Pe facebook: Reluarea prospectiunilor pe sest?

marți, 5 decembrie 2017

Reluarea prospectiunilor pe sest?

Reluarea prospectiunilor pe sest? – 15 noiembrie 2017

Preda Mihailescu shared Apostol Doru's post.

Reluarea prospectarilor pe shest?

Urmează şi ratificarea CETA de Parlamentul României. Cu un articol unic.
http://www.cdep.ro/proiecte/2017/400/40/4/pl562.pdf
Din expunerea de motive aflăm că nu contează impactul macro-economic, impactul asupra IMM-urilor, impactul social şi asupra mediului, impactul financiar asupra bugetului general consolidat, compatibilitatea cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, conformitatea cu legislaţia comunitară, cu hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu consultarea ONG-urilor şi a institutelor de cercetare, consultarea cu autorităţile administraţiei locale.
http://www.cdep.ro/proiecte/2017/400/40/4/em562.pdf
Nu necesită aviz nici de la CSAT, Consiliul Economic şi Social, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.
De fapt nu contează nimic, doar ratificarea lui.
Îndrăzneşte să crezi!

PL-x nr. 444/2017

Proiect de Lege pentru ratificarea Acordului Economic şi Comercial Cuprinzător (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 30 octombrie 2016

CDEP.RO

Smaranda Dobrescu http://ec.europa.eu/.../in.../ceta/ceta-chapter-by-chapter/

CETA chapter by chapter

The agreement text with chapter summaries in plain English

EC.EUROPA.EU

Smaranda Dobrescu Memorandumul care ar trebui sa explice in amanunt cum se aplica prevederile Acordului in conditiile Romaniei a fost alcatuit de ministrul de externe din 2016 si aprobat de premierul Ciolos. Textul Acordului poate a fost anexat parlamentarilor, dar pe acesta nu se poate interveni fiind convenit in Europa in prezenta reprezentantului roman. Daca Parlamentul nu ar fi fost de acord, cu textul acestuia, putea sa nu ratifice prin vot intreg Acordul.
Din pacate acest Acord a fost privit mai mult prin prisma vizelor decat a conditiilor economice si comerciale.

Claudia Giurca Se vorbeste de faptul ca prevederea de a permite penetrarea subsolului cu diverse substante, fara precizarea substantelor, ne poate transforma in groapa de gunoi, cu riscul de a transforma structura pamantului de sub noi. Sper sa reusesc sa postez un interviu, urmariti mai ales de la minutul 25. Daca nu pot sa postez, il rog pe dl Preda Mihailescu, sa-l ia de pe pagina meaFb.

Anna Zelinski Acest lucru deja se întâmplă, la propriu chiar suntem groapă de gunoi.

Claudia Giurca http://www.albacarolinatv.ro/adevarata-bogatie-de-la.../

Adevarata bogatie de la Rosia Montana

REAL RISC si ROȘIA MONTANĂ invitati: ing. Doru Apostol si ing. Aurel Sîntimbreanu REAL RISC cu Radu…

ALBACAROLINATV.RO

Smaranda Dobrescu Este imperios si rapid necesar sa se modifice noua lege a resurselor ca sa nu mai contina ambiguitatea cu posibilitatea introducerii in sol a unor substante nenominalizate si in acelasi timp sa se elaboreze o lege privind protectia mediului geologic al tarii. Pedepsele trebuie trecute in lege, nu lasate la indemana codului penal, sau incadrate in cele mai aspre pedepse prevazute de codul penal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 5 decembrie 2017

Reluarea prospectiunilor pe sest?

Reluarea prospectiunilor pe sest? – 15 noiembrie 2017

Preda Mihailescu shared Apostol Doru's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv