE, CE ESTE ACEEA?"
Sper sa nu pacatuiesc prea tare incercand sa raspund unei intrebari retorice. Omul stie ce-i bunatatea, mai ales cand are de primit. Omul nou nu mai stie ce-i bunatatea caci a fost inlocuita de egoism ca valoare suprema.
Bunatatea ar trebui trambitata, Academia este un bun prim loc, desi Biserica e deja acolo, insa impreuna pot incepe procesul de indreptare.
"UN ÎNDEMN LA BUNĂTATE. MAI ȘTII, ROMÂNE, CE ESTE ACEEA?"
Sper sa nu pacatuiesc prea tare incercand sa raspund unei intrebari retorice. Omul stie ce-i bunatatea, mai ales cand are de primit. Omul nou nu mai stie ce-i bunatatea caci a fost inlocuita de egoism ca valoare suprema.
Bunatatea ar trebui trambitata, Academia este un bun prim loc, desi Biserica e deja acolo, insa impreuna pot incepe procesul de indreptare.
Luminita Arhire Nici nu-mi pot imagina acest efort decât ca pe o acțiune conjugată a Academiei și a Bisericii .
Prospectiv A-z .
Discutia de mai sus cu Smaranda Dobrescu m-a facut sa gandesc la ce ar putea face Academia concret in sensul promovarii BUNATATII, o notiune pe cat de eluziva in definitie, pe atat de absenta din orice statut de functionare al oricarei institutii.
Plec dela urmatoarea observatie: Desi bunatatea e greu de definit si de obtinut garantat ca rezultat al vreunui proces institutional explicit, mai toti o putem recunoaste cand o vedem. Asta inseamna ca Academia ar putea face urmatorul lucru:
1) Sa porneasca dela constatarea situatiei in care suntem ca rezultat al unei scari a valorilor bulversate;
2) Gasirea locului BUNATATII intr-un vector minim de virtuti menit sa indrepte societatea romaneasca;
3) Recunoasterea anuala a acelor romani care au excelat pe fiecare element al acelui vector.
Ce idei PRACTICE ar mai fi?
Discutia de mai sus cu Smaranda Dobrescu m-a facut sa gandesc la ce ar putea face Academia concret in sensul promovarii BUNATATII, o notiune pe cat de eluziva in definitie, pe atat de absenta din orice statut de functionare al oricarei institutii.
Plec dela urmatoarea observatie: Desi bunatatea e greu de definit si de obtinut garantat ca rezultat al vreunui proces institutional explicit, mai toti o putem recunoaste cand o vedem. Asta inseamna ca Academia ar putea face urmatorul lucru:
1) Sa porneasca dela constatarea situatiei in care suntem ca rezultat al unei scari a valorilor bulversate;
2) Gasirea locului BUNATATII intr-un vector minim de virtuti menit sa indrepte societatea romaneasca;
3) Recunoasterea anuala a acelor romani care au excelat pe fiecare element al acelui vector.
Ce idei PRACTICE ar mai fi?
Smaranda Dobrescu Majoritatea
cercetarilor considera bunatatea ca fiind una din principalele valori
umane: respectul, integritatea, intelepciunea, iubirea, bunatatea
sufleteasca si generozitatea, increderea. Aceste valori umane au existat
si s-au manifestat inainte de aparitia
religiilor, si ar trebui sa fiinteze independent de religie, in cadrul
unor percepte morale. Unii cercetatori coinsidera bunatatea ca o
trasatura de caracter, cum mi se intampla si mie. Si totusi bunatatea
poate fi descoperita si educata, scoasa la iveala de catre oameni
luminati sau doar cu o pregatire specifica in domeniu. Toate aceste
valori umane sunt adunate de secole in asa numita "regula de aur" , cea
mai importanta regula a vietii care in cazul crestinilor se traduce
prin: "fa celorlalti ce ti-ar place si tie sa ti se faca"
Pe parcursul vietii, schema valorilor proprii se intampla sa se schime, sa adopte o noua consistenta, datorata in general aparitiei unor conflicte in viata individului, aparitia unui alt punct de vedere, constientizarea inconsistentei valorilor adoptate in trecut, Cele mai clare conflicte sunt de tipullibertate vs. responsabilitate sau trairea fericirii vs, realizari. Pentru a ajunge la adevarata intelepciune in privinta valorilor noastre sunt necesare abilitati de cunoastere si rationare, constientizarea irationalitatilor noastre, revelatii in privinta emotiilor noastre, unele sondaje ale subconstientului. Nu e un lucru simplu, evident.
Si aici ajung la o posibila legatura cu functiunile Academiei. Pana acum am ajuns in punctul in care aceste abilitati trebuiesc educate. Si am cautat si am vazut ca exista un Institut care se ocupa de reforma educatiei, de programele scolare. Si am mai vazut ca exista o Secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie in cadrul Academiei. Si indraznesc sa propun legatura intre cele doua entitati. Cum Academia poate elabora studii, acestea se pot elabora impreuna cu Institutul de Sociologie al Academiei si sa fie puse la dispozitia Ministerului Educatiei. In aceste studii se vor propune modele teoretice de diseminare a valorilor umane, pe care le-am denumit mai sus. Sa devina parte integranta a procesului educativ
Pe parcursul vietii, schema valorilor proprii se intampla sa se schime, sa adopte o noua consistenta, datorata in general aparitiei unor conflicte in viata individului, aparitia unui alt punct de vedere, constientizarea inconsistentei valorilor adoptate in trecut, Cele mai clare conflicte sunt de tipullibertate vs. responsabilitate sau trairea fericirii vs, realizari. Pentru a ajunge la adevarata intelepciune in privinta valorilor noastre sunt necesare abilitati de cunoastere si rationare, constientizarea irationalitatilor noastre, revelatii in privinta emotiilor noastre, unele sondaje ale subconstientului. Nu e un lucru simplu, evident.
Si aici ajung la o posibila legatura cu functiunile Academiei. Pana acum am ajuns in punctul in care aceste abilitati trebuiesc educate. Si am cautat si am vazut ca exista un Institut care se ocupa de reforma educatiei, de programele scolare. Si am mai vazut ca exista o Secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie in cadrul Academiei. Si indraznesc sa propun legatura intre cele doua entitati. Cum Academia poate elabora studii, acestea se pot elabora impreuna cu Institutul de Sociologie al Academiei si sa fie puse la dispozitia Ministerului Educatiei. In aceste studii se vor propune modele teoretice de diseminare a valorilor umane, pe care le-am denumit mai sus. Sa devina parte integranta a procesului educativ
Are un rol Academia Română în „educarea” sensibilității acestui neam? E imposibil să nu aibă. Cum urmăresc discursurile lui Ioan Aurel Pop pot spune că, dincolo de încărcătura științifică a acestora, ele sunt construite în așa fel încât se adresează simultan minții dar și inimii. De ce face el asta? Pentru DURATĂ, mă gândesc, pentru că vorbind acestora două, pariul cu timpul este mai ușor de câștigat . Ceea ce creierul va uita, inima va ține minte... și invers. E prima oară, cred, în ultimii 20 de ani, când BUNĂTATEA este introdusă ca valoare perenă de la o tribună atât de înaltă. De aceea e semnul unei speranțe pe care nu pot s-o ignor .
P.S. Pe de altă parte, pe alte platforme mi s-a răspuns că bunătatea e naivitate , asta în cazul în care nu e de-a dreptul prostie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu