Pe facebook: Trump nu e sigur ca democratia e mai buna decat autocratia

marți, 5 decembrie 2017

Trump nu e sigur ca democratia e mai buna decat autocratia

Trump nu e sigur ca democratia e mai buna decat autocratia – 14 noiembrie 2017

Gheorghe Gradinaru shared a link.

"In Europe, the creation of the euro proved to be a fatal mistake with far-reaching political consequences, and the British decision to exit the EU has exposed both the follies of trying to govern via referendum and the ever-expanding circle of ineptitude in the British ruling class. It takes a lot of incompetence to make Jeremy Corbyn an attractive alternative, but the toxic combination of Nigel Farage, David Cameron, Theresa May, and Boris Johnson (along a few of their subordinates) have managed to pull it off. If Justin Trudeau and his fellow Canadians are supposed to restore faith in democratic orders, they've got their work cut out for them.

So is it time to sound the death knell for democracy? If the 1900s were the "American Century," will the 2000s be a new Age of Autocracy? Not so fast. "

Trump Isn't Sure If Democracy Is Better Than Autocracy

America's president is voluntarily abdicating one of the country's biggest strategic advantages.

FOREIGNPOLICY.COM

Smaranda Dobrescu "As James Scott documented in his wonderful book Seeing Like a State, a combination of autocracy and vast ambition usually results in efforts at social engineering that cause great human suffering but do not yield the promised results."
O observatie corecta.
Articolul este scris intr-o tenta romantica, care apela la perioada cand puterea SUA consta in valorile sale printre care democratia ocupa un loc de frunte. Traim in plin proces de globalizare si de concurenta dura la ocuparea pozitiei de cea mai mare putere economica globala. Nici macar desueti in apararea democratiei (de felul meu) nu mai pot sustine ca in aceste conditii democratia mai poate rezista. Nu au trecut mai mult de 1-2 ani de cand Barack Obama sustinea ritos dreptul popoarelor sa-si faca destinul prin impunerea vointei in cadrul alegerilor. Din pacate nici Obama nu a reusit nici un progres pe aceasta linie, ba dimpotriva. Trump este pozitionat asadar in trendul inaintarii inspre o lume autoritara in care nu ne-ar placea sa traim. Dar copiii nostri, dar...?

Prospectiv A-z .
1) Masinaria democratica e stricata in mod fundamental in sensul ca ne tot afunda, nu gaseste solutiile pe care Walt, un autor cat se poate de respectabil, le interzice apriori autocratilor.
2) Autocratia celorlalti nu e o solutie la capitalismul global in faliment, ci la capitalismul local de extractie.
3) Va fi SUA autocrata? Nu fara un incident major. Altfel, Roma antica e o carte deschisa care-si asteapta democratic cititorii. Inclusiv pe cei americani.
4) Walt cred ca se tot zbate pentru pozitia de ministru de externe, numai ca ultimul lui tren a plecat din statie odata cu Obama.
5) Democratia e o fatada a imperiilor comerciale de apa. Mult noroc celor care cred altfel.
6) Din punctul de vedere al cetatenilor onesti pro-democratie, trebuie inteles ca lumea se misca dupa logica si in directia CAPITALULUI, a carui logica pare sa favorizeze acum directia regimurilor autocratice. Ca si atunci cand CAPITALUL a favorizat democratia liberala relativ la democratia socialista...

Prospectiv A-z .
Mai pe sleau
"dreptul la libertate și siguranță, dreptul la viață sunt chestiuni care, dacă sunt necesare într-o societate democratică, pot fi restrânse"

https://www.facebook.com/ProspectivAz/posts/1466836800032198

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 5 decembrie 2017

Trump nu e sigur ca democratia e mai buna decat autocratia

Gheorghe Gradinaru shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv