Cum demoleaza Bogdan Olteanu mitul exporturilor romanesti din perioada comunista

Cum demoleaza Bogdan Olteanu mitul exporturilor romanesti din perioada comunista - 27 nov 2014

Prospectiv FCh

.
In Romania post-1989 s-a format o categorie profesionala care reuseste in mod paradoxal sa aiba burta plina si sunca in pod. Este vorba despre spargatorii miturilor romanesti, acesti stahanovisti ce se lupta cu himere de dansii inventate dupa stilul, 'taci oaie din gura, stie tovarasul lup ce face!'
Stiu, va ganditi deja la Lucian Boia sau Horia Roman Patapievici, acesti romani stanjeniti de romanitatea de multe ori creata de ei. Iata ca se poate si mai bine, e vorba de Bogdan Olteanu, cel de renume viceguvernatorial la BNR:
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a prezentat, marţi, în cadrul unei conferinţe susţinute la Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava, date prin care a dorit să demoleze mitul exporturilor României în perioada comunistă, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Olteanu a exemplificat cu date ale unui studiu realizat de experţi ai Universităţii Harvard privind exporturile ţărilor lumii în perioada 1962- 2012, din care reiese că în cel mai bun an al exporturilor României din perioada comunistă valoarea exporturilor era de 10 miliarde de dolari, în timp ce acum exporturile se ridică la 70 de miliarde de dolari.
Viceguvernatorul BNR a spus că la împlinirea a 25 de ani de la căderea comunismului consideră că ar trebui pus în balanţă şi domeniul economic, trecutul şi prezentul şi că acest studiu demolează mitul economiei funcţionale din România comunistă, a fabricilor şi uzinelor care produceau mărfuri de calitate, pe care ţara noastră le exporta în cantităţi uriaşe în toată lumea.
Mai mult, România a vândut pe piaţa externă în anul 2012 motoare cu reacţie de 400 de milioane de dolari, de 300 de milioane componente pentru avioane, nave de două miliarde de dolari şi nave de război de un miliard de dolari.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1)Baiatul asta o fi ajustat cifrele pentru inflatie?
2) O ajustare dupa PPP ar fi si mai potrivita (putere de cumparare).
3) Daca astia-s bani facuti nominal in Romania, dar incasati in alte tzari, cu ce ajuta?
4) Inca putin si regretam ca ne-am nascut vii si romani. Noroc de prestatia d-sorei Petrescu sa putem si noi calibra cele venite dinspre Harvard. Altfel, de atata necaz, fie concuram stahanovistii anti-romanismului, fie muream accelerat.
Gavrila Ch Ar fi produs si juniorul asta 'dastept' ceva pentru invigorarea exportului dar nu l-a lasat matusa-sa , tov. Ghizella Vass, ca deh, ar fi dat peste cap tot Harvard-ul.

Costel Gilca daca studiul e facut de "proasta lu'ponta" atunci se explica!
Ca SUA face tot felul de jocuri cu cifre e limpede, dar ca un viceguvernator citeaza astfel de cifre e mai greu de inteles pe logica normala!

Gavrila Ch nici un efort nu va fi precupetit pentru proptirea capitalismului multilateral dezvoltat.

Zoe Petre Stimati colegi, nu va inteleg: oare chiar credeti ca "inainte era mai bine"? O fi capitalismul netrebnic, dar nici cu Ceausescu nu mi-e rusine.

Gheorghe Gradinaru Zoe Petre nici eu si sper ca nici un alt membru al grupului ar crede ca "inainte era mai bine". In opinia mea postarea s-a dorit o atentionare asupra unuia din multele exemple de emanati ai revolutiei, cu conexiuni de rudenie in nomenclatura comunista, care fara sa fi facut nimic pentru noi se doreste a se remarca prin demolarea unor realizari din vechiul regim( nu putine la numar si mai ales in domeniul politicii externe-opinia mea) fara o analiza obiectiva ci bazata pe studii care nu au nimic in comun cu necesitatea de identificare corecta a cailor de promovare si dexvoltare a Romaniei. Cred ca a pune pe tapet dulicitatea unor actuali lideri nu face rau, decat poate lor dar nu si opiniei publice.

Draghi Puterity Doamna Petre, cred ca nimeni nu regreta dictatura lui Ceausescu, cultul personalitatii, sau nivelul de trai din "iepoca de aur" si mai ales cel de la finalului acesteia (desi poate ar merita o discutie separata, "la rece", despre cauze, discutie care ar putea ajunge tot la capitalism). Insa prin industrializarea fortata si prin crearea unei economii autarhe, Ceausescu a creat cel putin premisele unei veti mai bune si mai demne pentru romani.

Ce se reproseaza capitalismului, cred eu, e tocmai distrugerea sperantei in mai bine (economia nationala a Romaniei fiind doar un aspect). In capitalism, prin polarizarea excesiva a avutiei se distruge egalitatea in sanse, ceea ce duce in final la o "inversiune a valorilor" mult mai grava decat cea din regimul ceausist (unde de bine de rau erau promovati si cei valorosi), iar acest lucru nu are cum sa fie in folosul societatii sau la modul general al umanitatii.

Cred ca toti cei care au capacitatea de a extrapola, nu pot sa nu observe ca directia in care merge capitalismul cel putin de prin anii '80 (Reagan, Tatcher si in general toti cei inspirati de teoriile lui Friedman) nu e in folosul majoritatii.

C.G  Eu sunt mai nuantat cu privire la cum era inainte.
Dincolo de propaganda anticomunista, lucrurile pot fi nuantate.
Sunt lucruri pozitive si in comunism cum sunt si in capitalism. Sunt lucruri negative in comunism cum sunt si in capitalism.
La nivel de individ in capitalismul romanesc acum exista diferente enorme intre oameni. In capitalism ORGOLIUL se poate manifesta in plenitudinea lui si poate acumula bogatii si onoruri nesfârșite in defavoarea altor cetateni, pentru ca valoarea bunurilor este aceeasi, distributia lor e problema!

D.P  https://www.youtube.com/watch?v=R8y6DJAeolo

D.P  Sau mergand la sursa intr-un interviu din 1979:

https://www.youtube.com/watch?v=RWsx1X8PV_A

Milton Friedman - Greed    In his book "Capitalism and Freedom" (1962) Milton Friedman (1912-2006) advocated minimizing the role...

Petre Opris În perioada comunistă, propagandiştii partidului unic se lăudau cu performanţele economice ale României de atunci şi le comparau cu anumiţi parametrii din anul 1938. În concluzie, aceştia spuneau cam aşa: "Vai, ce bine este acum! Fiecare român are pe cap o tonă de oţel, plus două-trei bujii prin buzunare!". Acum vine domnul Bogdan Olteanu cu acelaşi tip de comparaţie, eludând (cu bună ştiinţă, probabil) cele patru puncte enumerate de domnul Prospectiv FCh. Oare merită să comparăm în România coada vacii cu ştampila primăriei la fiecare 25 de ani? Din câte ştiu, moda respectivă a luat amploare după finalizarea procesului de colectivizare forţată a agriculturii (1938 + 25 = 1963) şi a fost perpetuată de Nicolae Ceauşescu până în decembrie 1989 (1963 + 25 = 1988). Pentru Bogdan Olteanu este foarte simplu să aplice astăzi regula propagandiştilor: 1988 + 25 = 2013.

C.G  ce putem compara sigur este:
1949 - 500 000 - 900 000 locuri de munca
1989 - 9 500 000 locuri de munca
2014 - 4 500 000 locuri de munca.
data clare.
din perspectiva asta- era mai bine in comunism!

P.O  Domnule Costel Gilca Gradul de eficienţă economică nu depinde doar de numărul locurilor de muncă ocupate la un moment dat în societate. Aş dori să vă reamintiţi, de exemplu, creşterea explozivă a numărului celor angajaţi în perioada 2004-2008 în administraţia din România şi efectele negative pe care le-a generat această măsură populistă. În popor există o expresie: Trei cu mapa şi unul cu sapa! Numărul celor care dau la sapă (expresia este retorică) rămâne constant, în timp cei restul sunt "variabile guvernamentale" sau "viruşi zilieri fictivi".

Alexandru Cosmin Codreanu Fiind baiatul lui tata, adica al unui om apartinand unei generatii sacrificate prin munca si recompensate aproape deloc, nu il regret pe Ceausescu, insa ma intreb legitim ca daca ar mai fi trait, eu poate nu ar fi trebuit sa muncesc pentru straini, acasa sau in strainatate. Ma intreb daca generatia mea ar fi putut beneficia de agoniseala acumulata de sudoarea generatiei parintilor mei. Ma intreb daca nu i-as fi lasat si altceva in afara debdatorii generatiei copilului meu. Ma intreb daca cuvantul roman ar fi avut alt impact global ca cel din ziua de astazi.

P.O  Creşterea demografică şi cooperatizarea forţată aplicată în agricultură au creat presiuni deosebite în sistemul economic românesc, pe fondul aplicării lozincii "Toată lumea trebuie să muncească!". Şomajul era doar în statele capitaliste, în opinia lui Ceauşescu. Din păcate, nu avea dreptate şi cred că a înţeles lucrul acesta, însă nu a dorit să exprime acest adevăr. Acum este greu de aflat ce gândea, vedem însă consecinţele politicilor din anii '60-'70. S-au primit credite externe, însă eficienţa economică a fost scăzută şi dependentă foarte mult de voinţa liderului politic suprem.

P.FCh Zoe Petre: "Petre Stimati colegi, nu va inteleg: oare chiar credeti ca "inainte era mai bine"? O fi capitalismul netrebnic, dar nici cu Ceausescu nu mi-e rusine. "

Doamna Petre, mi-e mult mai bine decat inainte, dar pot intelege de ce majoritati in TOATE tarile foste socialiste considera ca le era mai bine inainte.

Capitalismul nu-i netrebnic, consider ca neoliberalismul da. De fapt, nimic creat sub soare, si cu atat mai mult un sistem social, nu este etern si/sau numai bun. Neoliberalismul global in formele sale de azi nu are sanse sa reziste daca se continua pe actualele tendinte (carrying capacity etc.).

Ceausescu era o persoana, nu stiu daca-l putem pune in contradistinctie cu capitalismul de acum, decat daca ne referim la Regimul Ceausescu. Despre acest om, ca persoana, cred ca noi romanii trebuie sa ni-l asumam cu toate cele ale sale. De exemplu, e interesant ca imediat cum nu ne convine ceva se gasesc destui care sa vehiculeze idei cum ca acesta, ca si Basescu de exemplu, ar fi fost tatar etc. Nu cred ca germanii afirma despre Hitler ca ar fi fost austriac. Ramanand la om si apeland la dumneavoastra ca istoric am sa intreb: Care om era Ceausescu, cel onorat de atatia sau bolnavul de diabet care n-a dorit un 'regime change'? Si cu asta ajungem la Regimul Ceausescu si iar trebuie sa apelam la istoric pentru a dezlega urmatoarea problema: Ce anume a condus la decuplarea Romaniei de la sistemul mondial, a) Fuga lui Pacepa, b) refuzul Ceausestilor sa listeze economia romaneasca la Bursa din New York sau c) refuzul FMI sa reesaloneze datoriile contractate de Romania in perioada sa si a lui Ceausescu de glorie? Observam ca aceste evenimente s-au intamplat in succesiune scurta, iar fondul de tzara era puternic debilitat de Cutremurul din 1977, dupa ce abia trecuse de inundatiile catastrofale din 1974. Contextul mondial era la fel de dramatic: se instala criza capitalismului postbelic, glorios in rezultatele sale pana la inceputul decadei. Acelea erau momente care incercau toata structura de putere instalata la sfarsitul Razboiului II.

Daca am pune Regimul Ceausescu in contradistinctie cu capitalismul as spune ca este nevoie de un efort analitic a carui intensitate si areal sunt fara precedent de care sa stiu in spatiul intelectual romanesc. Din punctul de vedere al personajului Ceausescu ma gandesc doar la faptul ca memoria Cehoslovaciei din 1968 era proaspata in mintea tuturor actorilor est-europeni cand i-a fost propusa acestuai listarea la Bursa din New York a economiei romanesti. Sa ne amintim ca deschiderea poloneaza a fost una graduala si inceputa cam la acelasi timp cu alegerea lui Karol Józef Wojtyła ca papa Ioan Paul II, continuata cu Solidaritatea, starea exceptionala a lui Wojciech Jaruzelski, episodul Popiełuszko etc. In timpul acesta, Regimul Ceausescu la Bucuresti mergea inertial, inclusiv pe recunoasterea nationala (vezi 'Omagiu' etc.) si internationala (vezi plimbarea in caleasca reginei etc.) a 'Geniului' Carpatilor, doar vocile lui Paul Goma si Constantin Parvulescu ridicandu-se impotriva. Ce vreau sa spun in acest paragraf este ca nu-l pot condamna pe Ceausescu de ce n-am facut cei mai multi dintre romani in conditiile in care Romania era un actor mic intr-o ordine prestabilita care nu fusese tulburata de Vest in 1956 sau 1968, dar pe care Brejnev si ceilalti 'prieteni' din Tratatul dela Varsovia ar fi varsat sange s-o pastreze.

La momentul acesta imi doresc doar ca Ceausescu sa fi citit mai mult in tinerete. Aceasta i-ar fi putut da intelepciunea si elasticitatea necesare evitarii de catre romani a deceniului de groaza. Despre romanii cititi de langa el imi doresc sa fi spus acestui om adevarul sau macar sa nu-i agraveze diabetul cu zaharicalele lor. Romani cititi de acum chiar nu mai au nicio scuza laudandu-l pe Basescu si nesanctionand deraparile acestui urmas al lui Ceausescu nici acum dupa 10 ani de abuz.

Acum, cei care am trait si in timpurile acelea vom recunoaste ca raspunsurile la problemele istorice de mai sus sunt compozite si nu pot fi reduse la un nume propriu decat daca Ceausescu era suma ne/putintelor neamului din acel timp. Cei care vin la viata dupa Regimul Ceausescu ce vor intelege? Cel mai probabil, tot atat de mult cat inteleg americanii despre Dracula.

P.O  Domnule Prospectiv FCh În opinia mea, una dintre greşelile fundamentale săvârşite de Nicolae Ceauşescu în anul 1989 a fost faptul că s-a considerat singura persoană capabilă să conducă ţara în vremuri de criză. În acele condiţii, mai mulţi lideri politici străini au acţionat în diferite moduri pentru a-l determina pe conducătorul român să renunţe în mod paşnic la puterea absolută pe care o deţinea. Din păcate, încercările respective au fost interpretate de preşedintele României drept atacuri la propria sa persoană şi, printr-o extrapolare greşită, le-a considerat atacuri împotriva ţării sale. În contextul respectiv, patriotismul lui Nicolae Ceauşescu – autentic, în opinia mea – a fost însoţit de o epuizare dramatică a resurselor sale fizice şi mentale, precum şi de un egoism care s-a dezvoltat într-un mod exagerat în perioada 1965-1989.

P.O  De mai multe ori, foştii săi colaboratori au amintit despre faptul că Nicolae Ceauşescu avea o intuiţie nativă deosebită. Apreciem aceste mărturii ca fiind valoroase pentru a înţelege personalitatea liderului PCR, însă această calitate nu a suplinit pe termen lung un proces firesc de îmbătrânire fizică şi mentală. Educaţia precară din copilărie şi adolescenţă, faptul că absolvise doar patru clase primare în momentul în care a fost arestat pentru prima dată, defectele evidente de dicţie, precum şi regimul de viaţă din închisorile prin care a trecut în perioada 1936-1944 au marcat profund capacitatea lui Nicolae Ceauşescu de a rezista unor eforturi intelectuale prelungite. Acesta a ratat o şansă pe care a avut-o, de exemplu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, unul dintre beneficiarii sistemului de învăţământ pus la punct de Spiru Haret la începutul secolului XX. Tipul de educaţie primită în şcoala elementară de predecesorul lui Nicolae Ceauşescu, faptul că Gheorghe Gheorghiu-Dej a învăţat în mod serios o meserie (devenind electrician înainte de a se implica în mişcarea comunistă), toate acestea au determinat pe termen lung un echilibru evident în adoptarea deciziilor de către Gheorghe Gheorghiu-Dej şi o rezistenţă mai mare la factorii de stres.
În opinia mea, Nicolae Ceauşescu s-a supus din spirit patriotic unui efort intelectual prelungit şi extenuant, mai ales în perioada 1965-1975. După adoptarea „Programului PCR de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate” la cel de-al XI-lea Congres al PCR, Nicolae Ceauşescu nu a mai avut resurse fizice suficiente, vitalitate şi

echilibru mental pentru a reanaliza programul utopic pe care l-a impus în noiembrie 1974. Totodată, liderul PCR nu a reuşit să dezvolte o strategie eficientă pentru a scoate România dintr-o mare criză economică (1978-1989) şi a apelat din ce în ce mai des la aparatul de propagandă al PCR în scopul cosmetizării realităţii existente în ţară.

P.FCh
" Totodată, liderul PCR nu a reuşit să dezvolte o strategie eficientă pentru a scoate România dintr-o mare criză economică (1978-1989)"

N-avea cum decat daca accepta 'regime change,' la mana sovietilor sau americanilor. Ceea ce s-a si intamplat in cele din urma.

P.O  În acelaşi timp, preşedintele României a denigrat permanent, într-un mod demagogic, toate acţiunile de reformă înfăptuite treptat în alte state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. De exemplu, în condiţiile marilor schimbări politice care au avut loc în vara şi toamna anului 1989 în Polonia şi Ungaria, Nicolae Ceauşescu i-a anunţat pe membrii Comitetului Politic Executiv despre faptul că a hotărât desfăşurarea unei plenare în perioada 25-26 octombrie 1989. „Este necesar să organizăm o plenară a Comitetului Central pe problemele activităţii politico-ideologice – a declarat Nicolae Ceauşescu la 12 octombrie 1989. Aceasta este determinată în parte şi de ceea ce am discutat la plenara trecută, de existenţa unei rămâneri în urmă în activitatea noastră politico-ideologică şi educativă, a ridicării nivelului general politic, ideologic şi al educaţiei socialiste, al creşterii combativităţii, dar şi datorită problemelor multiple care au loc pe plan mondial şi care trebuie să fie bine lămurite şi înţelese: ce se întâmplă în unele ţări socialiste, de ce se întâmplă aşa? Că, de fapt, acestea nu reprezintă înnoirea socialismului – aşa cum spune cetăţeanul acesta din Ungaria, în articol – ci, aceasta este de fapt o activitate contrarevoluţionară, de lichidare a socialismului în strânsă legătură cu cercurile cele mai reacţionare imperialiste care, de altfel, nici nu ascund acest lucru şi spun că doresc să acţioneze, să sprijine şi să finanţeze lichidarea socialismului.
Trebuie să lămurim clar, să înarmăm partidul, întregul popor cu înţelegerea foarte clară a acestor probleme. De aceea apare necesar să organizăm această plenară înainte de congres, tocmai în pregătirea congresului, în continuarea conferinţelor din întreprinderi şi conferinţelor judeţene (ale PCR – n.n.) încât delegaţii care vin la congres să gândească, să aibă o înţelegere clară asupra acestor probleme. (...)
Probabil, cel mai bine ar fi să facem pe 25-26 octombrie [1989] plenara Comitetului Central, ceea ce ar însemna miercuri şi joi, iar vineri, 27 octombrie, să facem Marea Adunare Naţională. Ne ajunge o zi pentru Marea Adunare Naţională, pentru că nu vom dezbate acum planul (pentru anul 1990 – n.n.). Îl lăsăm să facem o şedinţă specială, după congres, în luna decembrie (1 decembrie 1989 – n.n.), ca să aibă loc şi adunările generale, astfel ca să avem şi concluziile la aceste adunări generale.
Repet, înseamnă ca miercuri şi joi să facem plenara şi vineri Marea
Adunare Naţională”.

Costel Gilca Prospectiv FCh puternica si realista analiza! As spune genial (doar ca figura de stil).
A analiza economic regimul ceausescu (corecta analiza a comunismului 2.0) fara luarea in considerare a tuturor factorilor economici/politici ai vremii inseamna doar propaganda.
Ceausescu impune analiza si viziuni largi: placand de la boala lui, pana la analizele lui economice internationale !

D.P  John Perkins mai ofera niste detalii semnificative pentru a intelege mai bine contextul acelor vremuri.

P.FCh Sunt de acord, Costel, mai putin cu figura de stil. Daca ar fi sa (auto)caracterizez as zice doar ca e o schita de analiza care ma framanta de ani buni.

P.O  În opinia mea, şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 12 octombrie 1989 şi Plenara C.C. al P.C.R. din 25-26 octombrie 1989 sunt exemple elocvente de ineficienţă şi demagogie politică. Deşi Congresul al XIV-lea al partidului urma să se desfăşoare în luna noiembrie, Nicolae Ceauşescu, devenit un „tigru de hârtie” şi apologet al lui Iosif Stalin, nu a dorit să mai aştepte patru săptămâni pentru a-şi expune ideile critice la adresa liderilor politici din Polonia, Ungaria şi URSS. Astfel, preşedintele României a pierdut – pentru a câta oară? – timp şi energie în scopul reafirmării opoziţiei sale faţă de orice încercare de reformare a sistemului socialist. Totodată, laşitatea membrilor Comitetului Politic Executiv şi a celor din Comitetul Central al PCR a permis lui Nicolae Ceauşescu să blocheze din nou orice fel de tentativă de punere sub semnul întrebării a absolutismului său în partidul-stat pe care îl conducea.

P.O  Am expus toate aceste idei deoarece în prezent se discută intens la Bucureşti despre Congresul PSD :))))))

P.FCh .Domnule Opris, a lua in izolare mai oricare amanunt de dupa inceperea razboiului economic nedeclarat cu FMI ne poate conduce la raspunsuri extreme. Desigur, Ceausescu si regimul sau au devenit din ce in ce mai extremi. Din punctul de vedere al lui Ceausescu, prezentarea situatiei facute de el in 1989 arata ca era un om nebun, ca o vulpe.

Noi am platit, nu mi-e clar ce am invatat. Basescu ma face sceptic in sensul asta. La o scara cu ordine de marime mai mica, as putea adauga aici si majoritatea nord-coreeana cu care a fost votat Ponta in PSD. Oare de ce nu sunt destui romani lucizi care sa tempereze pornirile populare de iubire/ura directionate catre lideri? Sa fie asta o trasatura a geografiei?

P.O  Nu ştiu, însă am aflat că Nicolae Ceauşescu a aprobat exportul de armament şi mai ales muniţii în Irak, în vara anului 1980, exact cu două luni înainte de declanşarea conflictului dintre Irak şi Iran. Ca ordin de mărime, contractul era în valoare de 1,2 miliarde de dolari şi urma să fie onorat până în 1984. 345 de milioane de dolari au fost livraţi cash, în vara anului 1980. În aceste condiţii, era normal ca FMI să ceară socoteală regimului de la Bucureşti pentru creditele acordate României în scopul dezvoltării economice.

P.O  A existat un program de creştere rapidă a capacităţilor de producţie militară româneşti, în perioada 1981-1982, în scopul onorării contractului respectiv. Evident, FMI avea posibilitatea să afle aceste informaţii.

P.FCh .Atentie:
1) In anii aceia, chiar SUA spijinea Irakul.

2) FMIul a luat acea decizie inainte de 1980. Cam la acelasi timp a hotarat sa reesaloneze datoriile Ungariei si Poloniei.

Preda Mihailescu Oare sa inteleg ca in lumea istorica problemele de cronologie sunt la fel de frecvente ca si ... notatiile false in matematica? A mathemaitican thinks A, writes B, means C and D was correct - ne avertiza profesorul Hersch in curs.

P.M  "Stimati Stimati colegi, nu va inteleg: oare chiar credeti ca "inainte era mai bine"? O fi capitalismul netrebnic, dar nici cu Ceausescu nu mi-e rusine" - stimata doamna Petre, eu nu inteleg logica. Oare daca am ffost mai intai parjolit pe dos si acum mi se pune focsorul direct pe fata, este cazul sa ... alegg, pentru ca la spate sunt la umbra? Mai in serios, face parte din exercitiul elementar al gandirii rationale ... in dconditii de dmocratie, ca poti gandi si compara fara a priori, si fara teama omniprezenta ca daca iese la aveala un avantaj la cel de trista amintire, am patit-o. Realitatea nu cunoaste tabere, doamna, si nu trebuie sa deplangem trecutul pentru a putea compara. Gandesc eu, cu umilinta@!colegi, nu va inteleg: oare chiar credeti ca "inainte era mai bine"? O fi capitalismul netrebnic, dar nici cu Ceausescu nu mi-e rusine

P.M  Dar domnul acesta Bogdan, are si unele date privitoare la adresa si numarul de telefon al fabricilor din Romania in care s-au produs acele excelente produse industriale de calitate internationala, care au adus asa un beneficiu considerabil? Ma mir citind - m-as bucura afland ca este adevarat!

P.M  Nu pot participa la mitul unei industrii romanesti de calitate la nivel general, in Romaia comunista. Din multe motive - unele dintre ele fiind, recunosc, subiective. Dar cert este ca Mittal ar fi cumparat cu bucurie toate fabricile de otel, daca nu erau distruse in amont (temporal). Si cert este ca nuele produse, precum ARO, sau anumite utilaje petroliere erau de nivel mondial, caci citeam de ele in Elvetia.

P.M  Ca o ulitma remarca: haide sa spunem adevarul mai clar. Capitalsimul nu mai exista de 40 de ani - curba exponentiala a datoriilor coincide cu inceputul jefuireii resurselor occidentale de neoliberalism, si suntem intr-o etapa care va primi un nume mai tarziu. DAR - in Romania nici atata nu avem. Cand resursele naturale se arunca contra unui spertz in dreapta si in stanga, cand fundatia Gojdu este cedata pe nimica, cand nimic din ajutoarele EU care ne sunt cuvenite, nu contribuie la o dezvoltare, oentru ca sunt incapabili sa gospodareasca, cand insa toate cerintele fortelor externe, obisnuite sa negocieze, sunt acceptate de neocominternisti fara negocierei, as si, spre jaful Romaniei - nu putem sa ne gandim asa usor doar la conditii de "sistem" Chiar daca Polonezii deplang problee similare, in mod sigur ei stiu sa obtina mai mult, isi vand pielea mai bine. Sa incepem acolo - cu Johannis. Sa ne vindem pielea mai scump!

P.O  Prospectiv FCh Despre reeşalonarea datoriilor Poloniei şi României se poate scrie mai mult. Conducerile ambelor state au ajuns în impas şi au declarat în acelaşi an că doresc reeşalonarea: Polonia în martie 1981 (W. Jaruzelski) şi România în noiembrie 1981. Iar decizia FMI a fost influenţată de noua criză a petrolului (1979), criza din Iran (1979) şi decizia Federal Reserve de a creşte brusc dobânzile la creditele acordate (1979). Mie îmi place foarte mult cronologia.

P.FCh .Multumesc de clarificare/completare, trebuia poate sa fiu mai precis.

Repet, deciziile fusesera deja luate--astea nu se iau de pe o zi pe alta, adica nu te anunta cand ai scadenta ca nu te mai refinanteaza, dupa cum nu se astepta careva ca aceste tari sa achite imprumuturile la data scadentei...

D.P  Caderea in dizgratie a Romaniei, si masurile de razboi economic care au urmat, are legatura cu tradarea lui Pacepa (1978). Pana la acel moment SUA considera ca Ceausescu dorea sa scoata Romania de sub sfera de influentza sovietica pentru o pune sub cea americana. Prin tradarea lui Pacepa americanii au aflat ca Ceausescu chiar dorea o Romanie "libera si independenta".

P.M  "Prin tradarea lui Pacepa americanii au aflat ca Ceausescu chiar dorea o Romanie "libera si independenta". - Exista o singura paralela pe care o cunosc: Eden Pastora, care a fost pana la un moment sprijinit de Americani, apoi in pradul schimbarii de regim, acestia i-au tras teapa, sprijinind pe Ortegas: pe baza unei minciuni americane, Pastora intra in Managua cand capitala era deja in mainile fratilor Ortega. Explicatia data de contactul lui Pastora dupa multi ani este semnificativ si pentru Romania: "Tu vroiai un liberalism national hispanic pentru Nicaragua - ceva ce nu mai exista, si putea da un semnal pentru toata America Latina. Fratrii Ortega erau mai modesti, chiar daca au tras tara de partea rusilor, lumea a ramas inteligibila". In mod evident, asta a fost probleam lui Ceausescu si ar fi bine sa fie dezbatuta deschis pentru ca Romanii sa poate trage concluzii pe viitor. Cei care sufoca discutia par sa aiba interesul ca istoria sa se repete.

P.M  Si mai este un lucru. Desi dorinta de libertate fata de ambele blocuri a corespuns realitatii - si era intr-adevar o idee nepalatabila pentru Americani - tradarea lui Pacepa a mers din cate stim pe alte drumuri. Aici relatarile lui Watts corespund la ceea ce stiam eu din informatii mai vagi in anii 8. Anume ca Pacepa a consolidata mitul totalei recuperari de catre Moscova - adica mitul pe care el l-a vandut Americanilor, si pe care ei, cu o pregatire corelata in mod profesional de Moscova - el a facut crediblil mitul conform caruia drumul independent al Romaniei ar fi fost MEREU o saraltanerie in bun acord cu Moscova, chipurile pentru a putea fura tehnologie. Rezultateul este acelas: indepartarea, vezi repulsia Americanilor. Dar diferentele cauzale sunt semnificativse!

P.O  Domnule Draghi Puterity Dumneavoastră cunoaşteţi ce anume a spus Pacepa celor care l-au  chestionat? M-aş mira. Teoretic, eu v-aş da dreptate, dar nu aveţi nici o dovadă fizică pentru a demonstra că aveţi dreptate. În cazul în care aveţi totuşi aşa ceva şi recunoaşteţi, este posibil să vă viziteze nişte oameni mai "speciali", ceea ce nu vă doresc absolut deloc. Speculaţii se pot face mereu pe tema aceasta, dar sunt foarte greu de demonstrat fără documente din epoca respectivă.

Petre Opris Prospectiv FCh Există documente publice referitoare la afirmaţiile dumneavoastră? Am spus bine "documente". Deducţiile sunt cu duiumul pe net. Eu nu m-aş angaja aşa de tare să afirm că deciziile au fost adoptate înainte de anul 1979. S-ar putea să greşesc. Acum mă gândesc la faptul că în 2005-2006 nu se discuta aproape deloc în mass media despre izbucnirea unei crize economice internaţionale. Cu toate acestea, criza a apărut şi a luat prin surprindere pe mulţi analişti. La fel se putea întâmpla şi cu Nicolae Ceauşescu şi economiştii de la CSP, la începutul anilor '80. Există multe probabilităţi, aşa că merită să căutăm în arhive pentru a descoperi documente din epoca respectivă şi să întocmim o cronologie a evenimentelor.

P.FCh .Domnule Opris, am scris *inainte de 1980*. Nu pot sa fac trimitere la un document, ganditi putin insa la ce v-am spus in comentariul anterior.

Sa va dau un exemplu: Daca documentul spune ca Razboiul II a inceput la 1 septembrie 1939, dumneavoastra ca istoric cand credeti ca a inceput? De asemenea, Razboiul III, pe marginea caruia ne tot tentam unii pe altii, a inceput sau nu?

Inainte de 2007/8 s-a discutat bine mersi de Criza, sa nu reducem discutia doar la main stream media pentru ca daca am face-o ar fi si sa credem ca Romania e in crestere economica si cei care (mai) sufera cu banii pe acolo ar fi doar cei (auto)expulzati din raiul neoliberal al HRP/Liiceanu/Plesu/MM/etc. Uitati-va putin cum a facut John Paulson banii la declansarea Crizei (>$3mld), la ce spunea el inainte de asta la o conferinta a investitorilor la Las Vegas sau, mai din partea academica cautati declaratiile dela Jackson Hollow din 2005 (cred) ale lui Raghuram Rajan, un profesor de economie la Chicago. Daca va spun si ce scriam eu inainte de Criza, chiar ca mi-o ridicati la fileu.

Oricum, care este legatura in suportul punctului dvs. despre Criza si presupusa liniste a mess-mediei despre venirea acesteia? Ceausescu si ai sai nu puteau fi luati prin surprindere caci acele imprumuturi fusesera contractate cu multi ani inainte pe ideea rostogolirii lor pana la profitabilitatea deplina a economiei romanesti. Eu va sugerez sa fixam focusul analitic pe evenimentele pre-1980 si sa cautam relatii de cauzalitate printre deciziile la vedere luate atunci.

Ca istorie speculativa, cred ca nu va abhora termenul, ma intreb: Sa fi existat vreo intelegere timpurie ca acele imprumuturi erau facute in ideea virarii economiei romanesti dela una centralizata si de stat la altceva?

P.O  În unele puncte sunt de acord cu dumneavoastră (mai ales la situaţia din anii 2000). Despre Ceauşescu şi politica sa din anii 70 eu pot comenta mai mult deoarece am văzut câteva documente în arhive. Creditele obţinute de la FMI şi Banca Mondială au fost pe termen scurt (foarte multe) şi mediu. Aglomeraţia scadenţei în perioada 1979-1981 şi creşterea rapidă a dobânzilor la creditele internaţionale (începând din 1979) au produs un şoc la Bucureşti. România era solvabilă pe termen lung, dar a fost foarte expusă pe "short", la fel ca Polonia. Putem lua în calcul pierderile mari provocate de inundaţiile din 1975 şi de cutremurul din 1977, seceta din 1980 şi 1981. Acesta era fondul intern al problemelor. La acesta se adaugă, evident, factorii externi (decizia Federal Reserve de creştere a dobânzii de referinţă până la 9-10%, criza din Iran, invadarea Afganistanului de către sovietici, războiului dintre Iran şi Irak). Sunt evenimente care au provocat nelinişte în sistemul financiar internaţional - care era deja "ameţit" de apariţia sistemului european monetar (celebrul "Şarpe"). Sunt elemente care se adună la factorii interni care au declanşat criza economică în România, la începutul anilor '80. Ce fel de pregătire teoretică avea Nicolae Ceauşescu pentru a rezista unui asemenea val de evenimente cu impact foarte puternic asupra economiei româneşti? Nu cumva el era deja uzat din punct de vedere intelectual? Mai era capabil să adopte decizii care să salveze economia României?

P.O  Despre virajele economiei: Nicolae Ceauşescu a aprobat solicitările propuse de CSP, în scopul primirii de credite de la FMI şi Banca Mondială. Ultima instituţie a fost de acord să susţină financiar proiectele de hidroamelioraţii din Oltenia (zonele Caracal şi Băileşti, dacă nu mă înşel) şi sudul Moldovei. Din păcate, acestea au fost parţial distruse după 1989 de către diverşi cetăţeni români. Întrebări: Care a fost eficienţa economică a lucrărilor respective? În câţi ani au fost amortizate costurile pentru lucrările efectuate? Nu ştiu răspunsurile.

P.O  Nu FMI şi Banca Mondială au ţinut morţiş să cheltuie bani în România, ci invers. Românii au solicitat banii respectivi şi eficienţa economică a investiţiilor realizate a lăsat de dorit.

P.FCh .Domnule Opris, a vedea " câteva documente în arhive" este un bun inceput. Mai departe, sunt aceste arhive atat romanesti cat si internationale, de exemplu americane, dela FMI si/sau Banca Mondiala? Arhivele americane le includ pe cele ale presedintilor Carter si Reagan, locurile unde suspectez ca s-ar fi luat o decizie sau alta de genul celor discutate de noi? Dupa parcurgerea acestor arhive, ati comunicat cele gasit intr-un for al istoricilor? Daca da, care a fost consensul?

Vedeti dumneavoastra, istoria e vie si evolueaza, cu sau fara istorici. Daca am reduce totul la o arhiva, istoria ar arata deja ca un calendar si n-ar mai fi nimic de facut. Numai ca ceea ce numim istorie are un prost obicei sa-si scoata periodic capul si sa reaseze lucrurile. Mai ales cand e vorba de stabilit motivatie, intentii si cauzalitate in actiuni/blocaje colective.

Scrieti ca ' Nu FMI şi Banca Mondială au ţinut morţiş să cheltuie bani în România, ci invers.' E randul meu sa va intreb, pe ce va bazati? Aveti idee de presiunea de a da bani cu imprumut creata de aparitia petrodolarilor? Anterior acesteia, aveti idee de logica masinariei sistemului mondial care intra in Criza odata cu anii 1970? Eu nu in totalitate, studiez inca, motiv pentru care astept sa aflu, inclusiv dela istorici cu acces la arhive ca dumneavoastra, piese dintr-un puzzle ce nu cred ca va fi vreodata final. E posibil da dvs. sa ne dati o trimitere la un document romanesc prin care s-au initiat programe IMF/WB in Romania, si v-as fi recunoascator, dar asta spune mai NIMIC despre discutiile anterioare dintre protagonisti.

In fine, istoria nu este doar cronologie, cu care poti combate dar nu si construi istoriile, ci include si analiza/interpretare. Acolo zic eu ca putem contribui.

D.P  John Perkins, in cartea "Confessions of an Economic Hit Man" explica clar cum tarile in curs de dezvoltare erau pacalite cu prognoze falsificate, promisiuni de contracte si pietze, s.a.m.d. pentru a contracta acele imprumuturi.

Ca toata treaba era facuta deliberat o spune si laureatul premiului Nobel, economist shef al Bancii Mondiale, Joseph Stiglitz. In rezumat:

http://www.theguardian.com/busi.../2001/apr/29/business.mbas

IMF's four steps to damnation

P.O  Draghi Puterity Mulţumesc. Voi citi ceea ce aţi postat.

P.O  Domnule Prospectiv FCh
Accesul la arhivele FMI şi Băncii Mondiale este restricţionat pentru perioada de care discutăm. Este nevoie de acordul statelor care au emis documentele respective pentru a fi desecretizate şi puse la dispoziţia istoricilor. La fel este în cazul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, deşi aceasta a „decedat” în urmă cu 23 de ani.
Cu toate acestea, în arhiva C.C. al P.C.R. există trei fonduri foarte importante care pot fi studiate fără restricţii majore: Secţia Cancelarie, Secţia Relaţii Externe şi CAER-ul. Inventarele documentelor se pot descărcă în mod gratuit de pe site-ul Arhivelor Naţionale ale României.
Reaşezarea despre care amintiţi nu se poate face dacă nu ai mai întâi o cronologie clară a evenimentelor. Politicienii din România comunistă nu au fost interesaţi să întocmească o asemenea cronologie. Evident, pe măsură ce sunt descoperite alte documente şi mărturii, cronologia se poate modifica şi este posibil să apară noi întrebări. Din păcate, în România se mai discută încă despre primul stadiu: crearea cronologiei.
Pe ce mă bazez în afirmaţiile mele? De exemplu, pe volumul editat de domnul Ion Alexandrescu („România între Est şi Vest. Aderarea la FMI şi BIRD (1972)”, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012). De asemenea, pe documentul anexat la articolul intitulat „Un efect al crizei din Cehoslovacia (august 1968): România amână discuţiile privind aderarea la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare”, publicat în „Paradigmele istoriei: discurs, metodă, permanenţe. Omagiu profesorului Gheorghe Buzatu”, vol. I, coord. Stela Cheptea, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, p. 512-518. Şi mai sunt şi alte documente pe care le-am găsit în arhivele româneşti.
Despre istoricii români în arhivele americane pot spune un singur lucru: sunt rara avis. Nu pentru că românii nu doresc să afle ce documente există în arhivele respective, ci pur şi simplu pentru că mijloacele de finanţare a activităţilor ştiinţifice româneşti în străinătate sunt foarte limitate.

P.O  Revenind la topicul discuţiei pe care aţi lansat-o (şi bine aţi făcut!), eu cred că românii care încep să înţeleagă ce se întâmplă în economia ţării lor vor dori într-o zi să-l concedieze pe domnul Bogdan Olteanu de la BNR. Aşa s-ar cuveni, după prostiile pe care le-a spus domnul Olteanu la reuniunea respectivă.

P.FCh .Domnule Opris, apreciez evaluarea pe care o faceti despre starea istoricilor romani vis a vis arhive. Daca tineti cont de limitarile inerente, iar noi de detaliile in plus care le aduceti in dicutie, cred ca vom avea de castigat impreuna.

P.O  Cu siguranţă, domnule Prospectiv FCh . Eu nu scriu pentru a mă afla în treabă.

Gheorghe Gradinaru Acordurile cu FMI si Banca Mondiala au reprezentat un palier al negocierilor bilaterale prin care SUA urmarea stimularea unor poziti de politica externa independenta ale RO.La solicitarile noastre de sprijin in dezvoltarea economica SUA au sugerat aceste imprumuturi care sa sprijine importul de tehnologie vestica aspect care a fost apreciat si agreat de partea romana.in opinia mea negocierile directe dintre min de finante al Ro si FMI si BM sunt foarte tehnice si nu vor releva aspecte importante care au stat in spatele acestora deoarece nu se semna nimic decat dupa negocieri secrete intre reprezentantii celor doua tari care nu apar in doc semntate cu cele doua institutii internationale.Un alt palier important a fost acela al drepturilor omului,