Pe facebook: Nu exista casa regala?

miercuri, 6 decembrie 2017

Nu exista casa regala?

Nu exista casa regala? – 17 noiembrie 2017

Mery Sivu shared Liliana Ceausescu's post.

FARA CUVINTE....

Nu EXISTĂ "casă regală" a României. Citiți istorie, documentați-vă și reveniți în secolul 21. La 30 decembrie 1947 Mihai I a abdicat pentru el și urmașii lui de la tron, renunțând în același timp atât pentru el cât și pentru URMAȘII LUI la TOATE prerogativele exercitate ca rege al României. Cum poți tu dle. Tăriceanu și tu dle. Dragnea să depui o inițiativă legislativă pentru reglementarea statutului juridic a casei regale de Romania, din moment ce ea nu EXISTĂ? Ce "noapte a minții" vă îndemnă să solicitați recunoașterea acesteia ca persoană juridică de drept privat și pe deasupra să mai aveți îndrăzneala să propuneți și acordarea statutului de utilitate publică? Adică noi cetățenii acestei țări greu încercate de șomaj, migrația forței de muncă pentru a slugării la străini, taxe împovărătoare, distrugerea micilor întreprinzători și multe altele, să plătim din buzunarul nostru 25.000.000 milioane de euro pe an pentru cetățeana Margareta Hohenzollern și cetățeanul Radu Duda. Pentru ce? Care este aportul acestor cetățeni la dezvoltarea României? Furt din banii publici se numește domnilor aleși ai poporului pe care trebuie să îl reprezentați. Sper ca să se audă până în stradă această nouă dorință de spoliere a vistieriei și așa sărace a statului, și să vă cheme la apel tinerii din al căror buget de educație luați pentru a învia o "instituție" care a murit în 1947. Nu ajunge că avem cel mai scump kilometru de autostradă din lume și tot nu avem infrastructură, acum vreți să înviați și "morții"? Strada aude? Senatul și Camera Deputaților aud? Organele abilitate ale Statului aud? Opriți abuzul? Distribuiți pentru informare. 😐

Dana Fantu Juridic vorbind, un act semnat cu mitraliera la tâmplă este nul.
Despre aspectele emoţionale cu privire la actul abdicării, tac.

Dana Fantu Nu mă exprim nici cu privire la actuala stare de facto/iure a Casei/Familiei Regale. S-a scris prea mult.

Mery Sivu (y)

Prospectiv A-z .
"un act semnat cu mitraliera la tâmplă este nul" un sef de oaste trebuie sa fie mai brav decat ultimul soldat care daca da semne de stanga-mprejur din fata mitralierei inamicului este impuscat pe data de catre ai lui. Cat despre mitraliera la tampla, ce sa mai zic, si-a luat decoratii dela TOTI cei care au siluit Romania, iar unii spun ca i-ar fi fost aranjata si o renta viagerea din partea Romaniei, garantata de URSS.

Stiu ca romanii alearga zilele astea dupa un simbol sau ca Dragnea-Tariceanu nu-s semi-zeii de care cei mai multi cred ca-i nevoie, insa as practica mai degraba arta posibilului.

Dana Fantu Da. Posibil.
M-am exprimat strict pe valabilitatea juridica a actului de abdicare. Sigur, teoria dolului are o multime de interpretari posibile.

Prospectiv A-z .
Am mai aflat de o notiune de drept, dolul--cei curiosi pot citi aici:
http://normacorp.ro/dolul-cel-de-al-treilea-viciu-al.../.

Ce sa mai zic, amintesc doar de bancul cu violul in grup la care unul a fost totusi achitat--vatamata putea sa fuga.

Dana Fantu Unora ne place mult sa invatam teorii juridice de pe internet. Mai ales cand sunt gresite.

Prospectiv A-z .
Cred ca discutia s-a complicat inutil. ...See More

Percentages agreement - Wikipedia

The Percentages agreement was a secret agreement between Soviet premier Joseph…

EN.WIKIPEDIA.ORG

Smaranda Dobrescu Expresia asta o avea englezul in momentul in care din creion ne pecetluia soarta pe urmatorii 45 ani. Un fleac! Ca si cum s-ar fi inteles pe mere....

Gavrila Ch Dana Fantu, dar cand a semnat declaratia romanilor reuniti in Ungaria/unde in alta parte? ce vorbeste de statutul aparte, autonom al Transilvanei, ce bomba nucleara i s-a pus la tampla, sau in alta parte?

Dana Fantu In analiza cadrului istoric prefer sa va citesc opiniile, eu avand credinta ca mereu mai apare un detaliu care poate schimba perspectiva asupra ansamblului.
Partea frumoasa a vietii pe aceasta planeta e ca suntem ,,nevoiti" sa interactionam, depindem unii de altii. Partea mai putin buna e ca noi, romanii, am cazut mereu cum au vrut altii, nu noi. Anume in genunchi, nu in picioare.

Gavrila Ch mai ales prin asemenea reprezentanti...

Dana Fantu Cu atat mai putin as fi asteptat ceva de la ei.
Dar iata cum aratau cartile/hartile chiar in timpul razboiului, se pare:
https://www.loc.gov/resource/g3200.ct001256/

Outline of post-war new world map.

F17019 U.S. Copyright Office Scale ca. 1:30,000,000. Shows protectorates and…

LOC.GOV

Prospectiv A-z .
Dana, avand abia acum timp sa consult harta repostata de tine constat inca odata ca ne-am consumat degeaba pe aplicabilitatea dolului in cazul abdicarii lui Mihai.

A se retine din aceasta harta:
1) La data publicarii (1942), lumea era deja impartita in sferele de influenta pe care romanii le cunosteau pe pielea proprie dupa 1947. Unii credeau in si asteptau venirea americanilor pana... dupa regimul Iliescu.
2) La punctul nr. 39 din legenda (dreapta jos) se stipuleaza imperativul nationalizarilor universale SI limitarea ratelor dobanzii la 2%.

Vai de capul celor care umbla sa indrepte lumea pe calendare impuse extern!

Dana Fantu De acord.
Invocarea dolului nu a fost ,,degeaba". Avand in vedere temporalitatea aplicarii.
Istoric, nu am dreptul sa vorbesc.

Dan D. Calinescu Cum ar putea vreun Ceaușescu gândi altfel? Abdicarea este ilegală, ca și republica comunista care i-a urmat, impusă de ocupantul sovietic.

Alexandru Stanescu De tăcea și mai ales nu scria ...
Nu 'ș' ce dracu mă puse să citesc !

Alexandru Stanescu I-aș transmite un cuvânt , un singur cuvânt , de origine turcă . Cu năduf !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 6 decembrie 2017

Nu exista casa regala?

Nu exista casa regala? – 17 noiembrie 2017

Mery Sivu shared Liliana Ceausescu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv