Pe facebook: Un alt punct de vedere

marți, 5 decembrie 2017

Un alt punct de vedere

Un alt punct de vedere – 11 noiembrie 2017

Anna Zelinski shared a link.

Un alt punct de vedere.

În timp ce Regele Mihai este pe moarte, Duda și Margareta aproape de un mare tun financiar din banii statului | Flux24.ro

FLUX24.RO

Smaranda Dobrescu Doamna Marilena Rotaru are dreptate: ori sustii revenirea monarhiei si vizezi un eventual referendum, si nu accepti niciun leu de la conducerea republicana a tarii, ori accepti milioanele necesare unui lustru desuet si nu te mai numesti casa regala. Declaratia semnata de regele Mihai in 30 decembrie 1947, cam asa spune: renuntarea la tronul Romaniei prin abdicare a sa si a urmasilor....

Dana Fantu Daca nu ar fi aparut naravasul, am fi bagat de seama ceva din toate astea?

Smaranda Dobrescu Interesant este ca initiativa legislativa au depus-o presedintii camerelor in ziua in care s-a anuntat starea grava de sanatate a regelui . Pot intelege ca Regele Mihai nu a fost de acord in timpul vietii sa se faca acest gest iar urmasii abia-l asteapta. Probabil.

Dana Fantu Poate fi o deductie corecta.

Draghi Puterity Totusi, simbolul care ii fanatizeaza pe monarhisti e regele Mihai, si nu nu restul familiei regale. Nu inteleg cei care au depus respectiva initiativa legislativa lucrul asta? Sau care e logica?

Smaranda Dobrescu Exista o logica cu o hiba neprinsa, cred eu: Hohenzolern-ii inruditi cu Windsor vor mentine impulsionati de puterea de la Bucuresti o apropiere de Windsori; fie prin mijlocirea de afaceri economice si militare, fie prin intelegerea intre dinastii sa-si imparta tarisoara. Hiba este ca monarhistii l-au sustinut pe Regele Mihai si pe printul Nicolae si deloc pe Margareta casatorita cu Duda. De aceea, sprijinul fata de aceasta idee e nul in tara in acest moment. (opinia mea)

Dana Fantu Zilele astea vad ca si-au transferat simpatia spre Nicolae. Custodele si consortul... deocamdata sunt tare sifonati. Cam penibila treaba cu plangerea la politie, printre altele. Pana si neamul nostru regal a reusit sa se faca de ras in afara tarii :(

Dana Fantu Smaranda, mai exista in tara un segment semnificativ de monarhisti, cat sa conteze in ecuatiile la care te referi? Sau jocul politic intre casele regale sta in picioare si singur?

Smaranda Dobrescu Nu stiu, Dana sa-ti raspund. Nu prea m-a interesat acest aspect. Ca orice fenomen, acesta al simpatiei fata de monarhie a avut un maxim de manifestare in 1993 cred cu ocazia vizitei regelui Mihai in ziua de Paste si ca o reactie fata de haituiala la care a fost supus de catre Iliescu si Guvernul de la acea vreme. Apoi, cand Iliescu a mai dres-o, a ramas un numar constant de monarhisti, cred ca oameni de buna credinta, dar prea putini ca sa poata fi semnificativi la un eventual referendum pe care de altfel Constitutia il interzice. Dar, planuri se fac inside, outside...

Dana Fantu Nici nu ma dusese gandul atat de departe, la referendum. Nu ar avea nici o sansa, parerea mea.
Din ce simt, monarhisti sunt din ce in ce mai putini.

Anna Zelinski Poate chiar inițiativa legislativă în legătură cu statutul juridic al Casei Regale (?!) ar trebui să ne dea de gândit că există o înțelegere între cei 2 președinți ai camerelor (penalii) și președintele Statului. Deja pe 2 subiecte care nu aduc nimic bun românilor; cel în discuție și împărțirea teritorial-administrativă. Circ și pâine congelată.

Dana Fantu Anna Zelinski
Gand la gand! Incepe sa fie tot mai straveziu, nu-i asa? ca astia sunt pusi sa joace in acelasi film, de aceeasi parte, cu noi de partea cealalta.
Circul ni-l servesc noua, ca inspiratie, sa ne faca pe noi sa ne spargem capetele intre noi. In vreme ce ei toti isi vad de drum.
Logic! Daca nu ne-ar invrajbi si am fi uniti... nu cumva ar zbura toti?

Smaranda Dobrescu Cred ca exista prea putine dovezi ca sa tragem aceasta concluzie... Poti fi incompetent, rau intentionat, aservit altor interese si fara sa fii de coniventa unul cu celalalt. Fiecare poate gresi pe contul lui, nu e obligatoriu sa greseasca simultan pe aceeasi problema. Intamplator sunt de acord acum pe statutul Casei Regale. Daca erau de coniventa, nu ar fi fost pe pozitii contrare in toate celelalte probleme si in special in problema Sistemului.

Anna Zelinski Mergând mai departe cu logica (conspiraționistă), Sistemul fiind cel care îi coordonează, trasează și iluzia rivalității. Și ... nu mai pot răbda să nu zic ceea ce cred: Regele Mihai o mai fi viu?

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu Lipsiti de vocatie totusi nu se poate spune ca nu sunt. Iar modul in care aceasta casutza din Versoix, s-a deschis unui Duda, modificand de pe o zi pe alta, intreaga linie pe care se angajase de 40 de ani, a fost atat de trist, incat greu sa mai banuiesti dupa aceea ca operatiunile urmatoare au fost altceva decat financiare.

Smaranda Dobrescu Preda Mihailescu Poate ca Margareta nu a fost animata doar de interesele familiei, lucru rar in familiile regale, ci si de sentimente omenesti stringente..

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu Greu de contestat -- dar asta nu inseamna inca ca o intreaga familie, trebuie sa urmeze dorintele unui nou intrus, sa se indeparteze de cei ce le-au fost apropiati in bejenie, samd. Asta nu mai este doar Margareta, este o inconsistenta comuna.

Doina Nicolescu Cum actioneaza fiicele regelui Mihai este dubios. Dece regele nu a mai fost adus in Romania?

Preda Mihailescu Doina Nicolescu La ce spitale, in ce sistem santiar sa il aduci, cand poate fi tratat in Elvetia, und macar conditiile de comfort igiena si ninfrastructura sunt impecabile.

Doina Nicolescu Preda Mihailescu: nu cred ca regele Mihai nu putea fii ingrijit de 2asistente in palatul Elisabeta. Si chiar exista doctori buni si dedicatie pacientilor si in tara noastra

Preda Mihailescu Doina Nicolescu De asta sunt convins -- ba chiar de faptul ca in Romania gasea doctori mai buni, fiind Regele. In Elvetia este un pacient, sper cu asigurare de clasa I. Ce ramane insa este ca toata aparatura de interventie rapida, helicoptere si mai poti sa iti doresti in caz de urgenta, au reputatia de a fi mai de incredere. Nu spun ca trebuie sa fie asa, caci intre timp in Romania probabil ca si aparatura s-a mai pus la punct. Dar necunoscand diagnozele reale, imi pot foarte bine inchipui ca rationamentul in directia asta merge. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ma tem ca nu exista colaborare, medicii elvetieni fiind convinsi ca Romania este in Africa, nu ii vad sa poata faca o distinctie judicioasa intre cazul in care poate foarte bine fi in tara, si cand trebuie sa fie in Elvetia.

Eu mi-am rupt odata un picior si m-am intors din tara cu ghips. Am cerut sa imi puna o blocare moderna, de plastic, care sunt mult mai comode, respira - deci sa imi inlocuiasca ghipsul si sa ma lase in pacea mea. Ei insa m-au blocat in spital, si vroiau pentru o fractura banala sa imi pune sine, ca "asa se face" -- desigur, pentru asigurare, mai profitabil. Doar cu relatii am putut fi referit la un profesor specialist care s-a uitat la radiografie si a spus linistit "in cazul acesta chiar ca nu se impune sina, nu este sportiv de performanta, si sinele au si ele contraindicatii!" Si am scapat. Asa functioneaza ... Dar cand au vazut ghipsul, latura materiala a medicinii, elvetienilor le-a saltata fudulia in creer si au crezut ca vin din Africa.

Prospectiv A-z .
http://www.flux24.ro/un-fost-membru-al-consiliului-regal.../

Un fost membru al Consiliului Regal DEZVĂLURI ȘOCANTE în scandalul de…

Am ținut sub obroc de dragul Prințului Nicolae, dar…

FLUX24.RO

Preda Mihailescu Toate aceste mizerii adaugate la cotitura dudista din istoria intregii familii Regale, nu pot decat sa provoace profunda durere -- care acopera dispretul firesc care s-ar instaura daca ar fi vorba de oricine altcineva. In anii '80 cineva descoperise cum familia regala a vandut tablouri in valoare de multe milioane (un El Greco intre altele), din colectia care fusese oficial daruita de Carol statului Roman. Atunci nu am fost foarte de acord cu aceasta desvaluire, dar acum mi se pare ca era revelatoare ....

Oricum, oricine mai nutreste mai mult decat umbre de regalism in suflet, aceasta inscenare nu poate decat sa il transforme in acerb suporter al lui Nicolae, care apare ca un martir al rapacitatii familiei. Poate el sarmanul nu este nici martir. Dar asa apare prin comparatie.

Prospectiv A-z .
http://www.art-emis.ro/.../2724-cine-a-indragit-strainii...

„Cine-a îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii…"

Mesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului…

ART-EMIS.RO

Preda Mihailescu Pe Romaneste, trebuie sa inteleg ca s-a mai gasit o sursa de hotie -- furtisagul Romaniei in numele Regalitatii?

Prospectiv A-z .
De data asta, pe langa obisnuitele ratiuni de stat, mai avem si ratiunea de blazon oblige. Ca deh, prostu nu-i prost destul daca nu-i si fudul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 5 decembrie 2017

Un alt punct de vedere

Anna Zelinski shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv