Pe facebook: Ce preferi, razboi *regional* sau colapsul capitalismului?

marți, 17 aprilie 2018

Ce preferi, razboi regional sau colapsul capitalismului?

Preda Mihailescu shared a link.

Interesanta evitare ...

White House declines to endorse UK view that Russia was behind nerve agent attack in England

Britain has formally accused Russia of being behind an attempted assassination attempt — but the White House won't say if it it agrees.

businessinsider.de

Comments

Prospectiv A-z .
Si atunci cine si cum a hotarat expulzarea 'diplomatilor' rusi? Stiam ca puterea de decentralizata in State, dar chiar asa?!

Preda Mihailescu Ai vazut si despre Franta ce se spunea: In prima zi insusi macaroana a fost de parere ca nu este serioasa treaba si s-a abtinut, pe 5 Martie. Apoi pe & martie a schimbat directia cu 180 de grade. O presiune de grup care ... nu poate sa vina decat de undeva de deasupra grupului. Detaliile din celalalt articol sunt chiar zguduitoare: un atentat cu o otrava multi-letala, care nu exista in Anglia -- si totusi la primul spital de provincie au gasit pe loc antidotul si au putut fi salvati, si Rusia este pedepsita pentru ... ce putea sa se intample, daca in moemntul in care May -- pardon, Putin -- a planuit atentatul, nu ar fi adus si antidotul la locul cu pricinea. Este intr-adevar ca absurditate mai rau ca niciodata...

Prospectiv A-z .
Ce preferi, Preda, razboi *regional* sau colapsul capitalismului? Cred ca asta-i genul de decizie la nivelul ala...

Preda Mihailescu Prospectiv A-z Foaie verde -- parca preferinta mea intereseaza pe cineva. Te uiti ca la teatru, in timp ce ei sa lupta poate deja prin tot sistemul solar ...

Prospectiv A-z .
Iti inteleg raspunsul, nu cred ca ai vrut sa-mi intelegi intrebarea.

Preda Mihailescu Prospectiv A-z Ca vor sa isi scape unii caciula oricare ar fi pretul? Ce este surprinzator?

Prospectiv A-z .
Mai mult, ce preferi? Ca persoana care esti sau ce ai prefera daca ai fi presedinte/premier de tara occidentala/NATO/UE?

Preda Mihailescu Prospectiv A-z -- have a drink! Ce intrebari pui. Pai cum sa fiu premier? Ori am ajuns premier si am informatia pe care unii premieri cu riscul vietii si-au obtinut-o, si atunci as putea sti macar o fractiune din joc, ori nu as fi premier -- caci daca as juca jocul, l-as juca nu ca sa castig, dar macar ca sa inteleg. Deci fara a sti, ce vrei de la mine? Sa spun ce as "alege", asa, dupa gura presii si propagandei? Plus cateva educated guesses? Let us be reasonable!

Prospectiv A-z .
Incerc sa vad cat de mult ii putem judeca pe cei care, vazuti dinafara, joaca prosteste... QED

The drinks are on you!

Gheorghe Gradinaru declaratia este chiar din date de 12.03 cand madam May a acuzat public rusia

Alexandru Botu Nu-i fastaceala, este manipulare!

Anna Zelinski Subiect de film, pentru Polanski.

Preda Mihailescu Anna Zelinski Nu mai apuca!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 17 aprilie 2018

Ce preferi, razboi regional sau colapsul capitalismului?

Preda Mihailescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv