marți, 5 decembrie 2017

Prostie sau ticalosie?





„Cu alte cuvinte, dacă în acest moment, pentru a beneficia de un angajat român pe teritoriul României, angajat pe care statul român îl instruiește, îl îngrijește, îi apără casa și familia cu poliția și jandarmeria etc., companiile trebuie să achite un impozit de cca. 23% din salariul brut al acestuia, de la 1 ianuarie, sub un guvern cică de „stânga", cică „socialist", impozitul o să scadă la numai 2,25% din brut. O scădere senzațională: de 10 ori. Aparent, treaba asta nu implică nimic deosebit, câtă vreme angajații vor primi aceeași bani. În realitate consecințele sociale vor fi dramatice:
Foarte rapid va deveni clar că întreaga povară a susținerii bugetului de stat va deveni responsabilitatea exclusivă a forței de muncă, pe principiul: „unde intră mia, intră și suta". Să luăm chiar exemplul de mai sus. Să zicem că Finanțele vor constata un deficit la buget care s-ar putea exprima în suma medie de 50 de lei pe angajat. O curbă mică de sacrificiu. Exercițiu de imaginație: credeți că vor lua această sumă de la cel de la care ia doar 77 de lei (ar reprezenta o creștere fabuloasă a impozitului datorat de companii de 65%) sau de la cel de la care ia deja 1409 lei (adică o creștere măruntă de numai 3,5%)? Într-o țară fără sindicate dar cu structuri de lobby de afaceri extrem de puternice credeți că banii de care e nevoie la buget vor fi luați de la angajați sau de la companii? Și cum vor mai veni investitorii dacă mărim impozitele cu 65% sau, mă rog, cu zeci de procente?… întreb doar, nu dau cu parul…
Transformând toate „contribuțiile" în taxe, ar trebui să vedem contraprestații calitativ mai bune și mai multe, nu? Ei bine, nu. Creșterea pensiilor, a ajutorului de șomaj sau a condițiilor din sănătate în urma artificiului anunțat de guvernanți, sunt niște iluzii. În realitate, întrucât sumele efective nu cresc, nici condițiile fundamentale din teren nu se vor schimba. În schimb companiile vor fi scutite de orice responsabilitate socială legată de condițiile de pensionare ale românilor sau de condițiile din spitale. De la 1 ianuarie 2018 vor plăti 0 lei. Din momentul ăla orice încercare de a le cere chiar și 10 lei / angajat pentru CASS, să zicem, ar reprezenta o creștere cu +∞ a contribuției companiei la CASS. Să vezi atunci leșinuri și ochi dați peste cap la coadă la clanța de la Ambasada SUA, proteste furioase la Amcham, leșinuri la Consiliul Investitorilor Străini, crize de hipertensiune la BNR etc. Și zău dacă oamenii nu vor avea dreptate. Cum să mărești un impozit cu +∞?! În consecință, de la cine vor fi ceruți cei 10 lei? Păi de la angajat, firește, că doar n-o veni dl. Tudose cu ei de-acasă.
Având în vedere că în acest moment cele mai multe firme mari rămase restante la bugetul de stat cu partea lor de contribuție salarială sunt firme de stat, unele dintre ele cu mii de angajați (CN Huilei, CFR, SCE Hunedoara etc.), e la mintea cocoșului că de la 1 ianuarie 2018 firmele astea ori se vor închide, ori vor reduce salariile nete ale angajaților – cu consecințele sociale și mai ales economice de rigoare (de fapt la fel se poate spune și despre angajații firmelor private aflate în insolvență). Practic, ne îndreptăm cu viteză spre o nouă criză economică majoră care va fi rezultatul scăderii dramatice a consumului la începutul anului viitor, pe fondul scăderii nete a veniturilor unei părți a forței de muncă.
Din păcate, acest guvern pare format numai din fumători de etnobotanice. Dar și cei care-l contestă, atât în parlament, cât și în stradă, par făcuți cam din aceeași făină. Să nu uităm că treaba asta cu trecerea contribuțiilor integral la angajat (=cvasi-scutirea companiilor de impozitul pe angajat și absolvirea acestora de orice responsabilitate socială) a fost inițial ideea domnului Biriș, care a candidat pe listele PDL în 2012 și apoi a fost oarece prin guvernul Cioloș în 2016, deci opozant PSD. Așadar, cum alternativa nu prea există, nu vă pot ura decât: scapă cine poate!"



Diferența dintre noțiunea de taxă și cea de impozit o știe oricine are cât de cât habar de finanțele publice.

Gheorghe Piperea Aceasta masura, a trecerii contributiilor exclusiv la salariat, este nociva pe termen mediu si lung. Ayn Rand si Milton Friedman nici macar nu ar fi putut visa un astfel de exemplu de materializare a teoriilor lor toxice, care au determinat, de altfel, mitologizarea marilor corporatii, devenite too big to let fail si conduse, tot mai vartos, dupa sloganul greed is good.

Smaranda Dobrescu Cred ca ar fi in interesul articolului si al impactului acestuia sa stabilim niste lucruri de la inceput:
1a: Exista impozite directe pe profit, pe salarii, pe veniturile microintreprinderilor sau cifra de afaceri, pe dividende, pe veniturile persoanelor fizice.
1.b Impozite indirecte:accize, TVA, taxe locale
2. Contributii pentru asigurarea unor riscuri: Imbatranire, boala, pierderea slujbei, cazuri de boli si accidente profesionale.

Reforma respectiva se refera ca abordare noua doar la faptul ca asigurarile angajatului care peste tot in lume de fac in mutualitate patron/angajat ca semn al unei participari comune a factorilor angajati in munca in scopul asigurarii acoperirii riscurilor posibile (somaj, boala) sau inerente(batranete) au trecut cu exceptia somajului in sarcina exclusiva a lucratorului. 
Despre toate neajunsurile acestei reforme am scris de nenumarate ori. Amestecand acum taxele cu impozitele si cu contributiile la asigurari riscam sa pierdem esenta reformei si anume exonerarea patronilor de coparticipare la asigurarile angajatului.

Roxana Antohi Trecerea taxelor angajatirului in sarcina angajatului determina un contril al angajatului si statului asupra taxelor Pana acum angajatul nu vedea ce plateste angajatorul pt el Statul nu putea sa controleze eficient ce plateste angajatorul pt ca taxale angajat angajator se plateau intr-un singur cont pt toti angajatii . Astfel Angajatorii onesti vor plati aceleasi sume iar angajatii vor putea sa vada.Nu am ibteles aceasta zarva si toate mesajele din mas media care nu fac decat sa-l zapaceasca pe angat .Dar orobabil acesta este si scopul!

Smaranda Dobrescu E putin diferit, cred eu: E adevarat ca pana in prezent angajatul nu stia ce plateste firma in numele lui si al patronului la CNAS si CNASS. Dar nici nu era penalizat la pensie, suma platita nefiind transparenta in sensul acesta. Acum, daca se vor face norme de aplicare corecte, lucrurile se vor transparentiza, dar asta nu schimba hiba masurii: plateste doar angajatul si fostele sarcini ale patronului si cele personale. Deci efect asupra salariului net. Companiile de pe lista care circula sunt cronice si istorice si dateaza din anii 90`. Companiile huilei, lignitului, CFR, etc nu stiu daca au platit vreodata macar partea angajatilor. Cu acestea cred ca chiar nu exista solutie, decat o reorganizare serioasa si salarii mult mai mici. Alternativa la neplata istorica a contributiilor minelor este inchiderea. Probleme sociale majore! In 2000 in guvern se discuta exact acelasi lucru: Ministrul muncii propunea masuri, cel al industriei explica ca e imposibil, cel putin in privinta minelor care aveau si regim de conditii speciale de munca, adica contributii mai mari, pensii mai mari, varsta de pensionare de 45 ani. Pentru sistem, decavare. pentru mineri, insa doar intelegere. Statul trebuia sa faciliteze in regiunile miniere crearea de mici industrii care sa ocupe forta de munca disponibilizata .

Niciun comentariu: