Pe facebook: Cristian Sima, un bisnitar financiar--adica speculator in lederhosen

marți, 17 aprilie 2018

Cristian Sima, un bisnitar financiar--adica speculator in lederhosen

Smaranda Dobrescu shared a link.

Este sezonul destainuirilor. Ca toate marturisirile acestea sunt complete, relevante, menite sa curete aburii de pe sticla geamului sau sunt planuite sa incurce lucrurile si mai rau, sa se stearga in final orice coerenta a faptelor. Dar chiar si acestea amesteca franturi de adevar cu idei venite din statul paralele pe care ni-l inchipuim a fi la terapie intensiva. Cine are rabdare si timp poate scoate din acest interviu niste bucatele de puzzle necesare

JOCURI DE PUTERE cu Rareș Bogdan: INTERVIU EXPLOZIV cu Cistian Sima

JOCURI DE PUTERE cu Rareș Bogdan: INTERVIU…

Comments

Prospectiv A-z .
Sima admite ce am spus aici acum cativa ani: A fost albaluxul banilor de furat ai Dreptacilor.

Altfel, pacat ca n-am aflat destule despre Fondul Proprietatea si parerea lui despre Fondul Suveran al lui Dragnea.

Pentru cei inclinati catre filozofia economiei capitaliste merita cantarita asociatia de facto dintre indicii bursieri si mersul economiei reale. Asta in conditiile in care fie:
1) La bursa se intalnesc speculanti cu prosti;
fie
2) Oamenilor le e din ce in ce mai greu desi indicii arata altceva.

Smaranda Dobrescu Oamenii in prezent se confrunta cu inflatia. Din spusele Olgutei Vasilescu aflu ca cresterea puterii de cumparare medie a salariilor este de 12 %. Despre cresterea preturilor nu avem date caci dinamica e atat de mare incat e dificil sa te pronunti. Tot ea a citat dintr-un raport al guvernului Boc din 1999 in care se spunea ca " inflatia in anul precedent a depasit cu x procente tinta de inflatie ASUMATA de BNR. Asa si era normal: Banca nationala, in a carei responsabilitate intra stabilitatea financiara a tarii poate si trebuie sa-si asume o tinta de inflatie si sa-si subordoneze politica si dupa acest parametru. Acum, Guvernatorul atrage frecvent atentia Guvernului de stanga ca economia e in pericol de criza din cauza inflatiei , a cheltuielilor necontrolate ale guvernului. Totusi guvernul nu-si depaseste tinta lui de deficit. Avem o politica nationala in care se intalnesc toate vrajmasiile posibile. Si presedintele inca nu anunta ce proiect de tara isi doreste. Poate vrea sa marim cheltuielile militare?

Draghi Puterity Interesant - bursa rusilor la Sibiu. Urmaresc in continuare...

Draghi Puterity Aici si continuarea:

https://www.youtube.com/watch?v=nwbDmidp8dY

JOCURI DE PUTERE cu Rareș Bogdan: Cristian Sima continuă dezvăluirile

youtube.com

Prospectiv A-z .
Sima 'stie' dintr-un documentar ca toata cresterea chineza este iluzorie, in connsecinta urmatoarea criza va fi datorata Chinei...

In opinia lui Sima, Soros e crucificat in Romania, precum Cristos.

Tot in opinia lui Sima sursa raului romanesc este cuplul Nastase-Dragnea. Niciun fel de referinta la rolul speculantilor financiari la darapanarea planetei. Referinte oblice multiple la faptul ca el insusi a fost si este un bisnitar financiar--adica speculator in lederhosen.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 17 aprilie 2018

Cristian Sima, un bisnitar financiar--adica speculator in lederhosen

Smaranda Dobrescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv