"o
discuție pe care am avut-o acum vreo șase-șapte ani cu un istoric
american care era mai mult decât șoarece de bibliotecă. I-am prezentat
situația din România și l-am întrebat ce se întâmplă cu noi. El mi-a
răspuns că, prin comparație cu Ucraina sau cu Polonia, România e prea
mică și trece prin ochiurile sitei. Nu se vede. Deci tragedia României e
că suntem pe mâna unor funcționari imperiali inferiori și ca rang și ca
pregătire care își caută în România interlocutori pe măsură." (Mircea
Platon)
___________________________
Scandalul DNA duce la Washington
Ion Spanu
Ce se întâmplă de câţiva ani buni în aceste relaţii româno-americane este de-a dreptul strigător la cer
Faptul că ambasadorul Hans Klemm o susţine în mod deşănţat pe Laura Codruţa Kovesi, cel mai controversat om din spaţiul public românesc, arată cît de mare este dispreţul administraţiei SUA faţă de România! A, cînd este vorba despre bani, Românica este o vacă bună de muls din toate poziţiile! „My friend“, ce mai!
N-am fost niciodată antiamerican, ci din contră, am susţinut în anii din urmă (şi uite că au trecut aproape trei decenii) spiritul american, cultura americană, civilizaţia americană, în general, şi am crezut că apropierea de SUA este şansa României de a se rupe definitiv de tarele comunismului, care ne-a măcinat vieţile şi destinul spre care ne îndreptam cîndva.
Am scris de atîtea ori despre primul ambasador american în România, Eugene Schuyler, cel care se întîlnise chiar cu Mihai Eminescu în casa lui Titu Maiorescu, după cum aflăm din „Însemnările zilnice“ ale acestuia din urmă:
„Luni 30 Maiu / 11 Iunie 83. Prea cald! Astăzi la 6½ la cină la mine ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] şi doamna, alde Kremnitz; Annette, Eminescu. Rămas cu toţii în cea mai plăcută atmosferă până la 11½. [La] Eminescu, început de alienaţie mentală, după impresia mea“.
Strigător la cer
În acea seară, prin menţiunea surprinzătoare de la sfîrșitul însemnării lui Maiorescu, s-a lansat primul episod al uriaşei dezinformări privind aşa-zisa nebunie a lui Eminescu. Peste numai cîteva săptămîni, în 28 iunie 1883, marele nostru poet avea să fie pus în cămașa de forţă în Băile Mitraşevschi, după ce cu cîteva ore în urmă intenţionase să-l viziteze pe Eugen Schuyler la Capşa, acolo unde acesta locuia într-un apartament de la etaj! În aceeaşi zi, erau arestaţi, exilaţi şi împrăştiaţi liderii Societăţii „Carpaţii“, care militau pentru unirea României cu Transilvania, eveniment care avea să fie amînat pînă la 1 Decembrie 1918!
Ştiu bine că Eugene Schuyler venise din Rusia cu intenţia de a ne convinge să ne apropiem de Franţa, Marea Britanie şi evident SUA ceea ce însemna o depărtare de Germania exact în acea vreme, cînd se făceau eforturi uriaşe pentru determinarea României să se semneze „Tratatul secret“, prin care se interziceau orice mişcări ce ar fi vizat Marea Unire! Din păcate, misiunea lui Schuyler n-a reuşit.
Vedeţi bine că, în sinea mea, am destule argumente în favoarea unor relaţii privilegiate cu SUA, care nu ţin doar de chestiuni contemporane care să fie traduse în bani! Eram în presă în primii ani de după Revoluţie şi am constatat cum creştea în sondaje dorinţa românilor de a se apropia mai mult de SUA, ba chiar am sprijinit din toate puterile această opţiune, finalizată mult mai tîrziu prin intrarea României în NATO.
Dar ce se întîmplă de cîţiva ani buni în aceste relaţii româno-americane este de-a dreptul strigător la cer, mai ales din felul în care am fost trataţi de ambasadorii americani la Bucureşti. „Excelenţă“ în sus, „Excelenţă“ în jos, noi i-am pus în ramă pe toţi, deşi aveam să constatăm prea tîrziu că erau şi ei oameni şi făceau pe dracul în patru să ne stoarcă de bani. Bani pentru ţara lor, dar şi pentru propriul lor buzunar!
Cine este Gitenstein?
Din acest punct de vedere, momentul culminant a fost mandatul lui Mark H. Gitenstein, venit în România în anul 2009, în plină criză economică. Puţini ştiu că el este cel care a lansat programul „ReStart România“, prin care 140.000 de oameni, viitorii tefelişti, erau pregătiţi pentru a forma ceea ce astăzi cunoaştem sub denumirea de „ONG-uri de tip #Rezist“!
Tot Gitenstein este cel care a semnat Acordul dintre România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România, cunoscut azi ca „Scutul de la Deveselu“. Pe fondul interesului strategic evident al parteneriatului româno-american, Gitenstein a avut grijă se se ocupe şi de lucruri murdare, precum implicarea în „Cazul Microsoft“.
Noi am aflat abia de curînd, mai ales din dezvăluirile fostului ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu, care spunea chiar într-o Scrisoare adresată preşedintelui SUA Donald Trump: „Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, precum și Martin Eichtinger, m-au amenințat, în mod repetat, că voi suporta consecințe serioase dacă nu voi plăti sumele convenite prin hotărârile ilegale de guvern“.
În ciuda acestor dezvăluiri, DNA-ul lui Kovesi a făcut orice a fost posibil ca faptele din dosarul celui mai mare jaf din România să se prescrie, fiind condamnaţi simbolic doar cîţiva români implicaţi în afacere. Kovesi, prietena ambasadorilor SUA, ştia bine ce trebuie să facă, astfel încît nu s-a găsit nici un vinovat din partea Microsoft! De acolo vine, în primul rînd, susţinerea aceasta nejustificată pe care SUA i-o acordă şefei DNA!
Tot împotriva lui Gitenstein, de data aceasta pentru „Dosarul FPP“, a depus un „Denunţ penal“ şi Ingrid Mocanu, fost vicepreședinte al ANRP, care scria: „Din datele şi informaţiile disponibile la această dată apreciez că numitul Mark Henry GITENSTEIN s-a folosit de influenţa pe care o avea pe lângă factorii de decizie din România (Prim-Ministru şi Preşedinte) şi a intervenit la aceştia pentru ca administrarea Fondului Proprietatea să fie încredinţată către o societate americană, Franklin Templeton“.
Presa din România a publicat nenumărate articole care arătau interesul direct al lui Gitenstein pentru Fondul Proprietatea. Ce a făcut DNA cu acest dosar? Exact cum a procedat cu „Dosarul Microsoft“, adică a găsit cîţiva ţapi ispăşitori din România şi atît.
Mark H. Gitenstein şi-a încheiat mandatul de ambasador în decembrie 2012, dar n-a plecat decît după Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, după ce a reuşit să impună păstrarea acestuia în funcţia de preşedinte, în ciuda celor 7,4 milioane de voturi pentru demitere!
Toate acestea, dar şi multe altele, mă fac să cred că susţinerea deşănţată a Codruţei Kovesi de către ambasadorul de azi al SUA la Bucureşti are în spate nu recunoaşterea vreunei competenţe (nici n-ar avea cum), ci faptul că a susţinut interesele unor afaceri oneroase pe care americanii le-au derulat în România (nu trebuie uitat Cazul Bechtel!), călcînd pe lege ca pe dude!
Ar putea oare cineva să înţeleagă cum este posibil ca tocmai SUA să ignore încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului de către procurorii DNA, iar ambasadorii s-o ridice în slăvi pe şefa acestei instituţii? Şi nu fac trimitere la tot ce a scris presa în ultimii ani, ci la acest Raport oficial al ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, în urma căruia a şi cerut revocarea Codruţei Kovesi! În loc să-l ia în seamă ca poziţie oficială, ambasadorul Hans Klemm îl trece în derizoriu şi declară că o susţine necondiţionat pe Kovesi!
Parteneriat care ne pune pe gânduri
Cu dosare făcute la comandă, cu „decaparea“ miniştrilor, cu „Portocală“, cu toate acestea legate de gît, Kovesi rămîne mireasa preferată a ambasadorului SUA. Nu contează că drepturile omului au devenit cu adevărat un lux, ci doar ca Laura Codruţa Kovesi să rămînă acolo, ca şi cum nu s-ar putea găsi un înlocuitor pentru ea, care să fie eventual la fel de obedient faţă de ordinele primite. Tot acest conglomerat de fapte evidente nu fac altceva decît să ne pună pe gînduri atunci cînd încercăm să vedem care este miza României în acest parteneriat româno-american, căci sperăm ca aceasta să fie una strategică, de securitate zonală, nu doar una meschină, care ţine de bani.
Faptul că preşedintele Iohannis a fost primit la Casa Albă şi numit „My friend“ de către preşedintele Donald Trump ar fi fost un motiv serios de mîndrie naţională dacă tot atunci nu s-ar fi discutat despre cele patru miliarde de dolari cu care contribuim la bugetul NATO, ca prima ţară care a acceptat tacit procentul de 2% din PIB!
Nu e vina noastră că acestea sînt datele publice ale relaţiei României cu SUA. Acestea însă explică mai bine decît orice argument de ce este ţinută în braţe Codruţa Kovesi de către ambasadorii SUA: pentru că le apără interesele, chiar dacă activitatea ei este una împotriva ţării sale! Escalîndu-se această atitudine, nu trebuie să mire pe nimeni dacă din senin românii s-ar trezi că nu mai iubesc aşa de mult America.
Avea dreptate Ralph Waldo Emerson, poet şi eseist american, care spunea: „Deseori banii costă prea mult“! O vedem pe pielea noastră.
Hans Klemm: „Avem încredere deplină în DNA și în conducerea sa“
„Facem multe lucruri în cadrul Parteneriatului nostru strategic, iar o zonă specifică în care desfășurăm o activitate foarte bună este în domeniul autorităților pentru aplicarea legilor. Procurorii români și americani și agențiile pentru aplicarea legilor în general s-au bucurat de o colaborare foarte, foarte bună.
Și acest lucru ne permite ca împreună să combatem terorismul, să combatem infracțiunile din domeniul cibernetic, să combatem traficul de persoane, să combatem crima organizată și să combatem corupția. Am putut să facem acest lucru doar datorită unui foarte bun leadership, care există în instituțiile românești pentru aplicarea legilor și în rândul procurorilor români.
Astfel că noi avem o încredere deplină în, de exemplu, Direcția Națională Anticorupție, și în conducerea sa“, a declarat Hans Klemm sâmbătă, 3 martie 2018.
Klaus Iohannis: „Suntem tot mai departe de o revocare“
„DNA, ca parte a Ministerului Public și Justiția în ansamblul său asigură mecanismele necesare pentru a curăța România de corupție. (…)
Niște inculpați și niște condamnați penal s-au unit pentru a discredita pe aceia care i-au cercetat. Așa cum spune un proverb românesc: Minciuna umblă cât umblă până i se înfundă. (…) Spre nenorocul lor, democrația s-a consolidat în România, Justiția este independentă, iar spiritul civic se manifestă cu mult curaj. În lupta dintre nou și vechi, dintre cei care trăiesc din corupție și cei care combat corupția (…), va câștiga România modernă, europeană“. „… Incertitudinea generată de multiplele modificări legislative adoptate de Parlament anul trecut dăunează grav. (…)
Am deplină încredere că instituțiile statului cu atribuții în domeniu și asociațiile profesionale ale magistraților vor continua să se manifeste atunci când independența Justiției e în pericol.“
„Suntem departe de o revocare, tot mai departe.“
Tudor Brădățean (Declic): „Hai să fim cât mai mulți“
„Președintele va trebui să ia o decizie cât mai curând. Hai să fim cât mai mulți cei care îi cerem să nu o revoce pe Kovesi. Semnezi și tu?
În cele peste 80 de minute de discurs, am simțit că mă întorc în timp înainte de ‘89. Dacă ar putea, Tudorel Toader mi-a dat senzația că ne-ar trimite pe toți cei potrivnici corupților la canal și muncă silnică. Șefei DNA i s-a imputat că i-a vorbit pe guvernanți de rău la BBC și Euronews pentru modificarea legilor justiției, că a încălcat Constituția pentru anchetarea OUG 13 sau că a permis anchetarea hotărârilor de guvern prin care lacul Belina a ajuns la firma familiei Dragnea.
Sigur, Laurei Codruța Kovesi i se pot reproșa multe, precum prescrierea dosarului Microsoft sau lipsa de apetit pentru dosare gen Roșia Montană. Dar nu acestea au intrat în cele 20 de argumente pentru revocare ale lui Tudorel Toader.
Generația noastră nu trebuie să facă greșelile celor din trecut, ce au permis instalarea comuniștilor sau haosul tranziției din anii ‘90. Tehnologiile moderne ne permit să fim mai organizați, să comunicăm liber și să ne mobilizăm rapid. Dacă suficient de mulți dintre noi ne mobilizăm, semnând această petiție, atunci, președintele nu va avea nicio scuză să meargă pe mâna PSD-ului.
Trebuie să fim o voce coerentă și unitară care să încline decizia președintelui către înfruntarea mânjiților și continuarea luptei împotriva corupției.
În plin scandal provocat de OUG 13, comunitatea noastră a creat și propagat simbolul #rezist și împreună cu alte grupuri civice am determinat guvernul Grindeanu să dea înapoi. Comunitatea noastră a crescut de atunci cu încă o sută de mii de membri, ajungând azi la +300.000. Suntem o comunitate de mărimea unuia din orașele mari din România. De noi depinde ce se întâmplă în următoarele zile. Te invit să semnezi petiția și să iei parte la protestele anunțate în următoarea perioadă. Semnează acum!“
Toți pentru justiție, Tudor și echipa Declic
„PS: Când a avut de ales, Tudorel Toader i-a ales pe penali, iar încercarea lui de a ambala decizia revocării în argumente valide a eșuat. Hai să arătăm lumii că România e diferită, că putem fi onești, puternici și hotărâți!“
___________________________
Scandalul DNA duce la Washington
Ion Spanu
Ce se întâmplă de câţiva ani buni în aceste relaţii româno-americane este de-a dreptul strigător la cer
Faptul că ambasadorul Hans Klemm o susţine în mod deşănţat pe Laura Codruţa Kovesi, cel mai controversat om din spaţiul public românesc, arată cît de mare este dispreţul administraţiei SUA faţă de România! A, cînd este vorba despre bani, Românica este o vacă bună de muls din toate poziţiile! „My friend“, ce mai!
N-am fost niciodată antiamerican, ci din contră, am susţinut în anii din urmă (şi uite că au trecut aproape trei decenii) spiritul american, cultura americană, civilizaţia americană, în general, şi am crezut că apropierea de SUA este şansa României de a se rupe definitiv de tarele comunismului, care ne-a măcinat vieţile şi destinul spre care ne îndreptam cîndva.
Am scris de atîtea ori despre primul ambasador american în România, Eugene Schuyler, cel care se întîlnise chiar cu Mihai Eminescu în casa lui Titu Maiorescu, după cum aflăm din „Însemnările zilnice“ ale acestuia din urmă:
„Luni 30 Maiu / 11 Iunie 83. Prea cald! Astăzi la 6½ la cină la mine ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] şi doamna, alde Kremnitz; Annette, Eminescu. Rămas cu toţii în cea mai plăcută atmosferă până la 11½. [La] Eminescu, început de alienaţie mentală, după impresia mea“.
Strigător la cer
În acea seară, prin menţiunea surprinzătoare de la sfîrșitul însemnării lui Maiorescu, s-a lansat primul episod al uriaşei dezinformări privind aşa-zisa nebunie a lui Eminescu. Peste numai cîteva săptămîni, în 28 iunie 1883, marele nostru poet avea să fie pus în cămașa de forţă în Băile Mitraşevschi, după ce cu cîteva ore în urmă intenţionase să-l viziteze pe Eugen Schuyler la Capşa, acolo unde acesta locuia într-un apartament de la etaj! În aceeaşi zi, erau arestaţi, exilaţi şi împrăştiaţi liderii Societăţii „Carpaţii“, care militau pentru unirea României cu Transilvania, eveniment care avea să fie amînat pînă la 1 Decembrie 1918!
Ştiu bine că Eugene Schuyler venise din Rusia cu intenţia de a ne convinge să ne apropiem de Franţa, Marea Britanie şi evident SUA ceea ce însemna o depărtare de Germania exact în acea vreme, cînd se făceau eforturi uriaşe pentru determinarea României să se semneze „Tratatul secret“, prin care se interziceau orice mişcări ce ar fi vizat Marea Unire! Din păcate, misiunea lui Schuyler n-a reuşit.
Vedeţi bine că, în sinea mea, am destule argumente în favoarea unor relaţii privilegiate cu SUA, care nu ţin doar de chestiuni contemporane care să fie traduse în bani! Eram în presă în primii ani de după Revoluţie şi am constatat cum creştea în sondaje dorinţa românilor de a se apropia mai mult de SUA, ba chiar am sprijinit din toate puterile această opţiune, finalizată mult mai tîrziu prin intrarea României în NATO.
Dar ce se întîmplă de cîţiva ani buni în aceste relaţii româno-americane este de-a dreptul strigător la cer, mai ales din felul în care am fost trataţi de ambasadorii americani la Bucureşti. „Excelenţă“ în sus, „Excelenţă“ în jos, noi i-am pus în ramă pe toţi, deşi aveam să constatăm prea tîrziu că erau şi ei oameni şi făceau pe dracul în patru să ne stoarcă de bani. Bani pentru ţara lor, dar şi pentru propriul lor buzunar!
Cine este Gitenstein?
Din acest punct de vedere, momentul culminant a fost mandatul lui Mark H. Gitenstein, venit în România în anul 2009, în plină criză economică. Puţini ştiu că el este cel care a lansat programul „ReStart România“, prin care 140.000 de oameni, viitorii tefelişti, erau pregătiţi pentru a forma ceea ce astăzi cunoaştem sub denumirea de „ONG-uri de tip #Rezist“!
Tot Gitenstein este cel care a semnat Acordul dintre România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România, cunoscut azi ca „Scutul de la Deveselu“. Pe fondul interesului strategic evident al parteneriatului româno-american, Gitenstein a avut grijă se se ocupe şi de lucruri murdare, precum implicarea în „Cazul Microsoft“.
Noi am aflat abia de curînd, mai ales din dezvăluirile fostului ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu, care spunea chiar într-o Scrisoare adresată preşedintelui SUA Donald Trump: „Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, precum și Martin Eichtinger, m-au amenințat, în mod repetat, că voi suporta consecințe serioase dacă nu voi plăti sumele convenite prin hotărârile ilegale de guvern“.
În ciuda acestor dezvăluiri, DNA-ul lui Kovesi a făcut orice a fost posibil ca faptele din dosarul celui mai mare jaf din România să se prescrie, fiind condamnaţi simbolic doar cîţiva români implicaţi în afacere. Kovesi, prietena ambasadorilor SUA, ştia bine ce trebuie să facă, astfel încît nu s-a găsit nici un vinovat din partea Microsoft! De acolo vine, în primul rînd, susţinerea aceasta nejustificată pe care SUA i-o acordă şefei DNA!
Tot împotriva lui Gitenstein, de data aceasta pentru „Dosarul FPP“, a depus un „Denunţ penal“ şi Ingrid Mocanu, fost vicepreședinte al ANRP, care scria: „Din datele şi informaţiile disponibile la această dată apreciez că numitul Mark Henry GITENSTEIN s-a folosit de influenţa pe care o avea pe lângă factorii de decizie din România (Prim-Ministru şi Preşedinte) şi a intervenit la aceştia pentru ca administrarea Fondului Proprietatea să fie încredinţată către o societate americană, Franklin Templeton“.
Presa din România a publicat nenumărate articole care arătau interesul direct al lui Gitenstein pentru Fondul Proprietatea. Ce a făcut DNA cu acest dosar? Exact cum a procedat cu „Dosarul Microsoft“, adică a găsit cîţiva ţapi ispăşitori din România şi atît.
Mark H. Gitenstein şi-a încheiat mandatul de ambasador în decembrie 2012, dar n-a plecat decît după Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, după ce a reuşit să impună păstrarea acestuia în funcţia de preşedinte, în ciuda celor 7,4 milioane de voturi pentru demitere!
Toate acestea, dar şi multe altele, mă fac să cred că susţinerea deşănţată a Codruţei Kovesi de către ambasadorul de azi al SUA la Bucureşti are în spate nu recunoaşterea vreunei competenţe (nici n-ar avea cum), ci faptul că a susţinut interesele unor afaceri oneroase pe care americanii le-au derulat în România (nu trebuie uitat Cazul Bechtel!), călcînd pe lege ca pe dude!
Ar putea oare cineva să înţeleagă cum este posibil ca tocmai SUA să ignore încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului de către procurorii DNA, iar ambasadorii s-o ridice în slăvi pe şefa acestei instituţii? Şi nu fac trimitere la tot ce a scris presa în ultimii ani, ci la acest Raport oficial al ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, în urma căruia a şi cerut revocarea Codruţei Kovesi! În loc să-l ia în seamă ca poziţie oficială, ambasadorul Hans Klemm îl trece în derizoriu şi declară că o susţine necondiţionat pe Kovesi!
Parteneriat care ne pune pe gânduri
Cu dosare făcute la comandă, cu „decaparea“ miniştrilor, cu „Portocală“, cu toate acestea legate de gît, Kovesi rămîne mireasa preferată a ambasadorului SUA. Nu contează că drepturile omului au devenit cu adevărat un lux, ci doar ca Laura Codruţa Kovesi să rămînă acolo, ca şi cum nu s-ar putea găsi un înlocuitor pentru ea, care să fie eventual la fel de obedient faţă de ordinele primite. Tot acest conglomerat de fapte evidente nu fac altceva decît să ne pună pe gînduri atunci cînd încercăm să vedem care este miza României în acest parteneriat româno-american, căci sperăm ca aceasta să fie una strategică, de securitate zonală, nu doar una meschină, care ţine de bani.
Faptul că preşedintele Iohannis a fost primit la Casa Albă şi numit „My friend“ de către preşedintele Donald Trump ar fi fost un motiv serios de mîndrie naţională dacă tot atunci nu s-ar fi discutat despre cele patru miliarde de dolari cu care contribuim la bugetul NATO, ca prima ţară care a acceptat tacit procentul de 2% din PIB!
Nu e vina noastră că acestea sînt datele publice ale relaţiei României cu SUA. Acestea însă explică mai bine decît orice argument de ce este ţinută în braţe Codruţa Kovesi de către ambasadorii SUA: pentru că le apără interesele, chiar dacă activitatea ei este una împotriva ţării sale! Escalîndu-se această atitudine, nu trebuie să mire pe nimeni dacă din senin românii s-ar trezi că nu mai iubesc aşa de mult America.
Avea dreptate Ralph Waldo Emerson, poet şi eseist american, care spunea: „Deseori banii costă prea mult“! O vedem pe pielea noastră.
Hans Klemm: „Avem încredere deplină în DNA și în conducerea sa“
„Facem multe lucruri în cadrul Parteneriatului nostru strategic, iar o zonă specifică în care desfășurăm o activitate foarte bună este în domeniul autorităților pentru aplicarea legilor. Procurorii români și americani și agențiile pentru aplicarea legilor în general s-au bucurat de o colaborare foarte, foarte bună.
Și acest lucru ne permite ca împreună să combatem terorismul, să combatem infracțiunile din domeniul cibernetic, să combatem traficul de persoane, să combatem crima organizată și să combatem corupția. Am putut să facem acest lucru doar datorită unui foarte bun leadership, care există în instituțiile românești pentru aplicarea legilor și în rândul procurorilor români.
Astfel că noi avem o încredere deplină în, de exemplu, Direcția Națională Anticorupție, și în conducerea sa“, a declarat Hans Klemm sâmbătă, 3 martie 2018.
Klaus Iohannis: „Suntem tot mai departe de o revocare“
„DNA, ca parte a Ministerului Public și Justiția în ansamblul său asigură mecanismele necesare pentru a curăța România de corupție. (…)
Niște inculpați și niște condamnați penal s-au unit pentru a discredita pe aceia care i-au cercetat. Așa cum spune un proverb românesc: Minciuna umblă cât umblă până i se înfundă. (…) Spre nenorocul lor, democrația s-a consolidat în România, Justiția este independentă, iar spiritul civic se manifestă cu mult curaj. În lupta dintre nou și vechi, dintre cei care trăiesc din corupție și cei care combat corupția (…), va câștiga România modernă, europeană“. „… Incertitudinea generată de multiplele modificări legislative adoptate de Parlament anul trecut dăunează grav. (…)
Am deplină încredere că instituțiile statului cu atribuții în domeniu și asociațiile profesionale ale magistraților vor continua să se manifeste atunci când independența Justiției e în pericol.“
„Suntem departe de o revocare, tot mai departe.“
Tudor Brădățean (Declic): „Hai să fim cât mai mulți“
„Președintele va trebui să ia o decizie cât mai curând. Hai să fim cât mai mulți cei care îi cerem să nu o revoce pe Kovesi. Semnezi și tu?
În cele peste 80 de minute de discurs, am simțit că mă întorc în timp înainte de ‘89. Dacă ar putea, Tudorel Toader mi-a dat senzația că ne-ar trimite pe toți cei potrivnici corupților la canal și muncă silnică. Șefei DNA i s-a imputat că i-a vorbit pe guvernanți de rău la BBC și Euronews pentru modificarea legilor justiției, că a încălcat Constituția pentru anchetarea OUG 13 sau că a permis anchetarea hotărârilor de guvern prin care lacul Belina a ajuns la firma familiei Dragnea.
Sigur, Laurei Codruța Kovesi i se pot reproșa multe, precum prescrierea dosarului Microsoft sau lipsa de apetit pentru dosare gen Roșia Montană. Dar nu acestea au intrat în cele 20 de argumente pentru revocare ale lui Tudorel Toader.
Generația noastră nu trebuie să facă greșelile celor din trecut, ce au permis instalarea comuniștilor sau haosul tranziției din anii ‘90. Tehnologiile moderne ne permit să fim mai organizați, să comunicăm liber și să ne mobilizăm rapid. Dacă suficient de mulți dintre noi ne mobilizăm, semnând această petiție, atunci, președintele nu va avea nicio scuză să meargă pe mâna PSD-ului.
Trebuie să fim o voce coerentă și unitară care să încline decizia președintelui către înfruntarea mânjiților și continuarea luptei împotriva corupției.
În plin scandal provocat de OUG 13, comunitatea noastră a creat și propagat simbolul #rezist și împreună cu alte grupuri civice am determinat guvernul Grindeanu să dea înapoi. Comunitatea noastră a crescut de atunci cu încă o sută de mii de membri, ajungând azi la +300.000. Suntem o comunitate de mărimea unuia din orașele mari din România. De noi depinde ce se întâmplă în următoarele zile. Te invit să semnezi petiția și să iei parte la protestele anunțate în următoarea perioadă. Semnează acum!“
Toți pentru justiție, Tudor și echipa Declic
„PS: Când a avut de ales, Tudorel Toader i-a ales pe penali, iar încercarea lui de a ambala decizia revocării în argumente valide a eșuat. Hai să arătăm lumii că România e diferită, că putem fi onești, puternici și hotărâți!“
Comments
Smaranda Dobrescu "Deseori banii costa prea mult"
Pana la urma, diferenta intre coruptie si anticoruptie, e doar de o molecula venita de la UE.
🤣🤣🤣
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu