Pe facebook: Partidul Franta Nesupusa se adreseaza Adunarii nationale

miercuri, 6 decembrie 2017

Partidul Franta Nesupusa se adreseaza Adunarii nationale

Partidul Franta nesupusa se adreseazaAdunarii Nationale – 17 noiembrie 2017

La France insoumise à l'Assemblée nationale's video.

Se adreseaza in special romanilor a caror profesie e politica de Stanga

Claude Karnoouh: cei dintre Românii de pe facebook care inteleg franceza si se pretind de stânga trebuie sà asculte pe Ruffin, deputat de La FRance insoumise... e un discurs pe care ne-ar placea sà-l auzim aici...

November 16 at 3:49pm

" today, in our country, the masters of armaments, the masters of the building, the masters of luxury, the masters of telephony, are also the masters of the media.

Today in our country, ten oligarchs share 90 % of newspapers, 55 % of Tvs, 40 % of radios.

Today, in our country, the fraudsters of Panama or paradise papers, reign with peace of mind, Parisian, Les, Figaro, liberation, Bfm-TV, RMC, express and others, with accomplice approval Policies.

Today, in our country that these oligarchs are hoarding wealth is not enough. It is also necessary for them to dominate the brains, to give us the poison of resignation, which they let us believe that their reign will always last."

Amazing speech from François Ruffin!

Alexandru Botu Am mai vazut/auzit discursuri superrealiste si superacide si in Palamentul Germaniei si la Bruxelles. Dar marea majoritate a celorlalti parlamentari, daca nu conformati, macar comozi au lasat sa se inteleaga ca vorbitorul este cam dus cu pluta, dar fiind democratie si ei fiind o elita educata nu au de ce sa nu-l lase sa vorbeasca.

Smaranda Dobrescu Este un discurs-exemplu pentru cei care l-au atacat de curand pe Claude Karnoouh. si nu ne e direct adresat. Ce inteleg eu de aici este ca in Franta un deputat poate ataca cele mai dureroase si nedrepte aspecte ale momentului. La noi, insa, ca sa te mentii in politica, chiar de stanga radicala nu e nevoie de asa ceva ci de a pastra tacerea asupra unor greseli ale partidului. M-as fi asteptat ca cativa pesedisti mai curajosi, cu pretul nepunerii viitoare pe liste sa critice noul Cod fiscal. In Franta, dupa cum se vede, politicienii de stanga inca stau de vorba cu sindicatele. E drept ca acolo sindicatele au ramas consecvente menirii lor.

Alexandru Botu Doamna Smaranda Dobrescu, nu este mult de cand il laudati pe un domn tovaras Plesoianu. E prea putin?

Smaranda Dobrescu L-am laudat si continuu sa o fac pe Liviu Plesoianu. Deocamdata pare sa fie singurul ramas pe baricade in sensul ca critica tot ceea ce crede ca nu corespunde unei morale politice in sanul PSD. D-l Karnoogh a luat atitudine insa impotriva pesedistilor care nu considera ca e momentul sa sustina mai multa suveranitate in cadrul UE, cadru in care e nesocotita nevoia sustinerii intereselor natiunilor componente.
De altfel sunt si membra a grupului de sustinere a lui Liviu Plesoianu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 6 decembrie 2017

Partidul Franta Nesupusa se adreseaza Adunarii nationale

La France insoumise à l'Assemblée nationale's video.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv