Pe facebook: Si Zeus, desigur este BNR

marți, 17 aprilie 2018

Si Zeus, desigur este BNR

Smaranda Dobrescu

Cu mare ingrijorare, guvernatorul BNR a afirmat ieri in prezenta comisiilor economice din Parlament ca in conditiile in care guvernul nu isi controleaza cheltuielile, la noi se va instala o criza majora care va dobori economia, in primul rand prin inflatie. Acum ne gandim ce anume il ingrijoreaza atat de tare pe guvernator din comportamentul Guvernului, cand ultimii ani au demonstrat ca deficitul bugetar s-a mentinut in limitele solicitate de compactul fiscal european. Si nu stiu de ce nu gandeste ca valoarea dobanzilor impuse de BNR, a cursului de schimb si lipsa de finantare a economiei provoaca inflatie si criza.
Insotit de intregul consiliu de administratie al BNR, Guvernatorul s-a inteles cu presedintele Comisiei din Senat, liberalul Catu sa nu accepte decat trei intrebari din partea parlamentarilor. De ce s-or mai fi deranjat pentru asa putin? Evident ca senatorul Catalin Zamfir nu a avut permisiunea sa intrebe nimic. Au si liberalii lui Orban un zeu: bancile caci sunt de dreapta. Si Zeus, desigur este BNR.

Comments

Draghi Puterity E normal ca e ingrijorat, pentru ca simte ca nu mai poate contracara prin masuri monetariste cresterea nivelului de trai propusa de PSD.

;)

Gheorghe Piperea

March 30 at 12:48am ·

Aseara, la tv, Ion Cristoiu a spus ca BNR s-a tranformat in opozitie politica la PSD si ca, de aceea, zilele gubernatorului in fruntea BNR sunt numarate. Adevarul este ca ieri, la Comisia economica a Senatului, unde a venit intreg Aliotmanul de la BNR, au fost prezenti doar 3 senatori, niciunul nefiind din PSD. Situatia nu numai ca a fost ridicola (Isarescu a vorbit doar pentru presa si a ascultat linguselile senatorului Catu, care se viseaza guvernator), dar si simptomatica si premonitorie pentru perioada grea care urmeaza. Practic, senatorii PSD i-au intors spatele lui Isarescu si intregului sau CA. Mai mult chiar, Dragnea a batut saua sa priceapa iapa, spunand ieri ca Isarescu a avut stabilitate timp de 26 de ani (in realitate, sunt 28), suficienti pentru a sti cum sa tina in frau inflatia. Suficienti, pur si simplu, pentru a mai visa la un alt mandat sau la vremuri usoare in cursul acestui mandat. Urmeaza, cel mai probabil, revocarea (sau demisia, pentru evitarea neplacerii unui rechizitoriu in Parlament).

Intre timp, PNL s-a transformat in sucursala a BNR (nota mea). Atata poate sub actuala conducere si cu libertarienii pe care si i-a atras drept consilieri. In afara de sustinerea nenuantata a DNA, SRI si BNR (institutii ale Statului roman care tin loc de ideologie si chiar fac jocurile politice in dispretul electoratului), la PNL nu mai este nimic. Fara linie politica si fara coloana vertebrala, PNL se va dezintegra odata cu finalul profesional al actualilor sefi ai institutiilor de forta, control si supraveghere. Orban o sa ramana sef peste un partid de buzunar, care nu va mai intra in Parlament. Cu deciziile din ultima vreme, de a sustine habotnic un sistem bancar abuziv contra a 7 milioane de romani, tocmai si-a facut praf partidul.
Suntem in 2018, totusi. E timpul sa ne trezim de sub efectul de tunel cauzat de cei 28 de ani de mandat al gubernatorului.

Buciu Petre Cine credea ca Catu e altceva decat cea mai servila sluga, a fost lamurit in totalitate cu aceasta ocazie. Dupa cat s-au terfelit si atacat prin presa, nici chiar eu nu ma asteptam sa devina atat de servil, atat de brusc. Probabil ca e o caracteristica celor inchinati "banului". Ramane de vazut de-acum incolo ce forma va lua prietenia lui cu Isar, alt domn de bine care viseaza la sefia BNR; e drept, mai sofisticat un pic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 17 aprilie 2018

Si Zeus, desigur este BNR

Smaranda Dobrescu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv